Efectele actelor administrative

EFECTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE

1. Notiune, natura juridica si importanta

Analizand eficienta deciziilor administrative cu caracter juridic avem in vedere atat efectele lor juridice, cat si consecintele social-economice si politice. Dreptul administrativ studiaza efectele juridice ale actelor administrative. Aceste efecte constau in raporturile juridice pe care actele in cauza le genereaza, le modifica sau le desfiinteaza. Aceste efecte sunt predeterminate de lege si sunt cunoscute, in general, din momentul adoptarii deciziilor. Consecintele social-economice sau politice ale deciziilor administrative difera de la decizie la decizie si ele formeaza obiectul investigatiei altor stiinte in functie de natura actului decizional in cauza. Datorita multiplelor efecte pe care actele administrative le produc pe diferite planuri, inclusiv in diferite ramuri de drept, cunoasterea acestora prezinta o deosebita importanta sociala mai ales la nivelul factorilor de decizie care au astfel posibilitatea sa aprecieze valoarea reala a deciziilor adoptate.

Actele administrative asa dupa cum arata si denumirea lor, genereaza in primul rand raporturi de drept administrativ existand o legatura indisolubila intre natura actului juridic si respectiv raportul juridic generat.

Raporturile administrative sunt acele raporturi juridice formate in cadrul si pentru realizarea activitatii executive care au la baza subordonarea unuia din subiecti fata de celalalt. Actele administrative genereaza intotdeauna raporturi administrative la care se pot adauga si raporturi de alta natura administrativa apare ca o conditie de legalitate a unor acte sau raporturi de alta natura decat cea administrativa.

2. Intinderea in timp a efectelor actelor administrative

Cu privire la momentul producerii efectelor juridice este cunoscuta regula ca momentul producerii efectelor juridice este cel al publicarii actelor normative si al comunicarii actelor individuale, intrucat subiectelor nu li se poate pretinde o anumita conduita daca nu cunosc continutul actului care prescrie o actiune sau o inactiune determinata. Desigur, actul juridic trebuie considerat ca fiind valabil din chiar momentul adoptarii lui legale, dar de momentul sau de data aducerii lui la cunostinta se leaga o serie de efecte juridice mai ales in materia executarii, care nu poate fi declansata fara incunostintarea prealabila a subiectului respectiv. Astfel, hotararile normative ale consiliilor locale devin obligatoriu de la dara aducerii lor la cunostinta publica.

Exceptii: a) actele cu caracter retroactiv, adica cele de anulare, revocare, interpretare, suspendare, actele prin care se aproba se confirma sau se ratifica acte administrative, actele care stabilesc reguli procedurale, actele de descontraventionalizare; b) actele ce intra in vigoare la o data ulterioara respectivului moment ca de exemplu ele care stabilesc contraventii si care intra in vigoare la 10 zile de la adoptare; c) actele cu caracter ultraactiv, de exemplu daca un act administrativ prevede pentru o contraventie o sanctiune mai mare, se va aplica sanctiunea din actul anterior.

Cu privire la durata in timp a efectelor, actele administrative produc efecte in timp pana la data iesirii lor din vigoare. Actele normative, cu exceptia celor temporare, nu cuprind dispozitii referitoare la iesirea lor din vigoare. Au caracter temporar actele normative de stabilire a contraventiilor adoptate in cazuri de epidemii, inundatii, alte calamitati naturale, precum si in orice situatie care reclama masuri urgente, emise de consiliile locale, intrucat ele se aplica numai pentru perioada si situatia de urgenta ce l-a determinat adoptarea incetandu-si efectele odata cu disparitia acestei situatii.

3. Suspendarea actelor administrative

Suspendarea reprezinta operatiunea juridica care determina incetarea temporara a efectelor actelor administrative. Cauzele care determina suspendarea constau in existenta unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea unui act normativ sau individual. Din acest motiv respectivele cauze pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare adoptarii actului juridic. Suspendarea dureaza pana la elucidarea cauzelor care au determinat-o. cand se stabileste in mod cert nelegalitatea sau neoportunitatea actului suspendarea inceteaza si se dispune desfiintarea actului juridic prin revocare sau anulare. Cand nu mai exista nici un dubiu cu privire la actul suspendat, suspendarea inceteaza si actul se repune in vigoare sau in executare. Suspendarea mai poate sa apara si ca urmare a unei sanctiuni aplicabile unui subiect de drept avand ca efect tot o incetare temporara a consecintelor juridice ale actului in cauza. Astfel, in caz de condamnare definitiva la inchisoare, dreptul de a detine arme si munitii se suspenda.

Suntem in prezenta suspendarii atat in cazul in care un act intrat in vigoare nu mai produce temporar efecte juridice cat si in cazul in care se suspenda executarea unui act.

Suspendarea se realizeaza prin acte juridice normative sau individuale sau poate fi de drept. Astfel, dispozitiile ilegale ale autoritatilor de specialitate descentralizate ale administratiei publice pot fi suspendate de catre conducatorii organelor centrale ale administratiei de stat.

