Analiza financiar-patrimoniala a intreprinderii romania, pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierdere

INTRODUCERE

Bilantul contabil are o mare deschidere de arc a istoriei, determinate de dinamica social-economica a catorva sute de ani.

În contextul reformei si al tranzitiei la economia de piata, fiecare intreprindere se confrunta cu o serie de probleme care vizeaza in principal stabilirea locului pe care aceasta il ocupa in spatial economic concret in care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, sansele de izbanda si costurile implicate.

Analiza starii de fapt a intreprinderilor antrenate in tranzitia spre economia concurentiala de piata aduce in fata analistului problemele comune majoritarii acestora, facand imposibila formularea unor concluzii cu vocatie generala. Motivatia o constituie faptul ca oricare firma isi desfasoara activitatea intr-un mediu dinamic si agresiv ceea ce o determina SA se raporteze permanent la cererea de piata, SA anticipeze miscarile concurentei, SA -si autoevaluze limitele si resursele de care dispune.

Întreprinderea reprezinta o entitate socio-economica de sine-statatoare, cu o structura proprie delimitata in spatiu si ai carei parteneri sunt considerati ca fac parte din interiorul sau, iar altii din exteriorul sau.

Problema gestionarii si adminitrarii intreprinderii, indiferent de obiectul de activitate si de scopul propus, este complexa. Aprecierea diferentelor de performanta depinde de natura intreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate in gestionarea patrimoniului.

În prezent, intreprinderile sunt profund afectate de mutatiile petrecute in viata economica, sociala si politica din ultimii ani. Instabilitatea macroeconomica si legislativa neadecvata isi pun amprenta asupra operatiunilor si comportamentului economic adoptat de agentii economici.

Incertitudinea ce caracterizeaza climatul macroeconomic, reducerea continua a produsului intern brut si influenta negativa a cresterii inflatiei determina intrepriderile sa se comporte in mod viciat, inclinand mai degraba spre conservarea patrimoniului decat spre o activitate economica propriu-zisa .

Activitatea financiara ce se desfasoara la nivelul intrepriderilor simte nevoia unor reconsiderari teoretice si aplicative pentru a deveni compatibila cu exigentele economiei de piata ce se contureaza in tara noastra.

Ca si sistemele biologice care au inspirat modelarea sistemica a intreprinderii, sistemul intreprinderii este deschis, desfasurand un schimb permanent de resurse cu mediul ambiant dupa modelul 'intrare-transformare-iesire'.

Marimile de intrare in sistem exprima cantitatea si calitatea materiilor prime, energiei, combustibilului, fortei de munca, informatiilor si mijloacelor financiare supuse transformarii, in scopul obtinerii marimilor de iesire din sistem sub forma produselor, serviciilor prestate, lucrarilor executate etc.

Productia materiala nu constituie un scop in sine, ci este destinata satisfacerii unor nevoi sociale. În conditiile functionarii economiei de piata, in care actioneaza o serie de instrumente specifice, scopul productiei, din punct de vedere financiar, este maximizarea valorii totale a intreprinderii exprimata prin valoarea de piata a portofoliului de active. Acest obiectiv deosebit de coplex se afla in relatie de interdependenta cu toate deciziile care se iau in cadrul intreprinderii.

Stabilirea ca obiectiv a maximizarii de piata a intreprinderii capata o fundamentare riguroaSA , bazata in exclusivitate pe criterii de eficienta. Maximizarea valorii de piata a intreprinderii se bazeaza pe perceptia pe care piata financiara o are asupra operatiunilor intrepriderilor, cuantificata prin indicatorul 'cursul actiunilor' la bursa .

Pentru a putea supravietui, oricare intreprindere are nevoie de informatii, fara de care procesul decizional prin care se conduce intreprinderea nu ar putea avea loc. Dar, cum sistemele se caracterizeaza prin dinamism, inseamna ca si conexiunile sale cu mediul ambiant variaza in timp. De aceea, pentru a-si dovedi viabilitatea, sistemul intreprindere trebuie SA -si sporeasca capacitatea de adaptare si stabilitate, iar in activitatea pe care o desfasoara trebuie sa actioneze in directia perfectionarii propriilor sa i parametrii, a structurii si a comportamentului. Afirmatia este cu atat mai valabila, cu cat, in economiile de piata, cele mai multe intreprinderi isi desfasoara activitatea in conditii de risc si incertitudinea.

În cadrul intreprinderii, un loc aparte revine subsistemului financiar-contabil. Subsistemul financiar-contabil, la nivelul intreprinderii, are ca obiective stabilirea modului de obtinere a fondurilor necesare desfasurarii activitatii si de utilizare a lor, pregatirea situatiilor financiare, comunicarea rezultatelor publicului, obtinerea de informatii statice din exterior. Procurarea fondurilor in conditii cat mai avantajoase si luarea deciziilor privind investirea lor sunt elemente fundamentale ale strategiei intreprinderii.În mod obisnuit, pentru a putea face fata sarcinilor sale, subsistemul financiar-contabil isi desfasoara activitatea pe doua niveluri: primul, il constituie obtinerea fondurilor, iar cel de-al doilea, monitorizarea utilizarii respectivelor fonduri in concordanta cu structura financiara si analiza pe aceasta baza a modului de utilizare eficienta a acestora.

Reteaua de control este proiectata pe baza informatiilor primite de la sistemul financiar-contabil. De aceea, deciziile privind frecventa si incarcatura informationala a documentelor de sinteza trebuie sa faca parte din strategia intreprinderii.

CAPITOLUL 1

BILANTUL CONTABIL-INSTRUMENT DE REFLECTARE A FLUXURILOR FINANCIARE SI ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

1.1 BILANTUL CONTABIL ; DEDINITIE, ROL, FUNCTII

1.1.1 DEFINITIA SI COMPONENTELE

Bilantul contabil reprezinta chintesenta contabilitatii . El deschide si incheie ciclul operatiunilor contabile.

Bilantul este un procedeu al metodei contabilitatii, prin care se prezinta simultan, ordonat si sintetic, patrimonial si situatia economico-financiara a intreprinderii. El se cuprinde ca un tablou care cuprinde in forma sintetica sin expresie valorica activele imobilizate si circulante existente la un moment dat in intreprindere, sursele din care au fost constituite, precum si rezultatele economico-financiare, obtinute in perioada pentru care se intocmeste.

La baza conceptului se afla cuvintele din limba Latina, "bi" si "lanx", ceea ce inseamna "doua talere", dar el a capatat circulatie prin cuvantul Italian "bilancia". Acest concept desemneaza o balanta cu doua talere, care simbolizeaza valori de marime egala aflate in fata si in echilibru ; intr-unul din talere este inscrisa valoarea activului, iar in cealalta , valoarea pasivului.

Activul cuprinde, in expresie baneasca bunurile economice private din punctul de vedere al formelor concrete de existenta si al destinatiei lor. Pasivul evidentiaza in forma baneasca sursele de provenienta a mijloacelor, modul de formare a acestora. Denumirea de activ reflecta trasatura bunurilor sau a mijloacelor de a se afla in continua miscare si transformare si de a se identifica cu inSA si activitatea intreprinderii respective, in timp ce pasivul arata caracterul static si dependenta surselor, faptul ca volumul si structura acestora sunt determinate de mijloace.

Desi activul cuprinde bunurile sau mijloacele, iar pasivul-sursele, continutul bilantului este mai mult decat aceste componente. Deoarece se intocmeste la sfarsitul perioadei de gestiune alaturi de mijloace si surse, bilantul reflecta si rezultatele economico-financiare. Beneficiile apar in pasiv, deoarece costituie sursa de provenienta a unor mijloace din active, in schimb pierderile tin de activul bilantului deoarece ele diminueaza mijloacele economice ale intreprinderi .

Pe planul cunoasterii contabile, bilantul are rolul de a demonstra si realiza dubla reprezentare. El ridica procesul de cunoastere la nivelul superior al sintetizari si generalizari informatiilor din conturile contabile. În acest fel se desprind interdependenta si corelatiile care caracterizeaza activitatea economica, precum si factorii de influenta. Totodata, este punct de plecare pentru fundamentarea si cunoasterea regurilor de functionare a conturilor .

Pe planul practicii contabile, bilantul permite punerea in corelatie a tuturor conturilor in care se reflecta elementele patrinmoniale ale intreprinderii. El este procedeul prin care se inchee si cu care incepe un ciclu contabil, oferind o imagine asupra situatiei economico financiare a intreprinderii si furnizand informatii pentru analiza financiara la diferite niveluri.

Bilantul indeplineste mai multe functii: functia de reflectare si generalizare, functia de control si analiza, functia de decontare a patrimoniului.

Functia de reflectare si generalizare - conform acesteia bilantul reprezinta un sistem de indicatori economico financiari prin care se cuprind informatii referitoare la alocarea resurselor si finantarea activitati si la productia si reproductia fondurilor separate din punct de vedere patrimonial.

Bilantul contabil cuprinde soldurile finale ale conturilor din momenturl inchideri exercitiului: in active sunt cuprinse soldurile debitoare ale conturilor de active, in pasiv sunt cuprinse soldurile creditoare ale conturilor de pasiv.

Functia de control si analiza se manifesta in procesul de urmarire si interpretare a modului de realizare a obiectivelor activitati economice, a modului de angajare si utilizare a mijloacelor si fondurilor separate patrimoniale. Aceasta functie pune in evideta: gradul de profitabilitate a intreprinderii, structura mijlacelor economice, structura capitalului.

Functia de decontare a patrimoniului se realizeaza la sfarsitul perioadei de gestiune la incheierea anului. Bilantul este folosit ca instrument de justificare pentru recuperarea cheltuielilor din venituri sau finantarea destinata in acest sens precum si de stabilire a raspunderi privind gospodarirea patrimoniului. Aceasta funcite este importanta la societatile comerciale al caror capital SA format prin asociere, mai ales la societatile pe actiuni.

1.1.2. TIPURI DE BILANT

1. Din punct de vedere al sistemului informational si al locului intocmiri avem:

Bilantul primar si analitic - se intocmeste la nivelul fiecarei unitati economice si cuprinde patrimonial angajat in activitatea acesteia. Sursa datelor pentru acest tip de bilant se bazeaza pe sistemul de conturi utilizat in contabilitatea intreprinderii.

Bilantul sintetic sau centralizator - se elaboreaza prin centralizarea bilanturilor primare in conturile nationale si la scara economiei. Pe aceasta baza la nivelul Ministerului Finantelor Publice se intocmeste bilantul sintetic al institutiilor publice.

