GIMNASTICA - DEZVOLTARE FIZICA GENERALA - Importanta terminologiei in predarea exercitiului fizic

GIMNASTICA

DOMENIUL: DEZVOLTARE

FIZICA GENERALA

TEMA:

Importanta terminologiei in predarea exercitiului fizic

Orice domeniu de actvitate sau oprice ramura stiintifica poseda o terminologie proprie . Cu ajutoru ei se pot indica precis si concis obiectele , fenomenele , notiunile etc propriei stiinte sau a unui domeniu de productie dat . Terminologie este intodeauna strans legata de continut de teorie si practica de dezvoltarea si [perfectionarea ramurii stiintifice respective .

Educatia fizica si sportul au deasemenea terminologia lor specifica.O importanta deosebita o are terminologia in gimnastica ale care mijloace sunt exercitiile, in cea mai mare parte elaborate special .

Terminologia are o mare insemnatate teoretica si practica . Ea este extrem de necesata pentru clasificarea exercitiilor de gimnastica . Sintetizarea exercitiilor este de neconceput fara o terminologie precisa.

Terminología contribuie la imbunatatirea procesului de invatare , usarand comunicarea dintre profesor si elev , dintre antrenori si gimnasti , dintre arbitrii si concurenti .

Descrierea terminologica a unui exercitiu are o mare importanta pentru intelegerea esentei lor . Cercetari speciale au confirmat rolul terminologiei in procesul invatarii exercitiilor de gimnastica

Existenta terminologiei usureaza in mod considerabil editarea publicatilor : manuale , cursuri , programe , etc

In felul acesta perfectionarea teoriei gimasticii a misloacelor si a metodelor ei este strans legata de de dezvoltarea terminologiei

Terminologia constituie un capitol din lezicon , care cuprinde termenii ale diferitelor domenii de productie tehnici , stiintei , artei etc. Intr-un sens mai restrans o putem denumi ca un sistem de termeni a unei discipline stiincifice a unui domeniu de arta sau o ramura stintifica .

Terminologia gimastici reprezinta un sistem de termeni destinati pentru determianrea precisa si coincisa a exercitiilor folosite a unor notiuni generale, denumirea aparatelor , inventaru si reculile de folosire a acestora.Termenu este intr-o anumita masura , o denumire convetionala

Principiile de alcatuire si regulile terminologiei gimasticii

Terminologia se bazeaza pe urmataorele principii :

1. Pentru formularea termenilor este folosit fondul lexical conteporan al limbii si cuvinte imprumutate , corespunzator  legilor formarii cuvintelor , derivari in conformitate cu gramatica limbii respective. Folosin cuvintele limbii materne in calitate de cuvinte-termeni , dandu-le un nou sens , corespunzator cu continutul semantic , se formeaza termeni speciali . Prin aceasta in gimnastica se schimba sensul unor cuvinte si se formeaza altele noi.

Astfel cuvintele : " intrare " "trecere " " iesire " " pod " si altele au capatat o noua valaore semantica , dupa cum au intrat in practica cuvintele " sezand" " atarnat " " cadere" "balans peste " si altele , ele constituind continutul lexiacal special de gimastica . Termeni formati corect pot fi transformati usor in orice limba.

Uneori termenii sunt proveniti din cumvintele care patrund intr-o tara impreuna cu exercitiile , de exeplu cuvantu " salt " este folosit in toate limbile

Accesibilitatea garanteaza viabilitatea si stabilitatea terminologiei.Ruperea ei de normele mimbii materne o face de neperceput , i da un caracter de jargon , o face de neinteles.

Termenii sint caracteristici prin exactitatea lor. in lexic sensul cuvintelor si al expresiilor are o importanta esentiala.

in formularea termenilor exista tendinta de a le acorda un singur sens. intr-adevar termenul trebuie sa aiba numai un sens, bine determinat.

in alegerea termenilor se porneste de la corespondenta cu denumirea bazei lui semantice, cautind de a desemna pe cit po­sibil continutul ei.

Precizia termenului joaca un rol esential in crearea repre­zentarii initiale despre exercitiu, si, prin urmare, contribuie la insusirea lui rapida si cu mai mult succes.

