William Butler Yeats 1865-1939

William Butler Yeats

1865-1939

inca de la inceputul carierei, a avut indispensabilul har de a

incanta urecheainsa nu numai acest har a facut din el poetul

care a fost, desi fara el nici un poet nu poate fi mare. A fost,

totodata, poetul care, bine ancorat fiind in realitatile Manelei

contemporane, a reusit sa se adreseze tuturor popoarelor. Si, cu

toate ca s-a adancit in studii particulare, temele sale sunt evident

cele generale, ale vietii si mortii, iubirii si urii, conditiei omului

si sensului istoriei. S-a manifestat initial, uneori, ca un postromantic

vlaguit, mostenitor al prerafaelitilor, apoi, cu mare naturalete, s-a

transformat brusc intr-unul dintre cei mai de seama simbolisti

britanici; iar, in final, a devenit cea mai indrazneata, viguroasa

voce a acestui secol.

M.L. Rosenthal Poezia lui Yeats

T. S. ELIOT [82], care si-ar fi putut revendica statutul de cel mai proeminent poet al secolului al XX-lea, i-a acordat acest titlu lui Yeats, pe care il considera „cel mai mare poet al timpului nostru - fara indoiala cel mai mare in aceasta limba, in masura in care sunt in stare sa judec o limba', intr-o cariera remarcabila care se intinde din epoca victoriana pana in perioada moderna, Yeats demonstreaza cum poate un poet cu adevarat mare sa reflecte diversele preocupari ale epocii sale, pastrandu-si in acelasi timp individualitatea.

incepand sa scrie sub influenta esteticienilor din anii '90 ai secolului al XlX-lea, Yeats si-a dezvoltat o dictie poetica mai dura si mai simpla, precum si un sistem simbolic propriu corespunzator diferitelor aspecte ale personalitatii sale si ale lumii inconjuratoare intr-o poezie care este si personala si publica, extrem de sugestiva, de mare acuitate vizuala si cu o bogata muzicalitate. Evolutia si realizarile lui coincid, intr-un anume sens, cu insasi istoria poeziei engleze in cei cincizeci de ani cuprinsi intre 1890 si 1940. in pofida originalitatii geniului sau, Yeats este in acelasi timp cel mai putin experimental din punct de vedere formal dintre marii poeti moderai. Evitand versul liber si stilul eliptic al altora, Yeats s-a straduit in schimb sa revigoreze traditia poetica mostenita de la romantici.

„Toata viata mea', spunea Yeats, „am incercat sa ma debarasez de subiectivitatea moderna, insistand asupra construirii unei lumi si a unei sintaxe contemporane'. C.eea ce a rezultat de aici a fost o opera variata si complexa, un amestec complicat de om public si privat, de visator eteric si activist.

Yeats s-a nascut la Dublin intr-o familie anglo-irlandeza. Tatal lui, Jack Butler Yeats, a renuntat la cariera juridica pentru a devenit pictor portretist. Mama lui provenea dintr-o familie irlandeza de la tara cu radacini adanci in comitatul Sligo (unde Yeats isi petrecea verile si vacantele scolare, vrajit de frumusetea peisajului si a folclorului irlandez). Tatal lui Yeats si-a asumat sarcina educarii lui William cand s-a constatat ca la varsta de opt ani acesta inca nu stia sa citeasca. Liber-cugetator si sceptic religios, influentat foarte mult de Darwin si de alte personalitati asemenea lui care demolasera credinta victoriana si al caror interes artistic se indrepta in mod exclusiv catre lumea vizibila, Jack Yeats i-a oferit fiului sau un puternic exemplu de impotrivire care razbate clar in poezia si ideile lui timpurii. Ca multi alti exponenti ai generatiei sale, Yeats se simtea prins intre scepticism si nevoia de credinta, intre ratiune si imaginatie, neavand nici o posibilitate sa le impace. Oscilatia intre lumea ideala a artei, a frumusetii si a spiritualului si atractia lumii reale avea sa-i modeleze gandirea si sa se reflecte in poezia sa pe tot parcursul carierei sale artistice.

Poezia de tinerete a lui Yeats prezinta o tendinta de evadare estetica. „Sunt foarte religios', isi amintea mai tarziu Yeats, „si in absenta lui Huxley si Tyndall, pe care ii detestam, si a religiei simple a copilariei mele, mi-am faurit o noua religie, o biserica aproape infailibila a traditiei poetice'. Cautarea unei traditii religioase compensatorii l-a condus mai intai la literatura romantica si la simbolistii francezi, apoi la misticismul de un fel sau altul: folclor, teozofie, spiritualism, neoplatonism si in cele-din urma la propriul lui sistem simbolic, imprumutat din diverse surse pentru a oferi un model si o coerenta expresiei gandurilor sale si nevoii de credinta.