2. Din punct de vedere al intocmirii se deosebesc :

Bilant initial sau de fondare; nu contine rezultate economice

Bilant de gestiune sau curent ( trimestrial, semestrial, anual )

Bilant final, de lichidare sau de fuziune

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA SOCIETATII " ROMÂNIA" ÎN PERIOADA 2006 -2007

SC " ROMÂNIA SA - a luat fiinta prin cumpararea a 51% din actiunile societatii Urbis-SANTE, in anul 2000. Societatea comerciala ROMÂNIA este persoana juridica romana avand forma juridica de societate pe actiuni. În toate actele, facturile, anunturile, publicatiile si alte acte emanand de la societate, denumirea societatii va fi precedata sau urmata de cuvintele " Societate pe actiuni " sau initialele " S.A. ", numarul de ordine din registrul comertului, sediul si capitalul social.

SC " ROMÂNIA" SA este inregistrata la Camera de Comert, Industrie si Agricultura Bucuresti- Oficiul Registrului Comertului, sub numarul J03 / 161 / 2000, iar la Finantele Publice Bucuresti sub numarul R12062970.

Aceasta societate comerciala isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia romana in vigoare, statutul societatii comerciale si cu Regulamentul de organizare si functionare a societatii comerciale.

Sediul societatii este in Romania, municipiul Bucuresti, strada Preciziei nr.3,Bucuresti. Societatea comerciala poate infiinta filiale, sucursale, reprezentante sau agentii situate si in alte localitati din tara sau strainatate, infiintate pe baza hotararii adunarii generale a actionarilor si cu respectarea procedurilor prevazute de lege.

Durata de functionare a societatii comerciale este nelimitata cu incepere de la data inregistrarii la Camera de Comert, Industrie si Agricultura a judetului Bucuresti.

Capitalul social al SC" ROMÂNIA SA subscris de catre actionari persoane fizice a fost de 8.908.000 lei impartit in 100.000 actiuni nominative, cu o valoare nominala de 89,08 lei fiecare, egale si indivizibile.

La data constituirii societatii din capitalul social subscris s-a varsat efectiv suma de 8.000.000 lei. Aportul asociatilor la subscrierea capitalului social si pe aceasta baza repartizarea numarului de actiuni pe fiecare actionar este conform ANEXEI NR.4.

Capital social Nr. Actiuni procent (%)

1. actionar A 1.781.600 20.000 20

2. actionar B  2.672.400 30.000 30

3. actionar C  890.800 10.000 10

4. actionar D  1.336.200 15.000 15

5. actionar E  1.336.200 15.000 15

6. actionar F 890.800 10.000 10

Varsarea capitalului social la data constituirii societatii s-a realizat de catre actionari astfel:

1. actionar A 200.000

2. actionar B 250.000

3. actionar C 100.000

4. actionar D 160.000

5. actionar E 100.000

6. actionar F 98.000

Diferenta de 9.500 lei a fost achitata pana la data de 01 decembrie 2003. Toate actiunile societatii sunt nominative, adunarea generala a actionarilor putand ulterior sa hotarasca daca acestea pot fi la purtator. Actiunile sunt indivizibile fata de societate care nu recunoaste decat un proprietar pentru fiecare.

Societatea comerciala este condusa de adunarea generala a actionarilor. Atributiile, modul de convocare si organizare a adunarii generale, conditiile de validitate a hotararilor si exercitarea dreptului de vot a actionarilor sunt prevazute in statutul societatii.

SC ROMÂNIA" SA este administrata de un consiliu de administratie format din doi administratori, cetateni romani, care au calitatea de actionari, alesi de adunarea generala a actionarilor pentru o perioada de 4 ani, fiind reeligibili si revocabili. Consiliul de administratie va delega o parte din puterile sale unui comitet de directie format din trei membri numiti dintre administratorii sau angajatii societatii.

Gestiunea societatii comerciale este controlata de actionari si comisia de cenzori. Comisia de cenzori este formata din patru membri si tot atatia supleanti, alesi de adunarea generala a actionarilor pe o perioada de trei ani putand fi realesi si revocati.

Conform statutului societatii, obiectul de activitate al Sc " ROMÂNIA" SA este producerea si distribuirea de articole re.Gama de produse cuprinde:sisteme de evacuare,accesorii pentru baie,echipamente wc. Produsele sunt in conformitate cu normele franceze 'NF' si cele germane 'DIN'. Deasemenea sunt in curs de a obtine omologare ISO 9002.

Distributia produselor se face prin firme specializate care pun la dispozitia magazinelor de specialitate din fiecare oras al tarii gama completa .

Legenda:

Distribuitori  en-gros
Puncte de desfacere en-detail

Firma este interesata de a dezvolta permanent reteaua SA de distributie cu parteneri noi, astfel incat produsele SA fie accesibile unui numar din ce in ce mai mare de consumatori

este fabricantul cel mai important in domeniul articolelor re din plastic in Romania. Compania utilizeaza 4000 de angajati pentru o cifra de afaceri de 147.8 milioane lei in anul 2000. Exportul reprezinta 80% din totalul productiei , in peste 20 de tari din intreaga lume - Statele Unite, Japonia, Slovenia,Rusia,Portugalia etc.

SC " ROMÂNIA SA se aprovizioneaza atat de la furnizori interni cat si de la furnizori externi, acestia din urma avand ponderea cea mai mare din totalul aprovizionarilor(ANEXA NR. 5).

2.1. SCURTA CARACTERIZARE A ACTIVITATII SOCIETATII ROMÂNIA SA

Societatea Sc ROMÂNIA SA , calculeaza si analizeaza indicatori economico-financiari: CA, venituri, cheltuieli, rezultate financiare, numar salariati, capital social, pe o perioada cuprinSA intre 2006 -2007 .

Informatiile necesare calculului acestor indicatori sunt preluate din documentele de sinteza (situatii financiare) ale societatii: Bilant (ANEXA NR.4), Contul de profit si pierdere (ANEXA NR.5) ,pe baza acestor indicatori se analizeaza evolutia unitatii economice pe o perioada cuprinSA intre 2006 -2007 .

Situatia principalilor indicatori care caracterizeaza activitatea societatii comerciale ROMÂNIA S.A. este prezentata in tabelul de mai jos:

1.Cifra de afaceri prezinta in 2007 o crestere fata de anul 2006 cu 24,3%.

2. Veniturile inregistreaza in anul 2007 o crestere cu 24,47% fata de anul 2006 .

3. Cheltuielile inregistreaza in anul 2007 o crestere fata de anul 2006 cu 24%.

4. Rezultatul net al exercitiului inregistreaza in anul 2007 o crestere cu 10,52% fata de anul anterior.

5. Rezultatul brut al exercitiului in anul 2007 inregistreaza o crestere cu 28,36% fata de anul 2006 .

6.În anul 2007 societatea comerciala ROMÂNIA creste numarulsalariatilor cu inca 15 persoane.

7. Capitalul social ramane nemodificat in toti cei doi ani de analiza.

2.2 IERARHIA ORGANIZATORICA LA SOCIETATEA ROMÂNIA SA

Societatea este impartita in trei departamente:productie,vanzari si administrativ.

În fruntea acestei acestei societati este Managerul General care coordoneaza intreaga activitate a societatii ROMÂNIA SA.

Departamentul de productie este coordonat de directorul de productie si are in componenta 50 de salariati.Acest departament este impartit in alte doua subdepartamente:montaj si injectie.Activitatea din cele doua subdepartamente este supravegheata de seful de montaj respectiv seful de injectie.

Cel de al doilea departament important il reprezinta vanzarile.Toata activitatea de vinzare este coordonata de directorul de vanzari ajutat de reprezentantii zonali pe Moldova,Ardeal,Banat,Bucuresti si Oltenia.În acest departament lucreaza 20 de salariati.

Departamentul administrativ are in componenta alte subdepartamente:contabilitate,logistica,resurse umane,achizitii si marketing.Directorul financiar coordoneaza toata activitatea in departamentul administrativ.În subordinea SA sunt:seful contabil,seful biroului de logistica,inspectorul de resurse umane,seful biroului de achizitii si seful biroului de marketing.Salariatii din departamentul de administratie sunt in numar de 15.

CAPITOLUL 3

ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALA A ÎNTREPRINDERII ROMÂNIA, PE BAZA BILANTULUI CONTABIL SI A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

3.1. OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

Obiectivele si scopurile financiare ale intreprinderii pot fi abordate din diferite puncte de vedere . O prima abordare vizeaza maximizarea profitului prin rationalizarea deciziilor financiare, care se concretizeaza in cresterea bogatiei intreprinderii cu consecinte favorabile asupra valorii bursiere a actiunilor si a bogatiei actionarilor .

Dintr-o alta optica , cea manageriala , aceste obiective si scopuri vizeaza in principal realizarea cresterii economice , a echilibrului financiar si a lichiditatii financiare.

Analiza , ca sistem stiintific de sine-statator , utilizand informatiile furnizate de documentele contabile de sinteza si bazandu-se pe o metodologie proprie, leaga si interpreteaza toate aceste informatii, in sensul obiectivelor economico-financiare pe care si le propune intreprinderea.

Informatia financiara nu poate fi pe deplin inteleasa , daca se ignora specificul activitatii , precum si rezultatul exploatarii. Astfel, interpretarea fluxurilor financiare se face in mod diferit , in functie de faza de expansiune , maturitate sau decline in care se afla intreprinderea . De aceea , se impune completarea datelor financiar-contabile cu inforamtii referitoare in potentialul ethnic si uman (calitatea exhipamentelor , gradul de modernizare a acestora , calificarea salariatilor , nivelul productivitatii muncii), potentialul commercial (calitatea produselor si a retelei de distributie , nivelul preturilor etc.) intensitatea concurentei si pozitia firmei pe piata , imaginea firmei si a produselor sale etc. Toti acesti factori determina competitivitatea firmei si influenteaza performantele sale financiare. Luarea in considerare a acestora in realizarea diagnosticului financiar va permite caracterizarea fiecarei activitati a intreprinderii in termini de nevoi financiare , de rentabilitate si risc.

Valentele sistemului contabil romanesc ofera posibilitatea efectuarii analizei financiare , care reprezinta activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii . Se poate considera ca ea constituie un instrument managerial menit SA contribuie la mentinerea si dezvoltarea intreprinderii intr-un mediu concurential tot mai dens , precum si la intelegerea trecutului si prezentului , in scopul fundamentarii obiectivelor strategice viitoare.

Informatiile asupra performatei unei intreprinderi , inclusive asupra rentabilitatii acesteia , sunt necesare pentru o corecta apreciere si evaluare a eventualelor modificari esentiale privind resursele economice pe care le-ar putea controla in viitor. Imortanta deosebita prezinta variantia performantei in viitorul previzibil , determinandu-se in acest scop aspectele legate de generarea de fluxuri de trezorerie in funcite de resursele financiare ,analiza performantei va trebui SA furnizeze concluzii asupra impactlui pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.