Termenii se disting prin concizie. Pentru realizarea con­ciziei se cauta ca termenul (este bine sa se reduca la un singur cuvint) sa reflecte particularitatile fizice ale miscarii sau notiu­nii desemnate. Cuvintele-termeni permit o prescurtare maxima sau inlocuirea completa a descrierii.

Precizia si concizia terminologiei gimnasticii se realizeaza st prin respectarea unei reguli stabilite, care permite omiterea des­crierii unor aspecte ale miscarii care se subinteleg. Astfel se obisnuieste sa nu se aminteasca directa miscari, inainte, pozitia gimnastului cu partea anterioara a corpului catre sprijin mi -carile care se executa _Printr-un procedeumai scurta, directiile miscarilor, daca exista o singura

varianta de executie (rasucire, coborire prin saritura si atele) etc

Concisi si comozi pentru pronuntare sint termenii cei ma stabili in alcatuirea denumirilor exercitnlor poz.tia de plecare (_p curtat P. P') se precizeaza numai Ia inceputul exercitiJJ drumul parcurs de membre si de corp este indicat numai atunci cand miscarea nu se executa pe calea cea mai scurta pe cea mai scurta forma si caracterul se indica doar daca se deosebesc de cele obisnuite etc

O mare importanta o au regulile de folosire a termenilor   Termenii este bine sa fie impartiti in doua grupe :

Termenii cu sens colectiv, ca de exemplu de aceeasi parte din partea opusa, miscarile succesive cu bratele sau cu picioarele balansuri peste, cercuri, intoarceri si altele. Cu acesti termeni poate fi desemnata scurt si comod o mare grupa de exercitii similare, de exemplu in programe, in tabele pentru exercitii liber alese etc.

Termenii concreti cu ajutorul carora se modifica mai precis exercitiile folosite. Este bine ca acestia sa fie impartiti in termeni principali, in care se reflecta insusirile structurale ale actiunilor determinante (urcare, cadere, trecere in zbor, intoar­cere, rotare, coborire etc.) si suplimentari (ajutatori), care precizeaza modul de executare (indoire, subbalansare, balans inainte, rasturnare ; la sarituri : echer, lateral, cu picioarele ina­inte, rostogolire etc), directia miscarii (in dreapta, inapoi etc.) sau conditiile de sprijin : din atirnat, din sprijin, in stind (pe omoplati, pe piept, pe umeri, pe cap, pe miini si altele).

Denumirea exercitiilor trebuie sa constea dintr-un termen principal care determina insusirile caracteristice ale miscarii, si imul suplimentar, care precizeaza miscarea, succesiunea actiuni­lor si alte aspecte.

imbinarea corecta a termenilor principali si a celor suplimen-.'i este una dm cele mai importante conditii ale viabilitatii ter-minolog.ei, ale folosirii ei comode si practice.

TERMENI DE BAZA PENTRU ACTIUNI PE LOC SI IN DEPLASARE

1. Formatie: Dispunerea executantilor in vederea efectuarii actiunilor in colectiv. 

a) Formatie de adunare. Denumire prin care se indica forma de organizare a colectivului pentru raport, pentru demonstrarea sau explicare exercitiilor in anumite momente ale lectiei. Aceasta poate fi: pe un rand, pe doua, sau pe mai multe randuri, in semicerc, in cerc in unghi, in careu.

b) Formatie de mars. Forma de organizare a colectivului pentru deplasari,care mai poarta denumirea de coloana de mars. Ea poate fi constituita din unul sau mai multe siruri,respectiv coloane.

c) Formatie de lucru (coloana de gimnastica). Dispunerea executantilor in vederea efectuarii exercitiilor in comun. Aceasta poate fi pe doua,pe trei sau pe mai multe linii,cu intervale de distanta intre executanti precizate de comanda : in trepte,in sah,in cocor,in cerc (unul,doua sau trei cercuri), in grup

- Formatie in ordine stransa.. Executantii sunt dispusi pe linia frontului, unul langa altul, cu interval de 6-8 cm intre ei.