Onirismul si caracterul eteric al poemelor lui de tinerete a cedat in cele din urma locul unei poezii inradacinate in detaliile vietii irlandeze. Irlanda a fost o prezenta permanenta in gandirea lui Yeats, care l-a salvat de pericolul de a deveni un estet derivativ. Folclorul preluat de la bunicii sai i-a servit drept sursa de inspiratie, iar vorbirea taranilor irlandezi i-a imprimat o dictie si un ritm care, desi poetice, erau proaspete si viguroase. Yeats si-a dat seama de faptul ca numai prin definirea relatiei sale cu tinutul natal, prin punerea in ordine a simbolurilor irlandeze, poate sa ajunga la acel gen de sistem poetic in care realul se imbina cu idealul.

In 1896, Yeats a cunoscut-o pe Lady Augusta Gregory, nationalista irlandeza cu care a intemeiat Teatrul Literar Irlandez, devenit in 1904 Abbey Theater. Una dintre cele mai mari companii teatrale din lume,

Abbey a contribuit intr-o masura hotaratoare la renasterea literara irlandeza, Yeats fiind unul dintre personajele sale centrale. Principala sa contributia la miscarea nationalista irlandeza a fost piesa Cathleen ni Houlihan (1902), in care personajul principal, intruchipand Irlanda, a devenit figura simbolica a miscarii de independenta.

Rolul jucat de Yeats in politica irlandeza si revitalizarea constiintei de sine irlandeze au dus la izolarea lui crescanda, exprimata in poezia Septembrie 1913, cu referiri la John O'Leary, patriotul irlandez care a militat pentru crearea unei literaturi nationale irlandeze, fiind exasperat de provincialismul irlandez lipsit de eroism:

Ce poti sa faci, azi, copt la minte,

Decat sa scormonesti pamantul

Si ban cu ban s-aduni, cuminte,

Si-n rugaciuni sa-ti spui cuvantul?

Doar oamenii facuti de soarta

Sa stringa, sa se roage sunt:

Romantica Irlanda-i moarta

Si-i cu O'Leary in mormint.

Din William Butler Yeats - Versuri in romaneste de Aurel Covaci, Editura Univers, Bucuresti, 1996

Amaraciunea lui Yeats a generat un stil poetic mai dur, mai realist, faurit prin interpretarea experientelor si trairilor poetului. Poezia scurta, sardonica O mantie reflecta schimbarea de stil si de subiect:

Din cant o mantie-am facut
Acoperita-n broderii

Din vechile mitologii
De la calcii pana la git;

insa m-au jefuit misei,

Cu ea in lume s-au plimbat

De parca-ar fi facut-o ei,
Cintul, ci lasa-i sa-l ia ei,

Caci e un gest de neiertat

Sa te preumbli dezbracat.

O mantie. Traducere de Passionaria Stoicescu

Marile realizari ale lui Yeats deriva din hotararea lui de a imbratisa strans viata si nu de a evada din ea, din interactiunea dintre evenimentele publice si cele din viata sa particulara, in poezii precum Paste - 1916, Meditatii din timpul razboiului civil, Turnul, Yeats reliefeaza influenta

exercitata de presiunile istoriei asupra modelarii constiintei. Extragandu-si puterea din confruntarea cu realul, Yeats nu a incetat nici o clipa sa caute noi mijloace de a pune o ordine simbolica intre diversele elemente ale gandirii sale si modelele istoriei, evoluand, datorita capacitatii sotiei sale de a scrie automat, catre un sistem de ordine cosmica pe care l-a prezentat in O viziune (1925). Fascinatia sa pentru ocult si mitologia lui particulara sunt importante nu ca filozofie sistematica, ci mai degraba ca un depozit de imagini si simboluri pentru poezia lui. Poate ca cel mai bun exemplu il reprezinta poezia A doua venire, care se bazeaza pe notiunea lui de istorie ciclica. Puterea profetiei sumbre a poeziei, mesajul ei dur si mesianic - „Merge garbovit catre Bethlehem ca sa se nasca' - deriva nu atat din notiunile sale, cat din eficacitatea limbajului care ii distileaza observatiile intr-un complex universal stramt, dar ireductibil al imagisticii. Poezia se deschide cu urmatoarele versuri:

in marele cerc rasucindu-se iar si iar, Soimul nu-l mai poate auzi pe soimar; Lucrurile se destrama; centrul nu le mai struneste, Pur si simplu anarhia peste lume domneste, Lantul mostenirii de singe se rupe si chiar Ceremonia puritatii inecate pluteste; Ce-i bun n-are vlaga, ce-i rau infloreste Plin de o patima fara hotar.

O viziune. Traducere de Passionaria Stoicescu

Aici, ca si in nenumarate alte lucrari, limbajul remarcabil, epigramatic al lui Yeats, imagistica, simbolurile, extrase din diferite surse, ne dezvaluie un poet de cea mai inalta calitate angajat deopotriva in chestiuni locale si universale. Yeats ramane sursa poetica a literaturii moderne, un personaj emblematic in cautarile sale artistice vizand incorporarea experientei in forme expresive de semnificatie.