Totodata , analiza financiara urmareste SA evidentieze modalitatile de realizare ale exhilibrului financiar pe termen mediu si lung (obiectiv al analizei pe baza de bilant)si treptele de acumulare baneasca , de rentabilitate ale activitatii intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierdere).

În cazul analizei situatiei financiar-patrimoniale , un rol deosebit il ocupa stabilirea cailor de mentinere a independentei financiare si de ralizare a flexibilitatii in acest domeniu.

Scopul analizei financiare il constituie intocmirea diagnosticului financiar al intreprinderii in vederea evidentierii punctelor forte si a punctelor slabe , adica a starii de sanatate sau de slabiciune financiara a intreprinderii , precum si a potentialului managementului financiar.

Ca tehnica a analizei financiare de ansamblu , analiza diagnostic are ca obiectiv major evidentierea riscurilor susceptibile SA perturbe activitatea viitoare a intreprinderii sau a celor capabile SA provoace falimentul acesteia . Punerea in lumina a acestor riscuri este cu atat mai importanta cu cat partenerii externi ai intreprinderii (furnizori , clienti , banci , autoritati publice etc.) sunt sensibili la riscurile c ear putea impiedica desfasurarea normala a activitatii .

Indiferent de pozitia analistului financiar (analiza pe plan inter sau extern obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate in principal spre evidentierea rentabilitati si a riscului . Astfel , partenerii externi (banci , detinatorii de titluri financiare , furnizorii etc. ) susceptibili de a fi afectati de riscul de faliment sau de insolvabilitate pot recurge la studiul echilibrului financiar , incercand SA determine principalele simptome ale disfunctionalitatilor , cunoscut fiind ca dezechilibrele fragilizeaza stabilitatea intreprinderii . Managerii , precum si anumiti parteneri externi interesati de rezultatele viitoare ale intreprinderii (detinatorii de actiuni cat si potentialii investitori ) orienteaza analiza catre studiul performantelor , evolutia si perspectivele viitoare ale acestora .

În acelasi timp , analiza diagnostic reprezinta o componenta a analizei globale a intreprinderii denumita si analiza strategica

Diagnosticul strategic are o deosebita insemnatate practica imediata pentru managementul firmei .Cu ajutorul acestuia sunt puse in evidenta punctele nevralgice ale intreprinderii si sunt formulate propuneri in vederea imbunatatirii activitatii viitoare . Investigatiile intreprinse vizeaza analiza potentialului firmei , conditiile de desfasurare a activitatii si rezultatele obinute , precum si relatiile cu mediul inconjurator.

În ansamblul diagnosticului strategic , diagnosticul financiar este menit SA scoata in evidenta punctele slabe susceptibile a fi semnalate pe plan financiar. Din aceasta perspectiva , punctele forte se refera la : abundenta de resurse si lichiditati , calitatea portofoliului de creante , active rentabile , calitatea relatiilor firmei cu mediul financiar etc. Punctele slabe pot , dimpotriva, corespunde unei fragilitati a echilibrului financiar , caracteruui putin lichid al activelor , fragilitatii rezultatelor si a rentabilitaii, insuficientei fondurilor pentru autofinantare, structurii financiare instabile si neadecvate caracterizata printr-un nivl insufficient al capitalurilor proprii sau unui nivel prea ridicat al indatorarii

Utilitatea diagnosticului financiar se regaseste in proedurile de evaluare a unei intreprinderi fie angajata in fuzionare , fie supus unui process de redresare sau lichidare.

Obiecitvele diagnosticului financiar sunt diferite, funcite de subiectul care le evalueaza , acordandu-se prioritate aspectelor care caracterizeaza situatia financiara a intreprinderii in raport cu scopurile si interesele urmarite.

Actionarii , in calitatea lor de proprietari , urmaresc , in baza diagnosticului elaboratl , SA ia decizii pertinente privind vanzarea sau pastrarea actiunilor de care dispun. Acestia considera echilibrul financiar respectarea , atunci cand remunerearea capitaluui investit (dividendele) compenseaza riscul asumat (riscul economic generat de modul de utilizare a activelor intreprinderii , dar si riscul financiar determinat de politica de indatorare a acesteia)

În general , micii actionari sunt deficitari in materie de informatii financiare privind activitatea intreprinderii , diagnosticul lor intemeindu-se in principal pe rentabilitatea pe care o obtin si riscul financiar la care sunt expusi . Insa marii actionari , detinatori a unor pachete inseminate de actiuni , dispun de posibilitati sporite de informare , evaluare si decizie , ei participand efectiv la porcesul de luare a deciziilor in Adunarile Generale . Pentru acestia , diagnosticul financiar se intemeiaza pe indicato ce exprima cresterea economica , autonomia si flexibilitatea financiara a intreprinderii , cat sip e indicatoi de rentabilitate . Ei sunt in situatia ca , in cunostinata de cauza , SA poata SA aleaga intre interesele lor pe termen lung sau pe termen scurt, optand , de regula , pentru prima varianta , singura in masura SA conduca la maximizarea valorii intreprinderii sis a asigure supravietuirea acesteia

Managerii intreprinderii dispun de o multitudine de informatii economico-financiare, iar diagnosticul lor urmareste descoperirea unor eventuale dezechilibre financiare, in scopul depistarii cauzelor si luarii masurilor ce se impugn . Conducatorii intreprinderii , precum si anumiti parteneri externi, interesati de rezultatele viitoare ale acesteia , orienteaza analiza catre evidentierea performantelor, evolutia si perspectivele viitoare ale acestora, utilizand in acest scop metode si tehnici adecvate de analiza a contului de rezultate (marje de acumulare baneasca, capacitatea de utofinantare, rate de rentabilitate, indicatori de apreciere a riscului de exploatare).

Manifestarea dezechilibrelor are loc diferit pentru societatile comerciale cotate la Bursa, fata de cele necotate.

În cazul societatilor cotate, daca actionarii nu obtin remuneratii la nivelul riscurilor asumate, vor avea tendinta de a vinde actiunile, ceea ce conduce, ca urmare a jocurlui cererii si ofertei, la scaderea cursului actiunilor pana la nivelul in care rentabilitatea capitalului propriu permite satisfacerea asteptarilor actionarilor. Scaderea cursului actiunilor este un semnal al degradarii starii de sanatate economico-financiara a intreprinderii, o manifestare a dezechilibrului financiar . Cursul bursier nu este totusi decat un indicator de sinteza , care nu ofera inforamtii asupra cauzelor dezechilibrelor, el poate fi influentat negative si de factori externi intreprinderii, motiv pentru care analiza diagnostic, intr-o asemenea situatie , trebuie extinsa prin metode mai elagorate.

Simptomele dezechilibrelor financiare , in cazul societatilor necotate , sunt mai greu de perceput pe termen scurt, fiind astfel necesara recurgerea la alti indicatori de analiza in baza carora SA se poata concluziona asupra starii de sanatate financiara a intreprinderii .

Conducatorii intreprinderii , ca si actionarii , trebuie SA aleaga intre interesele lor pe termen lung (maximizare valorii intreprinderii , cresterea economica ) si cele pe termen scur (rentabilitatea , lichiditatea). Ei vor urmari indicatori de mare expresivitate economica , cum sunt : rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea economica , riscul de exploatare , riscul financiar, riscul de faliment , cat si alte dimensiuni ale diagnosticului financiar , precum cresterea economica , flexibiiltatea financiara , care pot da semnale asupra rentabilitatii si riscului

Diagnosticul financiar al creantierilor se intemeiaza pe indicatorii care permit evaluarea capacitatii de plata a debitorilor lor , respecitv, aptitudinea acestora de a rambursa datoriile si de a plati dobanzile aferente. Partenerii externi (bancile , creditorii, detinatorii de valori mobiliare etc) sunt susceptibili in a fi afectati de riscul de faliment sau de insolvabilitate , aspecte care ii determina SA procedeze la analiza echilibrului financiar . Ei incearca SA evalueza principalele simptome ale disfuncionalitatilor , deoarece dezechilibrul financiar afecteaza stabilitatea intreprinderii , pozitia SA pe piata , capacitatea concurentiala etc.

Simptomele riscului de faliment incep cu incapacitatea de plata temporara prelungita si pana la incetarea platilor. Riscul de faliment poate fi analizat static, pe baza datelor din bilantul patrimonial sau functional , precum si dynamic , luand in considerare fluxurile financiare positive si negative previzionale . Cand creditorii considera ca riscul este ridicat , vor impune intreprinderilor debitoare , care se confrunta cu dificultati de finantare , restrictii la creditare , vor solicita rate mai inalte ale dobazilor si garantii mai mari ca mijloc de protectie.

Aprecierea echilibrului financiar face obiectul analizei financiare , indiferent de categoria utilizatorilor carora le este destinata . Pentru analiza echilibrului financiar s-au conturat doua grupe de metode .

-metode traditionale bazate pe studiul bilantului contabil ;

-metode bazate pe studiul fluxurilor financiare , apartinand abordarilor dinamice

3.2 ANALIZA BILANTULUI CONTABIL , POTRIVIT ORIENTARII LICHIDITATE-SOLVABILITATE

Analiza statica a echilibrului financiar , pe baza bilantului contabil , constituie o componenta traditionala a analizei financiare . Ea furnizeaza raspunsurile cu privire la urmatoarele probleme considerate a fi esentiale pentru aprecierea conditiilor echilibrului financiar.

-structura patrimoniului si evolutia SA in timp;

-corelatia lichiditate-solvabilitate;

-gradul de adecvare al compozitiei resurselor intreprinderii la utilizarile pe care aceasta le finanteaza.

Suportul analizei statice il constituie bilantul contabil , deoarece permite formularea , unui diagnostic privind conditiile de echilibru financiar si al solvabilitatii , si pune in evidenta structura financiara a intreprinderii. Limitele acestui model de abordare provin din faptul ca bilantul ne ofera o reprezentare a patrimoniului la un moment dat. Pertinenta acestei metode deriva si din pregatirea metodica a surselor de informare , ceea ce faciliteaza trecera de la bilantul patrimonial la bilantul financiar.

Prin prisma raportului lichiditate-solvabilitate, apare ca prioritara problema gradului de adecvare intre strucutra la termen a resurselor si structura utilizarii acestora , privita din punct de vedere al conditiilor de finantare si , respectiv , al acelor de mentinere a solvabilitatii intreprinderii .

