Norme constitutionale
privitoare la administratia publica locala
Constitutia Romaniei impune o noua viziune asupra
administratiei publice1. Astfel, capitolul V al titlului III al
Constitutiei consacra administratiei publice doua sectiuni: administratia
publica centrala de specialitate si administratia publica locala. Din modul de
redactare a acestor sectiuni se desprinde ideea ca legiutorul constituant a
dorit sa delimiteze, in cadrul administratiei publice, doua sfere cu regimuri
juridice diferite, si anume sfera administratiei publice centrale de
specialitate si sfera administratiei publice locale. Din modul de redactare a
acestor sfere ale administratiei publice se deduce ca autoritatile
administratiei publice centrale de specialitate sunt in exclusivitate
autoritati ale administratiei de stat, in timp ce autoritatile administratiei
publice existente in unitatile administrativ- teritoriale se impart in :
servicii publice ale autoritatilor administratiei publice de specialitate
descendente in unitatile administrativ-teritoriale si autoritati administrative
autonome ale comunelor, oraselor si judetelor. Pentru a incerca o delimitare a
administratiei publice locale este necesar sa observam, din nou ca, potrivit
articolului 119 din Constitutie, administratia publica din unitatile administrativ teritoriale se
intemeiaza pe principiul atonomiei locale si pe cel al descentralizarii
serviciilor publice. Din acest punct de vedere, Constitutia recunoaste dubla acceptiune
a unitatilor administrativ-teritoriale. Pe de o parte, comunele, orasele,
municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale ale statului,
delimitate prin lege, in cadrul carora administratia publica de stat se
realizeaza prin servicii descentralizate, aflate sub conducerea prefectului,
desemnat de Guvern, la randul sau o autoritate publica descentrata in judete si
in municipiul Bucuresti. Pe de alta parte, enuntarea principiului autonomiei
locale in textul constitutional, presupune recunoasterea ca entitati
teritoriale distincte a comunelor, oraselor, municipiilor care reprezinta
primul nivel al realizarii
1 A se vedea Ioan Vida Puterea Executiva si
Administratia Publica, Bucuresti, 1994
autonomiei
locale si a judetelor intelese ca grupari teritoriale ale colectivitatilor locale
de baza, care se afla la cel de-al doilea nivel de administratiei publice
locale.
In argumentarea acestui punct de
vedere invocam si art. 72 alin. 3 litera a) din Constitutie, in virtutea caruia
organizarea administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general
privind autonomia locala se stabilesc numai prin lege organica. Din formularea
acestui text constitutional rezulta ca, in viitor, este posibila o
delimitare a administratiei locale, de
organizarea teritoriului, in sensul ca, potrivit vointei legiuitorului se poate
opera o reglementare specifica a organizarii administratiei locale, in
colectivitati locale distincte, altele decat cele existente la ora actuala, cat
si o noua distributie teritoriala a competentelor administrative ale statului,
inclusiv prin modificarea structurii unitatilor administrativ-teritoriale. Cu
alte cuvinte, Constitutia admite posibilitatea stabilirii unitatilor
administrativ-teritoriale ale statului prin supunerea cu colectivitatile locale
care le compun sau prin delimitarea unor colectivitati locale de organizare
administrativa a statului, putindu-se admite aplicarea autonomiei locale la
colectivitati locale, componente ale unitatilor administrativ-teritoriale.
