Consiliul Judetean

Consiliul judetean in Romania. Scurt istoric

Impartirea teritoriului Munteniei si al Moldovei in judete si tinuturi (in Moldova) s-a facut pe timpul lui Mircea cel Batran, in Muntenia, si a lui Alexandru cel Bun, in Moldova.

Pana in 1864 acestea - judete si tinuturile - erau simple circumscriptii teritoriale care erau administrate in numele domnitorului, de unul sau doi juzi, capitani de judete sau ispravnici, in Moldova, si de unul sau doi parcalabi, in Moldova, la ispravnici in ambele principate. Acestia aveau atributii militare, administrative si judecatoresti....(1).

Potrivit Regulamentulor Organice, conducatorii judetelor, in Muntenia si ai tinuturilor, in Moldova, erau ocarmuitorii care se ocupau de administrarea judetelor si a tinuturilor, pentru ca cea mai mare parte a activitatii judecatoresti a fost incredintata tribunalelor de tinuturi, in Moldova si judecatoriilor de judet in Muntenia.

Prin Legea pentru consiliile judetene nr. 396/1864 s-a prevazut ca in fiecare judet se statorniceste un consiliu care se aduna periodic si reprezinta interesele locale, colective si economice ale judetului.

Pana la modificarea Legii nr. 396/1864, prin Legea din 31 mai 1904, in lege nu erau cuprinse prevederi exprese care sa reglementeze personalitatea juridica a judetelor, desi aceasta rezulta implicit din intreg cuprinsul legii. Prin Legea din 31 mai 1904, printre alte modificari si completari, s-a introdus un aliniat nou la art. 1 citat, care prevedea ca "judetul este persoana juridica".

Consiliul judetean se compunea din cate doi membrii trimisi de fiecare plasa. Acestia erau alesi de colegiul electoral din fiecare plasa.

Ulterior modificarii intervenite prin Legea din 31 mai 1904 indiferent de numarul plaselor dintr-un judet, consiliile judetene erau alcatuite din 17 membri.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea 396/1864, presedintele consiliului judetean se alegea de consilul din sanul sau, iar potrivit al 2 al aceluias articol, comisar al guvernului pe langa consiliu este prefectul judetului.

Consilul judetean alegea o delegatie permanenta formata din 3 membri si 3 supleanti. La inceput, dupa cum rezulta din prevederile art. 4, delegatia permanenta functiona in lipsa consiliului, adica in perioada dintre doua sedinte ale consiliului, si era prezidata de prefectul judetului.

Ulterior modificarii, prin Legea din 31 mai 1894, art. 4-6 si 86-87, delegatia permanenta era prezidata de cel mai in varsta dintre membrii sai. Dupa modificarea din 1894, delegatia permanenta nu mai era numai inlocuitorul consiliului judetean, ci avea si atributii proprii.

Cu modificarile intervenite in anii 1872, 1894, 1904, Legea consiliilor judetene a ramas in vigoare pana la adoptarea Legii pentru unificarea administrativa din 14 iunie 1925, care, la randul ei a fost inlocuita prin Legea pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929, abrogata si ea prin Legea adminitrativa din 1936.

Potrivit prevederilor art. 195 din Legea din 1929, administratia judetului era incredintata consiliului judetean ca organ deliberativ si delegatiei consiliului judetean si presedintelui acestuia ca organe executive, iar potrivit dispozitiilor art. 73 din Legea administrativa din 1936, administratia judetului era incredintata si prefectului.

Consiliile judetene erau alcatuite de consilieri judeteni alesi, in raport de populatia judetului (42 consilieri la judetele cu o populatie mai mare de 400000, 36 la judetele cu peste 200000 locuitori si 30 de consilieri la celelalte judete) si membri de drept.

La randul lor, membrii de drept erau de doua feluri: membri de drept cu vot deliberativ (primarul orasului sau al municipiului resedinta de judet si presedintii camerelor de agricultura, industrie si comert) si cu vot consultativ (sefii serviciilor de finante, de invatamant, al sanatatii publice si ..... sociale si alti asemenea).

Durata mandatului consilierilor alesi si de drept, era potrivit art. 200, de 5 ani.

Dupa cum prevede art. 365 din aceeasi lege, consiliile judetene se alegeau prin vot universal, egal, direct, secret, obligatoriu, cu scrutin de lista, pe baza reprezentarii proportionale.