Studiul financiar al bilantului contabil constituie aspectul esential al analizei financiare . Ea se sprijina pe examinarea unei situatii contabile , reprezentata de bilant, elaborate pe baza unor reblementari de sorginte nationale sau internationale , care afecteaza uneori semnificatia economica si financiara a bilantului . Totusi , prezinta avantajul ca furnizeaza analistilor financiari informatii cu character relative uniform, ceea ce creeaza premisele elaborarii principiilor generale de analiza si ofera posibilitatea efecturaii de comparatii semnificative .

Bilantul contabil indica, la un moment dat , situatia surselor si angajamentelor (utilizarilor ) unei intreprinderi . Echilibrul financiar evoca ideea de armonie intre cele doua componente ale acestui system . Insa aceste componente reflectate in bilant sunt variate din punct de vedere al continutului lor , ceea ce determina formularea diferitelor conceptii privind echilibrul financiar.

Echilibrul financiar se poate mentine numai daca intreprinderea dispune la fiecare termene de scadenta de disponibilitati suficiente pentru stingerea datoriilor . Analiza solvabilitatii se bazeaza deci pe principiul confruntarii lichiditatii activului cu exigibilitatea pasivului .

Solvabilitatea poate fi analizata si din perspectiva lichidarii integrale a intreprinderii . Presupunand ca intreprinderea se gaseste in incapacitate de plata , se pune problema daca 'lichidarea' activului sau real va permite plata tuturor datoriilor si care sunt termenele si originea acestora.

În bilantul lichidativ ,activele corporale si necorporale sunt inregistrate la valoare de lichidare, datoriile fiind evaluate potrivit aceleiasi optici , ca sic and intreprinderea nu trebuie vanduta global , ci element cu element .

Intocmirea acestui bilant conduce la o valoare a intreprinderii , numita 'la desfiintare'. Întreprinderea va disparea , iar activele necorporale devin 'nonvalori'. Activele corporale , cu exceptia imobilelor si terenurilo, a caror valoare lichidativa este mai mare decat valoare contabila , au o valoare mai mica decat valoare lor neta , indeosebi daca pentru acestea cumparatorii sunt putin numerosi .

Daca se elimina activele necorporale si daca valoare lichidativa a activelor corporale este mai mica decat valoare lor contabila , este evident ca difereta de valoare se traspune simetric , conducand la o diminuare a capitalurilor proprii , iar difereta reprezinta o ' pierdere de lichidare' (tabelul 2.2.).

Ca si rentabilitatea , lichiditatea este o conditie a gestiunii financiare si , respective , a supravietuirii intreprinderii . Anumite datorii sunt exigibile pe termen scurt sau chair pe termen foarte scurt, iar intreprinderea trebuie SA dispuna de lichiditatile necesare achitarii acestora . Pentru a face fata obligatiilor scadente , intreprinderea trebuie SA -si evalueze aptitudinea onorarii lor, procedand la compararea lichiditatii activelor cu exigibilitatea datoriilor .

Întreprinderile se pot orienta catre o anumita specializare a resurselor , dupa natura utilizarilor pe care le finanteaza . Astfel , achizitia de imobilizari trebuie finantata din resurse stabile , in timp ce pentru cresterea activelor circulante trebuie afectate resurse pe termen scurt .

Mentinerea solvabilitatii este in stransa dependenta cu capacitatea intreprinderii de atransforma in bani elementele sale cele mai lichide , sau cu un grad ridicat de lichiditate si folosirea acestor disponibilitati pentru rambursarea datoriilor care au ajuns , sau care urmeaza SA ajunga la scadenta.

3.2.1 BILANTUL PATRIMONIAL ; VALENTELE SALE INFORMATIONALE , SUPORT AL ANALIZEI FINANCIARE

Conceptia originala despre bilant este cea patrimoniala . Bilantul constituie o reprezentare sub forma de 'stocuri '(existente) a elementelor financiare care caracterizeaza o intreprindere , evidentiind efectele pe care deciziile trecute continua SA le exercite asupra situatiei prezente.

Abordarea patrimoniala este o abordare externa , care reprezinta interes pentru actionari-proprietari ai intreprinderii , in scopul de a cunoaste valoarea patrimoniului lor , dar si pentru creditori pentru care patrimonial constituie , in ultima instanta , un gaj pentru recuperarea creantelor lor.

Potrivit acestei conceptii , se incearca a se oferi o imagine reala a patrimoniului intreprinderii . Conceptia patrimoniala contabila prevede in materie de inforamtii financiare evaluarea bazata pe pretul de achizitie , ceea ce constituie o apropiere de coneptia economica . Aceasta coneptie a fost in special dezvoltata pentru informarea tertilor , in scopul de a putea aprecia daca valoare activelor poate face fata angajamentelor . În consecinta, aceasta conceptie este calificata ca o 'aproximare externa' , facand obiectul unor critici in legatura cu caracterul sau partial inadaptat in raport cu nevoile gestiunii.

Potrivit bilantului patrimonial , numai activele necorporale sunt evaluate la valoare lor lichidativa si considerate in general nonvalori . Activele corporale si financiare raman in general evaluate la valoare contabila .

Analistul procedeaza la gruparea posturilor de activ si pasiv astfel: elementele de activ dupa destinatia lor , iar cele de pasiv dupa originea lor , adica dupa functiunea lor in procesurl activitatii economice (functiunea de investitii , de exploatare , de trezorerie) .Potrivit opticii patrimoniale traditionale , clasarea resurselor si angajamentelor se face in funcite de exigibilitatea si lichiditatea lor.

Bilantul patrimonial este utilizat in analiza financiara pentru evaluarea prealabila a unei intreprinderi in vederea lichidarii sau vanzarii,aprecierea solvabilitatii,analiza structurii financiare etc.

În practica tarilor occidentale,se utilizeaza analiza lichiditate-exigibilitate,cunoscuta si sub denumirea de analiza patrimoniala in vederea evidentierii riscului de insolvabilitate a intreprinderii.Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.

Analiza lichiditate-solvabilitate se fundamenteaza pe de o parte,pe conceptia patrimoniala a intreprinderii,iar pe de alta parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere.

În scopul evaluarii riscului de solvabilitate,analiza patrimoniala studiaza,in vederea confruntarii ,gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv . Riscul de insolvabilitate presupune incapacitatea intreprinderii de a face fata pasibului exigibil cu activut sau disponibil.

Realizarea de catre intreprindere a activitatilor sale presupune utilizarea de capitaluri , indiferent de provenienta acestora (proprietari, creditori sub diverse forme etc.). În situatia in care intreprinderea inregistreaza pierderi , in primul rand sunt afectati proprietarii , dar si celaelalte categorii de creditori . Consecintele negative ale unei astfel de situatii afecteaza toate categoriile de parteneri , salariatii , creditorii financiari si furnizorii nu vor mai fi rambursati. În aceasta situatie analiza financiara trebuie SA vizeze rentabilitatea prezenta si viitoare a intreprinderii , dar si riscurile cu care aceasta se confrunta.

Prin risc trebuie inteles nu numai faptul de a suporta o pierdere . O situatie mai dificila este aceea cand o intreprindere isi incetaza platile. Realizarea unor investitii costisitoare , cu termene de punere in functiune indepartate; acumularea de stocuri insemnate cu mult peste nivelul optim cerut de realizarea sarcinilor concrete de productie ; cresterea creantelor , fara pasibilitatea incasarii immediate a acestora sunt tot atatea situatii care pot pune in dificultate intreprinderi rentabile , obigate SA procedeze la incetarea platilor , ceea ce poate conduce la lichidarea acestora.

În situatia incetarii platilor , intreprindera se va gasi in postura de a determina daca lichiditatile sale sunt suficiente pentru a-si achita creditorii , cu alte cuvinte , daca este solvabila

Daca se admite ca obiectibul esential al analizei financiare este de a oferi un rationament asupra rentabilitati intreprinderii si a echilibrului sau financiar , analiza financiara este definite ca un diagnostic . Mai judicious este SA diagnosticam din timp , funcite de simptome , tarele de care sufera intreprinderea , SA apreciem sansele de insanatosire (ceea ce inseamna SA determinam gradul de lichiditate ), SA prescreim tratamentul adecvat fara de care intreprinderea nu mai poate supravietui

Lichiditatea , solvabilitatea si rentabilitatea intreprinderii , constituie mariel axe ale valarificarii inforamtiilor furnizate de documentele de sinteza.

3.2.2 BILANTUL FINANCIAR ; CRITERII DE ABORDARE

Notiunea de 'bilant al lichiditatii ' sta la baza analizei lichiditate-solvabilitate . Acest tip de bilant este stabilit plecand de la bilantul patrimonial , prin gruparea posturilor de activ in ordinea crescatoare a lichiditatii , iar a posturilor de pasiv in ordinea crescatoare a exigibilitatii.

Plecand de la bilantul patrimonial , care a retinut criteriul destinatiei , constructia bilantului financiar impune o noua clasificare , care este posibila indeosebi datorita informatiilor referitoare la scadentele creantelor datoriilor .

Analiza clasica este o analiza in termeni de 'lichiditate'. Utilizata predilect in sectorul bancar , ea consta in aprecierea solvabilitatii pe termne scurt a intreprinderii , comparand activele pe termne scurt cu datoriile pe termen scurt.

Acest tip de analiza se inscrie intr-o optica de creditor pe termen scurt, interesat de structura financiara a intreprinderii , cat si de rentabilitatea SA , care va conditiona capacitatea de rambursare a imprumuturilor pe termen mediu si lung.

Constructia bilantului financiar presupune efectuarea urmatoarelor corectii:

a)Activul imobilizat trebuie corectat astfel incat toate elementele,care in termen de cel putin un an se transforma in lichiditati,SA figureze in cadrul acestuia.Pentru a efectua aceasta corectie se utilizeaza informatiile din bilant,procedandu-se la deducerea imobilizarilor financiare sub un an care sunt inglobate in activele pe termen scurt si,respective,prin includerea in imobilizari a creantelor mai mari de un an.

Corectarea activului imobilizat presupune,de asemenea,includerea in imobilizarile necorporale a primelor de rambursare a obligatiunilor,a cheltuielilor de repartizat pe mai multe exercitii si a diferentelor de conversie-activ,daca sunt definitive.

O alta varianta consta in a considera primele de rambursare a obligatiunilor,cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii si diferentele de conversie-activ,ca nonvalori,ceea ce presupune scaderea lor din activ,precum si din capitalurile proprii(pasiv).

b)Activul circulant corectat rezulta ca difereta intre totalul bilatului si valoarea activului imobilizat corectat.

Utilizand metoda de calcul aditiva,activul circulant corectat se poate determina prin insumarea elementelor din tabel

Tabel nr.4

c)Capitalurile permanente reprezinta suma dintre;capitalurile destinate in principiu SA ramana la dispozitia intreprinderii pana la lichidarea acesteia si capitaluri destinate SA ramana la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an.