- Formatie in ordine rarita. Executantii din randuri sunt dispusi pe linia frontului la un interval egal fie cu lungimea unui brat intins lateral, fie la un pas sau la multi pasi, in functie de indicatia comenzii.

- Adancimea formatiei. Departarea dintre primul si ultimul rand al unei formatii .

- Latimea formatiei. Departarea dintre flancul drept si cel stang .

- Schimbarea formatiei. Actiune de trecere dintr-o formatie in alta, precizata de comanda.

2. Front: Termen ce indica partea formatiei in care executantii sunt asezati cu fata in directia celui care comanda.

3. Flanc: Extremitate dreapta sau stanga a unei formatii.

4. Rand: Formatie in care executantii stau in linie, unul langa altul.

5. Sir: Formatie in care executantii sunt dispusi unul dupa altul.

6. Interval: Departarea dintre executanti pe linia frontului.

7. Distanta: Departarea in adancime dintre executanti.

8. Comanda: Dispozitie formulata scurt, clar si precis de catre profesor, in vederea executarii diferitelor actiuni. Ea poate fi exprimata prin mai multe cuvinte sau printr-un singur cuvant si are doua parti:

- prevestitoare, prin care se atrage atentia colectivului sau i se indica actiunea ce urmeaza sa fie executata;

- savarsitoare, care se da dupa o scurta pauza, pentru a preciza inceperea actiunii anuntate.

De exemplu "pe loc" (comanda prevestitoare), "repaus"(comanda savarsitoare); "la stan-GA", prima silaba "la stan" este prevestitoare, iar a doua "GA" savarsitoare.

Drepti: Comanda folosita pentru executarea pozitiei fundamentale stand cu reazem pe talpi, in care executantului i se cere atentie. Aceasta pozitie se executa cu calcaiile lipite si cu varfurile talpilor departate pe linia frontului, la o latime de talpa, genunchii intinsi, pieptul usor ridicat; palmele cu degetele apropiate si intinse se gasesc la mijlocul coapselor, capul drept, privirea inainte, corpul usor inclinat inainte.

10. Repaus: Pozitie de odihna care se ia in timpul lectiei. Repausul poate fi executat pe loc sau cu parasirea formatiei. Pentru repausul pe loc se folosesc mai multe procedee :

a) "Pe loc - REPAUS". Comanda folosita in cazul in care executantii se gasesc in formatie stransa. Executantul duce energic piciorul stang inainte, in directia varfului piciorului, cu mainile libere pe langa corp, fara a face alte miscari sau a vorbi, continuand sa fie atent.

b) "De voie - REPAUS". Fara a parasi formatia, executantii isi pot aranja echipamentul sau pot vorbi incet.

c) "Departat - REPAUS". Comanda care se da in cazul unei formatii rarite (spatiu mai mare intre executanti).

Din pozitia stand, executantul duce piciorul stang lateral la o distanta egala cu latimea umerilor, greutatea corpului repartizata pe ambele picioare, bratele la spate, indoite din coate, mana stanga sustine antebratul drept.

d) "In repaus rupeti randurile - MARS". Comanda folosita pentru repausul cu parasirea formatiei, executantii fiind liberi pana la alte dispozitii.

11. Adunare: Gruparea executantiilor intr-o anumita formatie (de exemplu : "In cerc - ADUNAREA").

12. Aliniere: Dispunerea executantilor in linie dreapta, in cadrul unei formatii (rand, sir etc). Comanda: "V-ALINIATI".

13. Raport: Scurta prezentare orala la inceputul lectiei, care se exprima prin urmatoarea formula : "Domnule profesor (antrenor), elevii clasei (grupa)..cu un efectiv control..elevi (gimnasti) prezenti in front..scutiti.sunt gata pentru lectia de educatie fizica (gimnastica). Raporteaza elevul (gimnastul ) de serviciu

14. Intoarcere: Intoarcerile reprezinta modalitati de schimbare a directiei si se efectueaza pe loc sau in deplasare. In cadrul exercitiilor de front se executa la comenziile : "La dreap - TA" ; "La stan - GA" ; "Jumatate la dreap - TA" ; "La stanga impre - JUR". Intoarcerile pe loc se executa in doi timpi. Astfel, pentru intoarcerea la dreapta, pe timpul unu se efectueaza intoarcere la calcaiul piciorului drept si varful celui stang, iar pe timpul doi piciorul stang se apropie de cel drept.