Consiliul judetean era convocat de prefect in sedinta de constituire, iar daca prefectul nu-l convoca, el - consiliul judetean - se intrunea de drept in termen de 15 zile de la respingerea contestatiilor facute impotriva alegerilor sau de la expirarea termenului in care se putea face contestatii.

La sedinta de constituire era necesara prezenta a jumatate plus unu din numarul total al membrilor ce compuneau consiliul. Aceasta sedinta, prevede art. 201 alin. 2, era prezidata de cel mai in varsta dintre consilieri.

Consiliul judetean se intrunea, in sesiuni ordinare, de doua ori pe an la 1 martie si la 1 noiembrie. El se intrunea de drept chiar daca nu era convocat. In sesiunea de la 1 martie se alegeau presedintele si biroul consiliului judetean pe termen de un an. In sesiuni extraordinare, consiliul judetean se intrunea, potrivit art. 208 aliniatul 1, ori de cate ori ..... aceasta interesele judetului.

Potrivit prevederilor art. 232, consiliul judetean alegea, dintre membrii sai indata dupa constituirea biroului, o delegatie compusa din patru membrii si din presedintele delegatiei care ar putea fi luat si in afara de consiliu.

Mandatul membrilor delegatiei dura cat  mandatul consiliului.

Potrivit art. 249, presedintele delegatiei este organul executiv al consiliului si seful administratiei judetene.

Cu exceptia perioadei august 1938 - septembrie 1940, cand, in urma adoptarii Legii administrative din 14 august 1938 judetele au fost transformate in simple circumscriptii teritoriale si pana la abrogarea acestei legi, prin Decretul - Lege pentru desfintarea rezidentelor regale si reorganizarea prefecturilor din septembrie 1940, aceasta organizare a consiliilor judetene, a delegatiei judetene a durat, cu unele modificari, pana in ianuarie 1949, cand a fost adoptata legea nr. 17 din 15 ianuarie 1949, asupra consiliilor locale.

Dupa adoptarea Constitutiei din 1952, organele locale ale regiunilor si raioanelor erau sfaturile populare, ca organe locale ale puterii de stat si comitetele lor executive ca organe locale ale administratiei de stat. Prin Legea nr. 57/1968 de organizare si functionare a consiliilor locale, organele administratiei de stat judetene erau comitetele exectutive ale consiliilor populare judetene.

In perioada 27 decembrie 1989 - februarie 1992, mai precis pana la constituirea consiliilor judetene rezultate din alegerile locale, organizarea administratiei publice

judetene rezultate din alegerile locale, organizarea administratiei publice judetene a fost reglementata prin Decretul - Lege nr. 2/1989; nr. 8/1990; nr. 81/1990 si Legea nr. 9/1990 privind administrarea judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor pana la organizarea de alegeri locale, administratia judetelor a fost exercitata de consiliile judetene ale Frontului Salvarii Nationale, au modificarile aduse prin Decretul - Lege nr. 81/1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala si de prefecturi.

Potrivit Legii nr. 5/1990, administrarea judetelor s-a realizat de catre prefecturi ca organe ale administratiei de stat cu competenta generala.

Prefecturile erau compuse din: 1 prefect, 2 subperfecti, 1 secretar si 7 membri.

Prefecturile se intruneau, de regula, o data pe saptamana, precum si de ori de cate ori era necesar, lucrand valabil in prezenta majoritatea membrilor lor.

In realitate atributiilor ce le aveau, prefecturile emiteau decizii care puteau fi anulate de catre organele ierarhic superioare atunci cand contraveneau legii. Decretelor, hotararilor guvernului ori deciziilor organelor administratiei de stat ierarhic superioare.

La nivelul judetelor functionau, potrivit legii, organe locale de specialitate ale administratiei de stat, care erau subordonate, atat prefecturilor, cat si ministerelor sau celorlalte organe de specialitate ale administratiei de stat centrale.

Am redat cateva prevederi din aceasta lege, in atat pentru a evidentia caracterul, cu totul original, al acestor organe, cat pentru a reliefa ca acesta organizare are influente negative si astazi.

1 A se vedea Ioan Vida, Puterea Executiva si Administratia Publica, Bucuresti, 1994, pag. 77 - 80