Tabel nr.5

d)Dtorii pe termen scurt corectate se determina fie utilizand metoda substractiva,ele fiind egale cu difereta dintre totalul pasivului si capitalurile permanente anterior determinate fie prin metoda aditiva.

Tabel nr.6

Tot mai multi analisti financiari considera ca fiind necesar completarea corectiilor enumerate mai sus cu inca doua corectii:

-bunurile finantate prin leasing SA fie adaugate imobilizarilor corporale pentru valoarea anuitatilor ramase de acoperit,iar in pasiv SA fie inregistrate in capitalurile permanente;

-efectele scontate neajunse la scadenta SA majoreze suma creantelor din activ,iar in pasiv SA se procedeze la includerea lor in suma datoriilor cu scadente mai mici de un an

Modul de transpunere a bilantului patrimonial in bilant financiar la societatea comerciala ROMÂNIA SA este prezentat mai jos:

Tabel nr.7

Datele necesare analizei echilibrului financiar sunt preluate din bilantul financiar.

Bilantul financiar separa posturile de activ si de pasiv in patru stucturi distincte'durata mai mare sau mai mica de un an'Aceste structuri sunt activul imobilizat (activ cu o durata mai mare de un an) si capitaluri permanente(pasiv cu o durata mai mare de un an),reprezentand posturile din partea superioara a bilantului,in timp ce posturile de la baza bilantului sunt grupate in activul circulant (cu o durata mai mica de un an) si datoriile pe termen scurt(cu durata similara)

Bilantul financiar reprezinta un model semnificativ din punct de vedere al diagnosticului financiar.El ofera criterii de apreciere a echilibrului financiar al intreprinderii,prin reflectarea materiala a modului de utilizare a capitalurilor acesteia.

Activul bilantului reprezinta o utilizare a resurselor financiare in scopul realizarii unei structuri de productie in consens cu obiectul de activitate a intreprinderii.În activul bilantului elementele sunt ordonate dupa gradul lor de lichiditate.Mai intai se iscriu activele mai putin lichide ,respective cu perioada cea mai mare de recuperare formate din:imobilizari necorporale,corporale si financiare.Datorita perioadei indelungate de recuperare a capitalurilor investite sunt cunoscute sub denumirea de utilizari,nevoi si se simbolizeaza cu NS.

În bilant sunt evidentiate deasemenea activele circulante care sunt impartite in stocuri,creante si disponibilitati.Acestea sunt mult mai lichide,recuperarea capitalurilor investite avand loc la incheierea ciclului de exploatare.Aceste active se simbolizeaza NC.

Pasivul bilantului refecta sursele de provenienta a capitalurilor intreprinderii.Structurarea elementelor de pasiv se face dupa gradul de exigibilitate,adica insusirea de a deveni scadente la un anumit termen.Se inscriu mai intai capitalurile proprii,apoi rezervele,profitul nerepartizat,subventiile si provizioanele.Tot aici se inscriu si datoriile financiare,a caror scadenta este mai mare de un an.Dat fiind caracterul lor particular,constant,respective de a servi in mod durabil si stabil la finantarea unor nevoi permanente,ele se numesc resurse permamente si sunt simbolizate RD.

Datoriile pe termen scurt sunt generate de activitatea curenta,de exploatare (creditori,furnizori,fiscalitate) au un grad ridicat de exigibilitate si sunt cunoscute sub denumirea de resurse temporare(ciclice),simbolizate RC.

Mentinerea echilibrului financiar al intreprinderii presupune respectarea urmatoarelor doua principii:utilizarile permanente SA fie acoperite din resurse permanente(in principal din capitaluri proprii),iar utilizarile temporare SA fie finantate din resurse temporare.

3.2.3 ANALIZA INDICATORILOR POTENTIALULUI FINANCIAR

Indiferent de obiectivele intreprinderii,indeplinirea acestora este conditionata de satisfacerea urmatoarelor doua restrictii financiare majore:realizarea echilibrului financiar,care exprima in general insusirea firmei de a armoniza resursele si utilitatile aferente acestora,ceea ce-i permite asigurarea permanenta a solvabilitatii,si cresterea rentabilitatii.

3.2.3.1 ANALIZA SITUATIEI NETE

Structurarea elementelor de activ si pasiv se face in raport cu o multitudine de criterii,vizand:natura economica a activului si natura ic eaal a pasivului ;lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor.

Situatia neta reprezinta activul neangajat in datorii si imbraca urmatoarea forma:

Situatia neta=Activ total -Datorii totale

Între prima acceptiune ic ea de-a doua exista deosebiri,deoarece potrivit unor opinii din valoarea capitalurilor proprii,trebuie excluse subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate ca fiind susceptibile in a fi gravate de datorii sau de a angaja creante fiscale.

Situatia neta=Capitaluri proprii-(Subventii pt.investitii+Provizioane reglementate)

Indicatorul 'Situatia neta' reflecta mai bine valoarea activului realizabil la un moment dat si raspunde mai fidel cerintelor actionarilor,prorietari ai intreprinderii interesati in a cunoaste valoarea pe care o detin,cat si creditorilotrdeoarece aceastta valoare costituie garantia recuperarii creantelor lor.

Analiza situatiei nete se poate face in marimi absolute si in marimi relative,urmarindu-se evolutia acesteia in dinamica,pe total, cat si prin prisma elementelor componente.Analiza poate fi 'dublata' si prin prisma surselor sale de finantare in scopul reliefarii gradului de participare a acestora la acoperirea financiara a situatiei nete.

SC. ROMÂNIA

Tabel nr.8

Se observa ca situatia neta este pozitiva si crescatoare ceea ce reflecta o gestiune economica sanatoasa.Cresterea mai rapida a datoriilor comparative cea a activelor in anul 2007 se repercuteaza asupra situatiei nete.

figura 3

3.2.3.2 ANALIZA FONDULUI DE RULMENT

Fondul de rulment reprezinta un concept si totodata,un indicator autonom echilibrului financiar,creat sub influenta profesiei bancare.În practica bancara,analiza unei cereri de imprumut din partea unei intreprinderi presupune aprecierea posibilitatii de rambursare a sumei imprumutate.Aceasta depinde de armonizarea lichiditatii activelor cu exigibilitatea datoriilor.Conditia este ca lichiditatea SA fie cel putin egala sau superioara exigibilitatii.

Cand resursele permanente sunt mai mari decat utilizarile permanente necesare de finantat,intreprinderea dispune de o marja de securitate,respective de fond de rulment,care ii permite SA faca fata unor situatii neprevazute pe termen scurt.El constituie premise mentinerii solvabilitatii intreprinderii.

Exista mai multe acceptiuni in ceea ce priveste fondul de rulment:

a)Fondul de rulment 'brut' care se defineste ca ansamblul resurselor care acopera valorile de exploatare,valorile realizabile pe termen scurt si lichiditatile.

b)Fondul de rulment net SA permanent determinat pe baza bilantului financiar,constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRP).Acesta trebuie SA aiba o marime optima pentru a permite constituirea de stocuri necesare desfasurarii normale a activitatii intreprinderii.

Fondul de rulment optim este cel care mentine echilibrul financiar cu cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor.

Fondul de rulment reprezinta o marime de calcul rezultata prin prelucrarea informatiilor din bilant potrivit urmatoarelor doua modalitati:

-prima modalitate

FRF=Capitaluri permanente-Active imobilizate nete

În cazul in care Capitaluri permanente>Active imobilizate atunci FRF>0

Daca FRF pozitiv,capitalurile permanente asigura finantarea integrala a imobilizarilor nete,excedentul fiind utilizat pentru acoperirea financiara a unei parti din activele circulante.

Aceasta situatie evidentiaza aportul fondului de rulment la realizarea echilibrului financiar pe termen lung dar si contributia SA la potentarea echilibrului financiar pe termen scurt.

Capitaluri permanente<Active imobilizate atunci FRF<0

Fondul de rulment dducee denota o stare de dezechilibru financiar.Aceasta situatie reflecta nerespectarea principiului de finantare,potrivit caruia nevoile permanente sunt finantate din surse permanente .Din punct de vedere al solvabilitatii,intreprinderea se afla in imposibilitatea de a rambursa datoriile pe termen scurt ,apelarea la credite pe termen scurt se face in conditii mai restrictive si mai putin avantajoase in raport cu cele pe termen lung.

Capitaluri permanente=Active imobilizate atunci FRF=0

Aceasta situatie denota un echilibru perfect si este putin probabil a fi intalnita in activitatea practica.

-a doua modalitate ia in calcul elementele de la baza bilantului financiar

FRF=Active circulante nete -Datorii financiare pe termen scurt

Sau

FRF=Utilizari temporare -Surse temporare

Potrivit acestei modalitati fondul de rulment evidentiaza problema solvabilitatii viitoare a intreprinderii,prin compararea lichiditatii previzibile pe terme scurt cu angajamentele immediate exigibile.

Daca Active circulante>Datorii pe termen scurt atunci FRF>0

Reflecta existenta unui excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt fata de exigibilitatile potentiale aferente aceleiasi perioade.Sub aspectul lichiditatii,situatia se apreciaza favorabil,deoarece activele circulante transformabile in lichiditati pe termen scurt permit nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt,ci si degajarea unor lichiditati excedentare.

Daca Active circulante<Datorii pe termen scurt atunci FRF<0

Sub aspectul solvabilitatii,situatia este nefavorabila,deoarece reflecta o stare de dezechilibru financiar.Analiza solvabilitatii presupune o analiza detaliata a structurii activelor circulante si a datoriilor pe termen scurt.În acest sens,analiza poate fi adancita prin utilizarea situatiei creantelor si a datoriilo,intocmita potrivit opticii lichiditate-exigibilitate.

Daca Active circulante=Datorii pe termen scurt atunci FRF=0

Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi in siguranta,dar acest echilibru este fragil,el poate fi compromise de orice dereglare in realizarea creantelor.

Fondul de rulment nul sau aproape nul,costituie un semnal dealrma si atrage atentia asupra fragilitatii echilibrului financiar al intreprinderii.În aceste conditii creditorii devin circumspecti asupra capacitatii intreprinderii de a-si plati datoriile la data scadenta.Mentinere echilibrului se poate realize cu conditia transformarii la timp a activelor in lichiditati.

c)Fondul de rulment propriu(FRP) reprezinta excedentul capitalurilor proprii fata de activele imobilizate nete.

FRP=Capitaluri proprii- Active imobilizate nete

Sau

FRP=Surse proprii- Utilizari permanente

Capitalurile proprii(Kpr) impruna cu datoriile pe termen mediu si lung(DTLM) constituie elementele componente ale capitalurilor pemanente(Kp).