Pentru intoarcerile din mers, comenzile sunt aceleasi, insa tehnica de executie diferita. Astfel, pentru intoarcerea la dreapta sau jumatate la dreapta, comanda savarsitoarese da pe piciorul stang, se mai face un pas pe dreptul (timpul 1) si inca un pas mic, pe stangul odata cu intoarcerea rapida pe varfurile ambelor picioare (timpul 2), dupa care se continua deplasarea pe noua directie a piciorului drept.

Intoarcerile din pas alergator se realizeaza ci doi si,respectiv,patru pasi (patru intoarcerea la stanga imprejur) in cadenta pasului alergator.

15. Mers si alergare: Mersul si alergarea din cadrul exercitiilor de ordine si formatii figureaza in Regulamentul fortelor armate si se executa conform cerintelor respective.

a) Pas de mers. Mers in cadenta, bratele se misca liber pe langa corp. Comanda: "Pas de mars - MARS". In gimnastica, spre deosebire de marsul militar, contactul cu solul se ia pe varf si apoi se trece pe toata talpa.

b) Pas de front. Mers in cadenta, cu ridicarea piciorului intins inainte(15-20 cm de la sol) si marcarea lui accentuata la asezarea lui pe sol. Bratele se misca energic, cel din fata este indoit din corp, palma spre corp cu degetele intinse si usor ridicate peste nivelul centuruii, bratul din spate intins si dus inapoi, atat cat permite articulatia umarului.Comanda: "Pas de front - MARS".

c) Pas de voie. Mersul obisnuit, fara cadenta, cu permisiunea ca executantii sa-si aranjeze echipamentul. Comanda: "De voie - MARS"

d) Pas alaturat. Deplasare prin pasi lateralispre dreapta sau spre stanga. P e timpul unu se executa cu piciorul drept intins un pas spre dreapta, pe timpul doi se alatura piciorul stang. Comanda: "Doi (trei) pas spre dreapta (stanga) - MARS".

e) Pas alergator. Alergare in cadenta imprimata de semnale, numaratoarea sau acompaniament muzical. Piciorul atinge solul mai intai cu varful, apoi pe toata talpa,bratele se misca libere pe langa corp. Comanda: "Pas alergator - MARS".

Pentru exercitiile de atentie alergarea se executa fara cadenta si in viteza. Comanda: "In coltul salii fuga - MARS" sau "la mine fuga - MARS".

16. Oprire: Actiunea de incetare a deplasarii. Oprirea, atat din mers, cat si din pas alergator se da la urmatoarea comanda: "Grupa(atentie) - STAI". Comanda savarsitoare "Stai" se da pe piciorul drept, se mai face un pas cu stangul si se altura piciorul drept.

Lectiile cu acompaniament muzical, comanda savarsitoare se da pe piciorul stang, se mai face un pas cu dreptul, unul cu stangul si apoi se altura piciorul drept de cel stang.

Pentru oprirea cu intoarcere se da comanda: "La front - STAI". Comanda savarsitoare(in cazul in care executantii se gasesc cu umarul stang spre profesor) se da pe piciorul drept, se mai efectueaza un pas cu stangul pe loc, se altura piciorul drept de cel stang, dupa care se executa intoarcerea la stanga.

DEPLASARI IN FIGURI:

Deplasarile in figuri reprezinta diferite trasee parcure de o coloana de executanti prin mers sau alergare(cu diverse variante) folosite in sala de gimnastica, fie in cadrul demonstratiilor de scena sau stadion. Deplasarile pot fi efectuate atat in linie dreapta(pe laturile salii sau in diagonala), cat si circular. In mod obisnuit ele se executa in coloana cate unul, capul coloanei avand rolul conducator.

