Caile administrative de atac

CAILE ADMINISTRATIVE DE ATAC

Calea de atac constituie mijlocul procedural care creeaza posibilitatea remedierii incalcarii drepturilor subiective si a intereselor legitime in urma unor vatamari cauzate de catre autoritatile publice. Calea administrativa de atac poarta denumirea generica de recurs. Prin acte normative ea este denumita in mod diferit: reclamatie, sesizare, plangere, apel, intampinare, contestatie, cerere, propunere etc.

Elementele cailor administrative de atac sunt subiectele si obiectul. Subiectele care pot exercita caile administrative de atac pot fi persoane fizice si juridice, autoritati de stat, alte organisme si organizatii.

Pentru exercitarea caii de atac subiectul nu trebuie sa dispuna de o capacitate sau de o calitate deosebita, ci doar sa faca dovada vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim propriu, ori a altui subiect, fie vatamarea unor drepturi si interese generale proprii pentru a putea fi exercitata calea de atac, ca de exemplu, in ipoteza utilizarii ei ca plangere de catre cel caruia ii apartin lucrurile confiscate in urma savarsirii unei contraventii, de catre o alta persoana, cel pagubit putand ataca masura confiscarii daca bunurile ii apartin. In alte cazuri, exista posibilitatea de a utiliza calea de atac chiar daca s-au lezat drepturi si interese ale tertelor subiecte si nu ale autorului recursului. Astfel, orice alegator poate face intampinare la primar impotriva omisiunilor, inscrierilor gresite si a altor erori din listele de alegatori chiar daca privesc alte persoane.

Un alt element este obiectul recursului administrativ (caile administrative de atac) care poate fi deferit si poate consta in urmarirea anularii amenzii contraventionale, restituirea lucrurilor confiscate pe cale administrativa, inscrierea in listele de alegatori etc. Poate fi atacata orice masura si orice act administrativ cu caracter individual prin reclamatie sau cu caracter normativ prin sesizare. Cauza recursului consta in vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim propriu sau al altor subiecte, dupa caz ori a unor drepturi si interese generale.

Caracteristicile cailor de atac sunt:

- recursul poate fi introdus impotriva oricarei masuri administrative (act juridic, operatiune tehnico-materiala sau fapt material juridic);

- atacul poate viza legalitatea sau oportunitatea masurii respective;

- recursul se poate referi la activitatea oricarui organ administrativ;

- recursul poate fi introdus simultan sau succesiv la mai multe organe administrative sau reintrodus succesiv la acelasi organ;

- recursul nu suspenda executarea masurii atacate datorita caracterului executoriu al actelor administrative cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege;

- actul de solutionare a recursului indiferent ca il admite sau il respinge este, ca regula generala, un act administrativ-revocabil.

Exista o intreaga procedura de solutionare a recursului administrativ. Autoritatile sunt obligate sa primeasca, sa examineze si sa clarifice toate problemele de interes personal sau general care le-au fost aduse la cunostinta. Solicitarile se pot face oral in audiente si in forma scrisa, prin corespondenta. Inscrisurile urmeaza regimul specific al corespondentei adresate organului in ceea ce priveste evidenta, inregistrarea si pastrarea. Daca petitia adresata nu intra in atributiile organului solicitat este totusi obligatorie primirea, inregistrarea si transmiterea din oficiu maximum zile catre organul competent fiind incunostintat petitionarul. Cererile vor fi insotite de actele necesare rezolvarii lor, cei interesati cei interesati vor fi incunostintati de conditiile legale necesare sa fie indeplinite de catre solicitanti.

In ipoteza solicitarilor adresate verbal organul administrativ are obligatia de a le consemna in forma scrisa, intrucat in aceasta forma el trebuie sa si raspunda solicitarii adresate. Examinarea si rezolvarea propunerilor, sesizarilor si reclamatiilor precum si comunicarea raspunsurilor catre cetateni, trebuie sa se faca in cel mai scurt timp de catre organele de stat in atributiile carora intra in mod direct rezolvarea, fara a depasi de la primirea lor:

o       40 de zile pentru cele adresate autoritatilor centrale;

o       30 de zile pentru cele adresate autoritatilor judetene si ale municipiului Bucuresti;

o       20 de zile pentru toate celelalte autoritati, precum si institutii publice.

Pentru scrisorile cu caracter deosebit care necesita o cercetare mai indelungata, termenele vor putea fi prelungite cel mult cu 30 de zile de catre conducatorii organelor care au primit scrisorile spre rezolvare. In mod cu totul exceptional pentru cazurile ce nu se pot solutiona in acest termen se pot aproba prelungiri mai mari.

Cercetarea petitiilor se face de catre compartimentul si functionarii competenti a lua masura. Problemele de importanta deosebita vor fi examinate si solutionate sub conducerea si indrumarea directa a conducerii autoritatii respective. La fel se va proceda si in cazurile in care s-au primit mai multe propuneri, sesizari si reclamatii cu privire la aceeasi problema, din acelasi loc de munca sau localitate, ori cand acestea sunt semnate de colective de cetateni.

Se vor lua in considerare, de regula, scrisorile semnate, precum si solicitarile din cadrul audientelor. In toate cazurile este obligatorie ascultarea persoanei la care se refera scrisoarea. Se interzice trimiterea spre cercetare a sesizarilor si reclamatiilor catre organele sau persoanele la a caror activitate se refera acestea, ori catre cei aflati in subordinea acestora.

Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice au obligatia sa primeasca zilnic personalul care ridica probleme privind activitatea autoritatii respective. Pentru probleme de ordin personal ale lucratorilor conducerea va fixa o zi de primire pe saptamana. Conducatorii autoritatilor locale ale administratiei vor primi in audienta saptamanal pe cetatenii din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, asigurand solutionarea operativa si legala a problemelor.