Kp= Kpr+ DTLM

FRP=FRF- DTLM

Fondul de rulment net masoara excedentul capitalurilor proprii fata de utilizarile pemanente.Pe baza lui se poate aprecia autonomia intreprinderii in ceea ce priveste finantarea activelor imobilizate.

d)Fondul de rulment imprumutat

Analiza fondului imprumutat se poate efectua in dinamica in scopul evidetierii evolutiei acestuia in timp,al contributiei pe care si-o dduce la mentinerea echilibrului financiar al intreprinderii

Cand capitalurile proprii nu pot acoperii integral nevoile permanente ,se apeleaza la surse externe de finantare sub forma imprumuturilor.

FRI=FRF- FRP

FRI=DTLM

Modul de calcul al fondului de rulment la SC. ROMÂNIA este prezentat mai jos:

Tabel nr.9

Fondul de rulment financiar si fondul de rulment propriu au valori negative in anul 2006 ,ceea ce reflecta ca o mare parte din resursele temporare au fost utilizate pentru finantarea unor nevoi permanente.Aceasta situatie reflecta o stare de dezechilibru financiar care poate deveni critica sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt.

Activele circulante transformabile in lichiditati sunt insuficiente pentru a asigura rambursarea datoriilor pe termen scurt,situatia fiind nefavorabila si sub aspectul solvabilitatii.

Un fond de rulment negativ poate aparea si in cazul in care in finantarea activelor intreprinderii ponderea hotaratoare o detin datoriile pe termen scurt,de unde si gradul extrem de ridicat al exigibilitatii surselor de finantare.Contraponderea o constituie gradul mai scazut de lichiditate,rezultat al cresterii ponderii activelor imobilizate in totalul plasamentelor de capital ale intreprinderii.

Echilibrul financiar pe termen scurt al intreprinderii este usor periclitat.Pentru a face fata obligatiilor scadente immediate intreprinderea trebuie SA -si procure lichiditati fie prin vanzarea unor active,ceea ce ar putea SA -i pericliteze existenta fie prin incercarea de a obtine din partea creditorilor sai amanari la plata.Pentru a evita asfel de situatii intreprinderea trebuie SA manifeste prudenta sis a se preocupe in a dispune in permanenta de active usor lichidabile pe care SA le transforme in disponibilitati.Asfel,se pot evita blocajele,se poate restabili cu usurinta echilibrul,iar credibilitatea in afaceri nu poate fi compromisa.

În anul 2007 situatia pare a se imbunatatii,deoarece fondul de rulment este pozitiv,iar capitalurile permanente acopera in mare parte activele circulante,dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete.

Activele circulante transformabile in lichiditati intr-o perioada scurta de timp(sub un an),permit pe de o parte,rambursarea datoriilor pe termen scurt,iar pe de alta parte ,degajarea de lichiditati excedentare.

3.2.3.3 ANALIZA NEVOII DE FOND DE RULMENT

Potrivit bilantului financiar,intre nevoile temporare si resursele aferente trebuie SA existe un anumit echilibru care este evidentiat cu ajutorul indicatorului'nevoia de fond de rulment'

NFR= Nevoi temporare - Resurse temporare

(exclusiv disponibilitatile) (exclusiv creditele bancare)

Nevoia de fond de rulment are un caracter static.Poate fi pozitiva sau negative,in functie de marimea elementelor in baza carora se determina.

La societatea SA nevoia de fond de rulment se prezinta asfel:

Tabel nr.10

Fondul de rulment negativ inregistrat in anul 2006 semnifica un surplus de resurse temporare in raport cu necesitatile de finantare ale capitalurilor circulante.Aceasta situatie poate fi favorabila ,ea fiind o consecinta a accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante.

În anul 2007 nevoia de fond de rulment este pozitiva,ceea ce inseamna ca ar putea exista un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de imobilizat.Între lichiditatea stocurilor si creantelor ,si exigibilitatea datoriilor se constata un decalaj nefavorabil,in favoarea celor din urma,datorita incetinirii incasarilor si urgentarii platilor.

Cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare ,poate fi normala ca o consecinta directa a realizarii unor stocuri materiale,a obligatiilor asumate prin contractile incheiate cu beneficiarii interni si externi sau datorita preturilor de aprovizionare a acestor stocuri.

3.2.3.4 ANALIZA TREZORERIEI NETE

Trezoreria neta (TN) reprezinta un alt indicator al echilibrului financiar.

TN= FRF- NFR

În tabelul de mai sus trezoreria neta este pozitiva ceea ce semnifica un excedent de finantare,o imbogatire a trezoreriei.Ea este dovada unei activitati eficiente prin existenta disponibilitatilor banesti in conturile bancare si in casa. Se poate vorbi de o autonomie financiara pe termen scurt . În situatia data activitatea data poate fi apreciata ca favorabila , lichiditatile existente constituie una din premisele potentialului intreprinderii de a desfasura activitate rentabila

Daca trezoreria ar fi fost negative FRF < NFR desechilibrul financiar semnifica un deficit monetary care trebuia acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Desi o astfel de solutie contribuie la limitarea autonomiei financiare pe termen scurt ea nu trebuie interpretata ca o starea de insolvabilitate.

O trezorerie fara excedent si fara deficit este greu de conceput in activitatea practica

Un echilibru perfect al trezoreriei poate fi intalnita doar in situatia in care FRF asigura finantarea integrala a NFR .

3.3.ANALIZA BILANTULUI CONTABIL , POTRIVIT CONCEPTIEI FUNCTIONALE

Conceptia functionala a bilantului raspunde cerintelor unei analize dinamice deoarece se bazeaza pe continuitatea activitati intreprinderii. Conceptia functionala a bilantului porneste de la premise ca elementele de activ si pasiv reflecta valori tranzitorii , structuri trecatoare in procesualitatea patrimoniului.

Analiza bilantului functional investigheaza nevoiile intreprinderii si modul de finantare al acestora prin realizarea unui instantaneu al derularii diferitelor cicluri.

Întreprinderea , potrivit conceptiei funcionale , reprezinta o entitate economica si financiara care exercita anumite functii circumscrise pe cicluri de operatiuni astfel:

a)ciclul de investitii cuprinde ansamblul deciziilor luate pe linia achizitionarii unor active care raman la dispozitia intreprinderii o perioada indelungata de timp.

b)ciclul de exploatare ( aprovizionare-productie-stocare-vanzare) cuprinde atat un flux fizic (de produse finite, respective marfuri ) cat si un flux financiar (intrare si iesire de moneda). Ciclul de exploatare al intreprinderii constituie pivotal analizei functionale iar realizarea SA presupune urmatoarele faze:

Faza de aprovizionare constituie etapa in care se procura materiile prime , materialele necesare desfasurari activitatii .Procesul de procurarea al acestora este asimilat fluxurilor reale de materii prime , care genereaza fluxuri monetare immediate sau la termen . Decalajul intre plata imediata a stocurilor si plata la termen constituie un 'balon de oxigen' pentru intreprindere care se materializeaza intr-o sursa de finantare cu character temporar pentru aceasta.

Faza de productie corespunde procesului de transforamre a stocurilor fizice de materii prime in productie in curs de fabricatie si respective in produse finite. Realizarea acestui ictive antreneaza o serie de costuri , care pot genera sau nu fluxuri monetare.

Faza de comercializare presupune ca intreprinderea SA asigure , pe de o parte , finantarea pe perioada cat produsele finite sunt in stoc , iar pe de alta parte , SA dispuna de sursele financiare necesare unor cheltuieli de comercializare pana in momentul vanzari respectivelor produse finite . Vanzarea in numerar permite compensarea fluxrurilor reale de iesire cu fluxurile monetare de intrare. Daca vanzarea se face pe credit decalajul intr-e cele doua fluxuri da nastere aparitiei creantelor asupra clientilor .

Faza de incasare echivaleaza cu stingerea creantelor asupra clientilor.

c)ciclul de finantare cuprinde ansamblul operatiunilor ce au loc in intreprindere si proprietarii de capital , si permite ca intreprinderea SA faca fata decalajului dintre fluxurile monetare de intrare si iesire generate de ciclul de exploatare .

Bilantul functional sta la baza analizei echilibrului financiar si a soliditatii structurale a intreprinderii.Acest model de analiza presupune o grupare prealabila a diferitelor operatii realizate de intreprindere in raport cu natura,destinatia sau functia lor de unde provine si expresia de 'analiza functionala'.

În construirea bilantului functional ,clasificarea posturilor de activ si pasiv nu activ la criterii temporale,gruparea acestora efectuandu-se dupa destinatia capitalurilor reunite de intreprindere(resurse ,in pasiv) si a angajamentelor acesteia(utilizari,in activ).

Bilantul functional al societatii ROMÂNIA SA:

Tabel nr.11

Structura bilantului functional cuprinde trei niveluri:fondul de rulment functional,nevoia de fond de rulment si trezoreria neta.

Activele imobilizate cuprind diferite categorii de imobilizari (corporale,necorporale si financiare),care pot fi considerate ca fiind aferente activitatii de exploatare sau in afara exploatarii.

Resursele stabile reprezinta ansamblul resurselor proprii cuprinzand amortismentele si provizioanele.În aceasta categorie sunt incluse si imprumuturile contractate pe termen mediu si lung.

Difereta dintre resursele stabile si nevoile stabile poate fi utilizata pentru acoperirea nevoilor financiare ale ciclului de exploatare,ea identificandu-se de fapt cu notiunea de fond de rulment functional.

Stocurile si creantele din exploatare reclama necesitatea de a fi finantate(acoperite partial prin datorii din exploatare ,datorii care reprezinta credite-furnizori).

Difereta dintre nevoile ciclice de exploatare si resursele din exploatare corespunde nevoii de fond de rulment pentru exploatare(NFRE) si reprezinta nevoia de finantare neta angajata in operatiile de exploatare.

Nivelul altor creante si datorii din afara activitatii de exploatare genereaza aparitia nevoilor de fond de rulment din afara ciclului de exploatare.

Rolul bilantului functional este acela de a permite aprecierea structurii financiare a intreprinderii si de a contribui la evaluarea necesitatilor financiare .El serveste la determinarea raportului de echilibru dintre diferite posturi sau grupe omogene ,la calculul marjei de siguranta financiara a intreprinderii,servind asfel la fundamentarea luarii deciziilor.

3.3.1 ANALIZA INDICATORILOR ECHILIBRULUI FINANCIAR  FUNCTIONAL

Potrivit analizei functionale,intreprinderea este vulnerabila,daca apeleaza in cea mai mare parte la finantari prin credite bancare pe termen scurt.potrivit modului de structurare a elementelor bilantului functional,realizarea echilibrului este pusa in evidenta de patru indicatori:fondul de rulment functional(FRF),nevoia de fond de rulment pentru exploatare(NFRE),nevoia de fond de rulment in afara exploatarii(NFRAE) si trezoreria neta(TN).