Deplasarile in figuri sunt, dupa cum urmeaza:

1. Bucla;

2. Serpuire;

3. Cerc;

4. Arc de cerc;

5. Opt;

6. Spirala;

7. Desfacere;

8. Contopire;

9. Apropiere;

10.Incrucisare;

11.Intrepatrundere;

DETERMINARE DIRECTIEI MISCARILOR

Directia este determinata dupa inceputul miscarii , in asemenea situatie miscarea bratelor si a picioarelor se determina in raport cu trunchiul , independent de pozitie sau spatiu. Desemnarile terminologiei ale directiei diferitelor miscari in plan frontal fig 1 in plan lanteral fig 2

Fig 1 Fig 2

TERMENII PRINCIPALI

Aruncare : mijloc de prindere a aparatului sau a partenerului.

Aruncare: a) aruncarea obiectului ; b) miscarea accentuata a bratelor, picioarelor sau a trunchiului care aminteste arun­carea.

Atirnal : pozitia gimnastului pe aparat, in care umerii se ga­sesc sub punctele de apucare (fig.

Balans: miscare executata datorita inertiei (in urma unei contractii musculare balistice de scurta durata). Balansul incepe prin elan sau impingere urmat de o miscare pasiva sau activa. Prin balans se mai intelege si miscarea rapida a piciorului, cu revenirea la pozitia de plecare.

Balansare : miscarea libera a piciorului sau a bratului intr-o directie oarecare sau miscarea libera a corpului raportata la axul de rotatie (fig. 3).

Balans peste : miscarea piciorului (sau a picioarelor) deasupra aparatului, din sprijin sau din atirnat.

Cadere: miscare opusa urcarii. Caderea executata lent se numeste lasare Uneori, pentru desemnarea caderii se foloseste termenul balans inapoi (la bara, inele) sau deplasare inapoi (trecerea din stind pe miini printr-o deplasare inapoi ui sprijin).

Saltare : mica saritura pe loc sau in deplasare.

Saritura : trecere peste aparat sau parourgerea unei distance in-spa^iul (in inlatime, in lungime printr-un zbor liber). Se (lis­ting-

sarituri fara sprijin executate fara un sprijin suplimentar cu miinile §i

sarituri cu sprijin, cu sprijinul miinilor pe aparat.

Spate spre pozitia executantului cu spatele la sprijin, de exemplu, sprijin culcat inapoi.

Sprijin : pozitia gimnastului la aparat, in care umerii se ga-sesc mai sus de punctele de sprijin (fig-. 8).

Stind'' : pozitia verticala a corpului cu picioarele in jos sau in sus.

$ezind : pozitia §ezind, de exemplu, §ezind pe coapsa sau sc-zind cu picioarele departate.

Trecere : deplasarea gimnastului de pe o parte a aparatului pe alta.

Trecere cu inioarcere : deplasarea gimnastului de pe o parlc a aparatului pe alta, printr-o miscare circulara cu intoarccn imprejurul miinii de sprijin (fig. 9).

Trecere prin zbor : deplasarea executantului de pe o parti a aparatului pe alta (de exemplu la paralele inegale), de pe im aparat pe altul (de exemplu de pe inele pe bara sau pe pan lele), de la un partener la altul (in acrobatica) sau balans dcD supra aparatului combinat cu trecere in atirnat (de exemplu l| bara) printr-un zbor liber, cu parasirea prizei (fig. 10).

Urcare : trecerea din atirnat in sprijin, de asemenea dintr-un sprijin mai jos intr-un sprijin mai inalt : de exemplu, din spri-iin pe antebrate prin balans inapoi (fig. 11), urcare in sprijin.

Vol: imbinarea mi§carilor concomitente §i succesive, care se Bxecuta intr-o serie de articulatii : indoirea §i extensia in articulatile picioarelor,trunchiului,bratelor,transmise succesiv de la o articulatie la alta

 

Fig.10 fig.11

Bibliografie

Adina Stroescu si Robert Podlaha-

Terminologia gimnasticii   editura Stadion

Iulian Savescu Educatia fizica si sportive scolara

editura Solaris