O suspendare de drept opereaza in cazul atacarii de catre prefect in fata instantei de contencios administrativ a unui act al consiliului local sau al primarului, considerat ilegal.

Organele judecatoresti au dreptul de a suspenda actele de drept administrativ cu caracter individual neexceptate de la controlul judecatoresc, fie in baza Legii nr. 29/1990, fie in baza unor legi speciale, pe considerente de ilegalitate si nu pe considerente de neoportunitate.

Procedura de suspendare este similara procedurii de adoptare a actelor juridice de catre organul care a dispus suspendarea cu respectarea tuturor regulilor procedurale si a formelor specifice care trebuie observate in acest caz.

4. Revocarea actelor administrative

Revocarea este operatiunea juridica prin care organul administrativ emitent sau organul superior al administratiei de stat scot din vigoare un act administrativ. Cand operatiunea o face insusi organul emitent, suntem in prezenta retractarii sau a retragerii actului. Cauzele care determina revocarea rezida in ilegalitatea sau neoportunitatea actului respectiv, putand fi anterioare, concomitente si ulterioare adoptarii actelor (deoarece actele administrative beneficiaza si de formalitati posterioare emiterii lor si care s-ar putea realiza prin incalcarea conditiilor legale).

In unele cazuri revocarea apare ca o sanctiune indreptata impotriva persoanei, dar poate fi lipsita alteori de acest caracter.

Desi neoportunitatea nu figureaza ca o cauza de revocare expres indicata de lege, totusi din moment ce se recunoaste organului un drept de apreciere in alegerea solutiei ce urmeaza sa fie adoptata, legea ii ordona implicit si posibilitatea de a revoca acelasi act atunci el nu mai corespunde nevoilor specifice care au determinat adoptarea lui. Spre deosebire de suspendare, in cazul revocarii nelegalitatea sau neoportunitatea actului este certa, sigura. Revocarea are un caracter definitiv si nu provizoriu, ca si suspendarea. Efectele revocarii se produc atat pentru trecut, cat si pentru viitor. Dreptul de revocare al actelor administrative isi are izvorul in principiul revocabilitatii acestor acte, fundamentat, la randul sau pe caracterul unilateral al actelor administrative.

In mod obisnuit organele administratiei recurg la scoaterea din vigoare a propriilor acte normative prin abrogare. Ea se dispune si prin acte normative ale organelor ierarhic superioare. Abrogarea poate fi expresa si tacita. Caderea in desuetudine nu se poate admite in dreptul administrativ, ca modalitate de incetare a efectelor juridice ale unor acte normative, intrucat dinamica activitatii executive impune o stricta reglementare juridica a relatiilor sociale, existand obligatia legala a analizarii periodice si a abrogarii normelor care nu mai corespund evolutiei relatiilor sociale. Abrogarea o poate dispune organul emitent sau cel superior ierarhic prin acte administrative.

Dreptul de revocare implica, uneori, dreptul de reformare sau modificare a actelor. Acest drept apartine organului emitent dar si celui ierarhic superior.

Reformarea actului este prezenta si in cazul nulitatii partiale a acestuia, cand trebuie inlaturate sau modificate acele dispozitii ce incalca ordinea de drept si care impun schimbarea continutului sau a formei actului.

Revocarea se face, dupa aceeasi procedura ca si adoptarea sau emiterea actului in cauza, aceasta regula fiind valabila si pentru reformare.

Exista si acte administrative irevocabile: a) actele administrative jurisdictionale, deoarece se dispune stabilitatea lucrului judecat necesara pentru a impiedica perpetuarea unor stari conflictuale; b) actele administrative in baza carora s-au format raporturi juridice de alta natura (civile, de munca); c) actele individuale care au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitatea lor (de stabilire a pensiilor, de folosire a unui teren concesionat pentru constructie, diplome, certificate, permise); d) acte administrative realizate material.

5. Anularea actelor administrative

Anularea actelor de drept administrativ reprezinta sanctiunea aplicata acestora pentru considerente de ilegalitate si poate fi dispusa de catre organele administratiei de stat ierarhic superioare, de organele judecatoresti, iar in unele cazuri speciale de organele procuraturii. Anularea poate privi atat acte normative cat si acte individuale. Aceste cauze pot viza atat ilegalitatea actului administrativ, in sensul unei incalcari a conditiilor de forma sau procedurale ale acestor acte, cat si, uneori, netemeinicia lor, adica aplicarea gresita a legii la situatiile ce isi gasesc rezolvare prin actele administratiei de stat. Efectele anularii se produc atat pentru trecut, cat si pentru viitor[1].

Spre deosebire de suspendare, anularea reprezinta o incetare definitiva a efectelor juridice, intocmai ca si revocarea deoarece ilegalitatea actului este dovedita cu certitudine.