3.3.1.1 ANALIZA FONDULUI DE RULMENT FUNCTIONAL

Fondul de rulment reprezinta un indicator classic,frecvent utilizat in analiza financiara.Majoritatea lucrarilor de specialitate in domeniul economic prezinta fondul de rulment sub acceptiunea de fond de rulment net global (FRNG), calculate pe baza bilantului functional.

Regula de baza este aceea ca resursele durabile trebuie SA asigure finantarae nevoilor stabile , in timp ce resursele ciclice trebuie SA serveasca la finantarea nevoilor ciclice . În realitate , practica romaneasa dovedeste o asimetrie intre datoriile exigibile si activel lichide , ceea ce face ca , din motive , securitate financiara, resursele durabile ale intreprinderii SA fie utilizate , pe de o parte pentru finantarea nevoilor stabile si durabile , iar pe de alta parte , pentru finantarea unor nevoi ciclice legate de exploatare.

În optica functionala , realizarea echilibrului financiar al intreprinderii presupune mai mult decat existeta unui fond de rulment pozitiv , marja de siguranta , si anume a unui fond care SA permita acoperirea nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare (stocuri +creante de exploatare-datorii de exploatare). Surplusul resurselor durabile fata de nevoiel stabile reprezinta fondul de rulment net global destinat a fi utilizat pentru finantare operatiilor ciclului de exploatare .

Fondul de rulment net global poate fi determinat astfel:

a)pornind de la pasivul bilantului functional

Sau

b)pornind de la activul bilantului functional

La aceeasi marime a fondului de rulment net global se ajunge utilizand elementele din activul bilantului functional, ceea ce reflecta partea ramasa nefinantata a nevoilor ciclice si a celor de trezorerie de catre resursele ciclice si cele de trezorerie , astfel:

Sau

FRNG=(ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CI)

În timp, fondul de rulment net global poate SA creasca sau SA se reduca. Daca cauzele care pot conduce la cresterea fondului de rulment net global , mentionam , sporirea resurselor durabile , urmare a cresterii aportului asociatilor , a rezultatului exercitiului , a provizioanelor si a datoriilor financiare etc. sau ca urmare a reducerii activelor imobilizate prin vanzarea acestora, scoaterea din functiune a celor neproductive , diminuarea unor active fara valoare etc. Tot asa , pot fi intalnite si situatii in care se inregistreaza o reducere a fondului de rulment net global , urmare a scaderii resurselor stabile ca efect al inregistrarii de pierderi, distribuirea de dividende, scaderea amortizarilor , rambursarea datoriilor etc. precum si urmare a cresterii activelor imobilizate brute.

Avand in vedere caracterul limitat, restrictive al resurselor , fiecare intreprindere isi concetreaza eforturile in utilizarea cat mai eficienta cu putinta a acestora. Aceasta determina ca in apreciera nivelului fondului de rulment SA se manifeste multa prudenta, in functie de cele doua cerinte cu character contradictoriu: solvabilitatea si eficacitatea.

Imperativul solvabilitatii obliga ca intreprinderea SA depuna eforturi in a-si asigura mijloacele financiare necesare achitarii datoriilor scadente. În aceste conditii , intreprinderea este tentata SA -si asigure un fond de rulment ridicat, pentru ca in orice moment SA poate face fata platilor scadente.

Utilizarea rationala a resurselor are ca efect folosirea unei parti insemnate din resursele stabile in directia largrii capacitatilor de productie , cresterea vanzarilor si a rezultatelor . În aceste conditii satisfacera imperativului eficacitatii conduce la maximizarea fondului de rulment.

În analiza financiara,pentru aprecierea nivelului fondului de rulment net global,se recomanda a fi utilizate urmatoarele metode:

1)Analiza fondului de rulment net global in corelatie cu specificul sectorului de activitate.

Sectorul de activitate exercita o influenta hotaratoare asupra marimii fondului de rulment destinat a acoperi din punct de vedere financiar stocurile intreprinderii (pentru intreprinderile industriale la care stocurile se incadreaza in termenele de productie normale, se considera ca fondul de rulment trebuie SA reprezinte cca. 10% din cifra de afaceri sau 20% din activele circulante).

b)Analiza fondului de rulment net global prin metoda ratelor.

Principalele rate ale fonduli de rulment net global utilizate in analiza financiara sunt:

b1)Rata de finantare a cifrei de afaceri

Rb'=360

Aceasta rata reflecta marja de securitate a intreprinderii . Se apreciaza ca pentru majoritatea intreprinderilor aceasta rata trebuie SA fie cuprinsa intre 30 pana la 90 de zile.

b'')Rata de finantare a activelor circulante

Rb'' 100

Permite aprecierea proportiei in care fondul de rulment net global concura la acoperirea din punct de vedere financiar a activelor circulante(si , respeciv, a stocurilor , in cazul in care numiotrul ar fi reprezentat de catre acestea)

,b''')Rata de acoperire a nevoii de fond de rulment total

Rb''' 100

Aceasta rata ofera o imagine, in termeni financiari , a derularii ciclului de exploatare. Daca Rb'''>100, semnifica faptul ca fondul de rulment a asigurat finantarea integrala a nevoii de fond de rulment si o parte din trezoreria de activ .

În mod similar pot fi determinate ratele corespunzatoare pentru operatiunile de exploatare si , respecitv, pentru cele din afara exploatarii.

Analiza nevoii de fond de rulment functional

Desfasiurarea activitatii de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finantare, dar in acelasi timp presupune si constituirea in contrapartida a resurselor adecvate finantarii acestor nevoi. Procedand la compararea globala a nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare cu resursele de finantare corespunzatoare , se naste nevoia de fond de rulment.

În mod corespunzator, nevoile de finantare aferente ciclului de productie sau nevoile ciclice reprezinta o blocare de lichiditati pentru constituirea stocurilor si creantelor. În vederea acoperirii acestor nevoi, intreprinderea , pe masura desfarurarii cicluliu de exploatare, genereaza resurse ciclice care trebuie SA asigure finantarea nevoilor ciclice.

Din confruntarea nevoilor ciclice cu resursele ciclice rezulta nevoia de fond de rulment totala (NFRT).

NFRT=Nevoi ciclice-Resurse ciclice

Nevoia de fond de rulment totala are doua componente nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE) , astfel:

NFRT=NFRT+NFRAE

Nevoia de fond de rulment totala are doua componente, nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) reprezinta acea parte din nevoile ciclice de exploatare care nu este acoperita din resurse de aceelasi natura(ciclice) si care trebuie finantata din resusele durabile ale intreprinderii.

NFRE=Nevoi ciclice de exploatare-Resurse ciclice de exploatare

Calculul nevoii de fond de rulment pentru exploatare implica , pe de o parte , activele (nevoile ciclice de exploatare), iar pe de alta parte, pasivele (resusele) ciclice corespunzatoare, astfel:

STOCURILE

+creante din exploatare (inclusive:efecte scontate neajunse la scadenta, diferente de onversie);

+cheltuieli inregistrate in avans privind exploatarea ;

-furnizorii;

-datorii fiscale si sociale aferente exploatarii;

-venituri inregistrate in avans din exploatare;

=NEVOIA DE FOND DE RULMENT PENTRU EXPLOATARE (NFRE)

Nevoia de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE) corespunde acelor nevoi utilizate din afara cilului de exploatare, care nu sunt finantate de resurse ciclice si care trebuie acoperite din capitalurile permanente.

NFRAE=Active diverse-Resurse diverse

Activele diverse corspund creantelor diverse din afara exploatarii , in timp ce resursele diverse reprezinta datorii diverse din afara exploatarii . in aceste conditii , consideram ca nevoia de fond de rulment din afara exploatarii se poate determina astfel:

CREANTE DIVERSE DIN AFARA EXPLOATARII

+titluri de plasament;

+cheltuieli inregistrate in avans din afara exploatarii;

-datorii diverse din afara exploatarii:

-veniturile inregistrate in avans din afara exploatarii;

=NEVOIA DE FOND DE RULMENT DIN AFARA EXPLOATARII (NFRAE)

in situatia in care activele circulante de exploatare depasec datorile corespunzatoare , nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidentiaza capitalul investit de intreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. În aceasta situatie, nevoia de fond de rulment din exploatare imbraca forma unei veritabile investitii cu acelasi titlu ca si imobilizarile de exploatare. Capitalul angajat de intreprindere pupate fi reflectat in stransa dependenta cu functiile pe care acesta trebuie SA le asigure , asfel

Capital angajat=(imobilizari din exploatare+Imoilizari in afara exploatarii)+

+(NFRE+NFRAE)+Disponibilitati(D)

Utilizand relatia de mai sus, putem considera:

-capitalul economic=Imobilizari din exploatare+NFRE

-capital investit=Imobilizari din afara exploatarii+Capital exonomic

-capital angajat=capital investit + NFRAE+ Disponibilitati

-active imobilizate =imobilizari din exploatare+Imobilizari din afara exploatarii

Pe baza celor prezentate , putem considera ca ecuatia echilibrului functional se bazeaza pe egalitatea capitalului angajat din activul cu cel din pasibul bilantului functional astgel:

Capital angajat=Resurse proprii +Datorii pe termne lung+Credite de trezorerie

Potrivit principiului financiar fundamental care sta la baza construirii patrimoniului oricarei entitati economice (mentinerea egalitatii intre totalul sumelor inscrise in activul cu cele din pasivul bilantului), procedam la egalarea termenilor celor doua ecuatii privind capitalul angajat, rezultand:

(NFRE+NFRAE)+(D-Crt)=(Rpr+DTL)-Ai

deci:

NFRT+TN=FRNG

Ciclul de exploatare presupune reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelro , a caror finantare trebuie acoperita din resursele ciclice. În situatia in care nevoile ciclice nu pot fi acoperite financiar din resursele corespunzatoare, aceasta nevoie suplimentare trebuie finantata din fondul de rulment functional, care apare ca un surplus de resurse permanente, stabile.

Rezulta deci ca nevoia de fond de rulment reprezinta un indicator dinamic al echilibrului functional, marimea SA fiind dependenta de : natura sectorului de activitate si durata ciclului de exploatare; evolutia cifrei de afaceri , structura exploatarii, durata de rotatie a activelor si pasivelor, modul de organizare si asigurare a gestiunii intreprinderii.

