VOLTAIRE (1694-1778)

VOLTAIRE

Frantois Marie Arouet - cunoscut sub pseudonimul de Voltaire - a fost o figura proeminenta a Iluminismului francez. Poet, dramaturg, eseist, romancier, nuvelist, istoric si filozof, Voltaire s-a erijat intr-un apostol al gindirii libere.

Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie burgheza. Tatal sau era de profesie avocat. In adolescenta, Voltaire a studiat la colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual, capabil sa compuna versuri satirice, insa, in timpul vechiu­lui regim din Franta, talentele sale puteau fi periculoase, asa cum s-a si intimplat de fapt. Voltaire a fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de mare succes, in 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale Oedip, care a avut loc la Paris si a inregistrat un succes rasuna­tor. La douazeci si patru de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii saizeci de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze.

Voltaire se pricepea sa minuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere, in 1726 a avut totusi unele probleme. Era considerat deja cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile), ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza, in consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul din acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit triumfator. Dar la scurt timp dupa aceea, cavalerul a tocmit niste derbedei sa-1 bata pe Voltaire si apoi 1-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramine in jur de doi ani si jumatate.

Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakes-

peare. De asemenea, a cunoscut personal multi ginditori englezi ai vremii. Voltaire a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult 1-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politice din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o lettre de cachet ca sa-1 arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un habeas corpus pentru eliberarea sa.

Cind s-a intors in Franta, Voltaire a scris prima sa opera filozofica impor­tanta, Lettres philosophiques, cunoscuta sub numele de Scrisori despre en­glezi. Acea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Ilumi­nismului francez. In Scrisori despre englezi, Voltaire a prezentat o descriere in general favorabila a sistemului politic englez si a ideilor lui John Locke si ale altor ginditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a stirnit minia autoritatilor franceze, astfel ca Voltaire a fost nevoit sa paraseasca din nou Parisul.

Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz, in 1750, la un an dupa moartea ei, Voltaire a plecat in Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul si intelectualul Frederic, dar pina la urma cei doi s-au certat, si Voltaire a parasit Germania in 1753.

Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de linga Geneva, unde era la adapost atit de regele francez, cit si de cel prusac, insa din cauza ideilor lui liberale, pina si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofice, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.

in toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific, poate autorul cu cele mai multe opere prezentat in aceasta carte. Scrierile sale insumeaza peste treizeci de mii de pagini, cuprinzind poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese de teatru si carti documentate din dome­niul istoriei si filozofiei.

Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase, insa pe cind avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revoltat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele Ecrasez l'infame*, ceea ce inseamna "striviti infamia'.

'Deviza a lui Voltaire in lupta pentru triumful ratiunii asupra superstitiei, intolerantei si fanati­smului religios (n.a).

in 1778, la optzeci si trei de ani, Voltaire s-a intors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, Irene. Multimea 1-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A fost vizitat de sute de ad­miratori, inclusiv de Benjamin Franklin. Dar Voltaire mai avea putin de trait. A murit la Paris, pe 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului sau fatis, n-a avut parte de o inmormintare crestineasca, dar treisprezece ani mai tirziu, revolutionarii francezi victoriosi 1-au exhumat si 1-au ingropat in Pantheonul din Paris.

Scrierile lui Voltaire sint atit de numeroase, incit chiar si cele mai importante opere ale sale ar fi greu de enumerat intr-un articol atit de scurt. Dar chiar mai valoroase decit cartile sint ideile de baza pe care le-a promovat pe parcursul carierei sale. Voltaire a crezut cu tarie in libertatea cuvintului si a presei. Iata o remarca frecvent atribuita marelui iluminist francez: "Nu sint de acord cu ce spui, dar voi apara pina la moarte dreptul tau de a spune acest lucru'. Desi Voltaire n-a folosit niciodata aceste cuvinte, ele reflecta in mod sigur atitudinea sa.

Un alt principiu calauzitor al lui Voltaire a fost credinta sa in liber­tatea religiei. Pe parcursul intregii sale cariere s-a opus cu inversunare intolerantei si persecutiei religioase. Desi credea in Dumnezeu, Voltaire a criticat cu fermitate dogmele religioase si a sustinut ca religia organi­zata este o ipocrizie.

Evident, Voltaire nu si-a inchipuit nici o clipa ca aristocratii francezi ar fi fost mai inteligenti sau mai buni ca el, considerind ca asa-zisul "drept divin al regilor' era o prostie. Desi Voltaire insusi nu se poate compara cu un democrat modern (prefera un monarh puternic, dar luminat), conceptele sale reflecta o respingere categorica a oricaror forme de domnie ereditara. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda ca majoritatea admiratorilor sai au fost adeptii democratiei. Prin urmare, ideile sale politice si religioase s-au inca­drat in conceptele Iluminismului francez, fiind preluate de liderii revolutiei din 1789.

Voltaire nu a fost un om de stiinta, dar a manifestat interes fata de acest domeniu si a sustinut cu fermitate empirismul lui Francis Bacon si John Locke. A fost de asemenea un istoric capabil si serios. Eseul despre moravurile si spiritul natiunilor reprezinta una din cele mai importante opere ale sale. Aceasta carte se deosebeste de istoriile anterioare sub ur­matoarele doua aspecte: in primul rind, Voltaire a recunoscut ca Europa este doar o mica parte a lumii si, in consecinta, a consacrat un spatiu amplu istoriei asiatice; iar in al doilea rind, a sustinut ca istoria culturala prezinta o importanta mult mai mare decit cea politica. Iata de ce in cartea sa a pus accentul principal pe conditiile economice si dezvoltarea artelor, fiind mai putin preocupat de regi si de razboaiele lor.

Voltaire nu a fost un filozof la fel de original ca multe din personalitatile prezentate in aceasta lucrare. A preluat intr-o mare masura ideile unor

oameni ca John Locke si Francis Bacon, le-a reformulat si le-a populaq zat. Cu toate acestea, scrierile lui Voltaire, mai mult decit ale celorlalti, a raspindit ideile democratiei, tolerantei religioase si libertatii intelectual in Franta si in intreaga Europa. Desi au existat si alti scriitori important (Diderot, d'Alembert, Rousseau, Montesquieu etc.) in cadrul Iluminismu francez, trebuie sa recunoastem ca Voltaire a fost personalitatea proemi nenta a miscarii, in primul rind stilul sau incisiv, cariera indelungata s opera voluminoasa i-au asigurat o audienta mult mai larga in comparatii cu oricare alt scriitor. In al doilea rind, ideile sale si-au pus pecetea asupri intregii miscari iluministe. Iar in al treilea rind, Voltaire le-a devansat c mult pe celelalte personalitati ale vremii sale. Marea opera a lui Monte; quieu, Spiritul legilor, a aparut abia in 1748; primul volum din celeb Enciclopedie a vazut lumina tiparului in 1751; iar Rousseau si-a ser primul eseu in 1750. in schimb, Voltaire si-a publicat Scrisorile desp, englezi in 1734 si era deja celebru de saisprezece ani cind au aparut. . Scrierile lui Voltaire, cu exceptia nuvelei Candide, sint putin citite azi Insa s-au bucurat de mare popularitate in secolul al XVIII-lea si, pri urmare, Voltaire a jucat un rol important in schimbarea mentalitatii, cee ce avut drept rezultat izbucnirea Revolutiei Franceze. De asemene; influenta lui nu s-a limitat la Franta. Americani cum ar fi Thomas Jeffd son, James Madison si Benjamin Franklin i-au cunoscut opera, si mult din ideile lui Voltaire au fost preluate de traditia politica americana.