Analiza nevoii de fond de rulment se poate face si pe baza metodei ratelor. În acest sens, cel mai utilizate rate sunt:

a)Rata nevoii de fond de rulment total(NFRT)

Ra=360

Între novia de fond de rulment totala si cifra de afaceri exista o stransa legatura , deoarece cresterea vanzarilor este in stransa dependenta, pe de o parte, cu detinerea de stocuri si acordarea de credite clienti, iar pe de alta parte, cu obtinerea unor credite furnizori. Se apreciaza ca situatia este favorabila cand nivelul acestei rate scade, ceea ce semnifica o ameliorare a trezoreriei.

Aceasta rata poate fi calculata distinct pentru activitatea de exploatare (Ra) si pentru operatiuni din afara exploatarii (Ra''), astfel:

Ra'= 360 ; Ra''= 360

b) Rata de finantare a nevoii de fond de rulment totala (NFRT) prin trezorerie

Rb = 100

3.3.1.2 ANALIZA TREZORERIEI FUNCTIONALE

Trezoreria este strans legata de operatiunile financiare pe termen scurt realizate de intreprindere,ea fiind evidentiata in ultimul nivel al bilantului functional.Pentru a face fata nevoilor financiare pe termen scurt,intreprinderea trebuie SA dispuna de resurse cu caracter financiar,respectiv resurse de trezorerie.

Resursele de trezorerie sunt furnizate de partenerii financiari si reflecta gestiunea pe termen scurt a intreprinderii.Activitatea desfasurata degaja excedente monetare care ii permite intreprinderii acoperirea diverselor nevoi de trezorerie.Excedentele de trezorerie pot fi utilizate pentru efectuarea de plasamente pe piata monetara si financiara,in scopul procurarii unor valori mobiliare de plasament rentabile,usor negociabile pe piata de capital.

Expresie elocventa a desfasurarii unei activitati rentabile , trezoreria neta (TN) rezulta prin deducerea din nevoile de trezorerie a resurselor aferente.

TN=Nevoi de trezorerie-Resurse de trezorerie

Pe baza bilantului functional pot fi indentificate sase mari grupe fundamentale de elemnete, pe baza carora pot fi determinati idicatorii echilibrului financiar astfel:

FRNG=Resurse durabile (RD) - Nevoi stable(NS)

NFRG= Nevoi ciclice(NC)-Resurse ciclice(RC)

TN=Nevoi de trezorerie(Nt)-Resurse de trezorerie(RT)

Bilantul fiind echilibrat , se pot screi urmatoarele egalitati;

Activ=Pasiv NS+NC+NT=RD+RC+RT

Relatia poate fi scrisa astfel:

NC+NT-RC-RT=RD-NS

Procedand la regruparea termenilor, relatia devine:

(NC-RC)+(NT-RT)=RD-NS

Rezulta ca ecuatia fundamentala a trezoreriei este:

NFRG+T=FRNG sau T=FRNG-NFRT

În practica financiara romaneasca, obtinerea unui asemenea echilibru financiar nu va putea fi realizata atata timp cat pentru unele activitati exista disponibilitati gestionate distinct, precum si interdictia de a 'deturna' fondurile de la o activitate la alta. Analiza trezoreriei nete se poate face in marimi absolute prin prisma elementelor care concura la modificarea acesteia.

Prin utilizarea metodelor de analiza financiara, patrimoniala si functionala s-au inregistrat valori diferite ale indicatorilor fond de rulment si nevoie de fond de rulment, daotrita criteriilor care au stat la baza regruparii posturilor bilantiere. Nu acelasi lucru se poate spune despre trezoreria neta, marimea acesteia nefiind alterata de metodele utilizate si , respectiv, criteriile de regrupare care au operat asupra consturilor bilantiere.

Utilizand bilantul functional al societatii ROMÂNIA SA , se procedeaza la analiza in dinamica a activitatii aceseia:

a)Structura dinamica a elementelor bilantului functional

ANUL 2006

Tabel nr.12

ANUL 2007

Tabel nr.13

În anul 2006 in structura activului o pondere insemnata o au nevoile stabile(NS) urmate de nevoile ciclice(NC) si trezoreria neta(NT).În pasiv,resursele durabile (RD) au o pondere mai mare decat resursele ciclice (RC).

În dinamica elementele de activ si pasiv au inregistrat cresteri absolute,ca rezultat al largirii activitatii economice.,al cresterii rentabilitatii activitatii.Structura bilantului functional si dinamica elementelor acestuia reflecta o buna orientare a politicii firmei.

b)Indicatorii echilibrului financiar functional la SC ROMÂNIA SA

Tabel nr.14

Nevoia de fond de rulment din exploatare este pozitiva si are caracterul unei veritabile investitii concretizata in cresterea capitalului economic brut. Nevoia de fond de rulment din afara exploatarii are o valoare negativa ceea ce echivaleaza cu o sursa de finantare care asigura finantarea partiala a nevoii de fond de rulment din exploatare antrenand si lichiditati excedentare.Nevoia de fond de rulment din exploatare este acoperita in mare parte din resurse durabile,difereta asigurand-o resursele ciclice,a caror valoare totala permite si degajarea unei trezorerii nete,a carei pondere este in crestere.

CAPITOLUL 4

CONCLUZII SI PROPUNERI

Contabilitea este cea mai sigura metoda de observare economica.

Procesul continuu de perfectionare a contabilitatii are loc pe principii de finalitate,rolul contabilitatii fiind esential in ceea ce priveste satisfacerea cerintelor informationale ale utilizatorilor.

Pentru orice analiza strategica si financiara,contabilitatea,prin documentele contabile de sinteza,este o sursa privilegiata de informatii care concura la fundamentarea deciziilor cu caracter economic.

Dar,cum activitatea din domeniul economic are repercusiuni asupra domeniului financiar,tot asa,in contextul deciziilor de natura economica,informatia financiara serveste sustinerii deciziilor legate de investitii si de credit.Informatia financiara reprezinta,numai un mijloc care permite luarea celor mai bune decizii si de a ajunge la cea mai buna alocare a resurselor.

Pe langa aceste informatii trebuie subliniat si aportul informatiilor de ordin general,care se refera la cunoasterea pietelor,tehnologiilor,mediului politic social,climatului existent in intreprindere.

Contabilitatea este produsul unui joc social,in care utilizatorii joaca un rol deosebit de important,ei reprezentand categoria de actori care dinamizeaza disputa,impunand in anumite contexte regulile ei.Contabilitatii ii revine sarcina de a media,concilia si certifica raportul de forte dintre oferta si cererea de informatii a utilizatorilor.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara,performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii,care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Situatiile financiare trebuie SA satisfaca necesitatile commune ale utilizatorilor.Totusi,acestea nu ofera toate informatiile de care au nevoie utilizatorii in ceea ce priveste luarea deciziilor,deoarece in mare masura situatiile financiare releva efectele unor evenimente trecute sin u ofera ,de regula,informatii nonfinanciare.

De asemenea pe baza situatiilor financiare ,pot fi evaluate rezultatele administrarii intreprinderii,inclusive modul de gestionare de catre manageri a resurselor incredintate.Acei utilizatori care doresc SA evalueze modul de administrare a intreprinderii sau SA stabileasca responsabilitatea managementului procedeaza de aceasta maniera pentru a lua decizii economice care vizeaza fie optiunea de a pastra sau vinde investitia in respective intreprindere,fie inlocuirea ori reconfirmarea conducerii acesteia.

Situatiile financiare constituie suportul informational necesar efectuarii analizei financiare orientate spre formularea diagnosticului asupra conditiilor de echilibru financiar,a solvabilitatii si a structurii financiare a intreprinderii.Contul e profit si pierdere este documentul care faciliteaza analiza performantelor intreprinderii,prin prisma soldurilor intermediare de gestiune,iar bilantul are rolul de a ghida utilizatorul in intelegerea si interpretarea situatiei financiare,in clarificarea unor aspecte privind politica de investitii si cea financiara. Pentru realizarea obiectivelor sale ,analiza financiara utilizeaza o serie de modalitati ,instrumente si procedee.

Diferitele categorii de utilizatori folosesc informatiile financiare,precum si alte informatii oferite de evidenta contabila,statistica si operative a firmei pentru a diagnostica activitatea acesteia,iar pe aceasta baza SA -si poata fundamenta deciziile economice si fianciare.

Cu toate acestea ,analiza nu trebuie SA se limiteze doar la analizarea situatiilor financiare.Ea trebuie SA tina cont de:informatii generale(economice,fiscale,monetare) informatii sectoriale,informatii de ordin juridic sau economic.

Informatia asupra situatiei financiare a firmei seveste atat utilizatorilor interni,cat si beneficiarilor externi,interesati in egala masura de riscul asumat.În afara mediului intern al intreprinderii ,creditorii,actionarii,furnizorii,clientii,cat si potentialii investitori apeleaza in mod curent la rezultatele analizei financiar-contabile.

Obiectivul situatiilor financiare ale unei intreprinderi este de a utiliza informatii utile unei game largi de utilizatori in vederea luarii deciziilor.

Extinderea continua a sferei utilizatorilor si diversificarea asteptarilor acestora impun necesitatea ca informatiile contabile SA fie accesibile si relevante in procesul de adoptare a deciziilor.

Credibilitatea situatiilor financiare este conferita de posibilitatea pe care o au utilizatorii de a evalua performanta societatii in contextual obiectivelor urmarite de conducerea acesteia.De asemenea ,evaluarea pozitiei finaciare si a performantelor determina necesitatea compararii situatiilor financiare ale aceleiasi intreprinderi in timp,precum si cu situatiile financiare ale altor intreprinderi.În acest scop,este necesara aplicarea consecventa a politicilor contabile ale uinei intreprinderi atat in cadrul unei perioade contabile,cat si de la o perioada la alta.

Obiectivul situatiilor financiare poate fi realizat in conditiile asigurarii echilibrului intre caracteristicile calitative ale acestora,pentru a satisface pe deplin nevoile informationale commune ale utilizatorilor externi.Echilibrul intre relevanta si credibilitate trebuie realizat in contextual uei constrangeri generale reprezentate de raportul cost-beneficiu,in sensul ca este necesar ca beneficiile obtinute in urma utilizarii informatiilor trebuie SA devanseze costul procurarii lor.

Elaborarea situatiilor financiare in stricta concordanta cu necesitatile utilizatorilor are rolul de a spori rolul informatiilor in aprecierea pozitiei financiare a unei intreprinderi.Informatiile referitoare la resursele economice ale intreprinderii sunt utile pentru a anticipa capacitatea intreprinderii de a genera numerar.Informatiile privind structura financiara pot fi utilizate pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare si modul in care proprofitul si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate intre cei care au interes fata de intreprindere.Utilitatea lor consta si in posibilitatea anticiparii sanselor intreprinderii de a primi finantare in viitor.