Analiza indicatoriilor echilibrului financiar

1. Continutul si necesitatea asigurarii echilibrului financiar

Intreprinderea pe durata ei de activitate, se confrunta cu anumite probleme de echilibru.

Daca tratam intreprinderea ca sistem economico-social in care elementele structurale se gasesc intr-o continua miscare, prefacere, atunci problemele de echilibru se cer integrate sistemului si prin prisma raportului corelarii elementelor structurii in functie de criterii de rationalitate si de eficienta a activitatii.

Imbunatatirea si perfectionarea conducerii economice si a activitatii economico-sociale sunt procese continue, care insotesc viata intreprinderii in contextul unui sir neintrerupt de inter-relatii ale tendintelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.

Echilibrul insoteste viata economico-sociala a intreprinderii, avand un caracter relativ stabil, fiind temporar. Este un echilibru dinamic.

Adica starea de armonie si stabilitate a relatilor elementelor structurii nu este data odata pentru totdeauna. Exista o multime de astfel de stari care vin, decurg din altele ce au suferit influenta factorilor de antiechilibru.

Dar factorii dezechilibrului se cer cunoscuti asa incat sa nu actioneze spontan, anarhic, subiectivist, cu efecte de nedorit, evitandu-se aparitia de fenomene negative si disproportii de lunga durata.

Depasirea valorilor de dezechilibru temporar conduce la echilibrul dinamic al sistemului.

In cadrul echilibrului intreprinderii, echilibrul financiar are un rol important avand in vedere cerintele, solicitarile organismului si resursele de satisfacere a celor dintai.

Echilibrul financiar al intreprinderii trebuie analizat, prin prisma cerintelor gestiunii intreprinderii si a raportului dintre datorii si autofinantare, in legatura cu formarea si folosirea fondurilor intreprinderii.

Acest dezechilibru trebuie contextualizat intereselor interne si exterioare intreprinderii, interese ce se regasesc in tabloul obiectivelor unitatii economice.

De aceea prezinta importanta structura echilibrului, a raportului in care se afla, si de aici o anume calitate a echilibrului financiar al intreprinderii

Ne referim la necesitati si la resurse si ale celor ce privesc posibilitatile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor si modul de utilizare(destinatia acestora).

Analiza structurii echilibrului financiar este necesara prin puterea sa de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau in evolutie. Trebuie realizata diferentierea intre echilibrul static, la un moment dat, si echilibrul dinamic continuu.

De fapt, ultimul este caracteristic evolutiei, permanentelor schimbari si transformari din intreprindere, aceasta pastrandu-si individualitatea si integritatea pe tot traiectul vietii sale economico-sociale

Intreprinderea ca sistem deschis, se caracterizeaza prin conexiunile si interactiunile dintre elementele sale componente si cu cele inconjuratoare,

Legaturile dintre partile sistemului sunt mai intense, mai puternice pentru mentinerea sistemului, decat cele exterioare.

Aceasta ca urmare a intregrarii partilor intr-un sistem unitar in care partile sunt subordonate sistemului.

Conexiunile dintre partile sistemului intreprinderii sunt de natura economico-sociala si finalizate in sensul indeplinirii functilor esentiale care asigura gestiunea, autofinantarea si dezvoltarea, Intre conexiunile economice cele financiare au un rol important.

Fiind un sistem, intreprinderea se caracterizeaza prin trasaturi comune sistemelor, si anume integralitatea, echilibrului dinamic si autoreglarea. Pentru a dezvolta problemele de echilibru, nu trebuie neglijat ca partile componente au o anumita organizare, fiind diferentiate din punct de vedere al structurii si functionalitatii lor, aflate intr-o anumita conexiune. Partile actioneaza potrivit legilor si cerintelor de functionare ale sistemului ca intreg, aflat intr-o permanenta lupta de autoreglare, autoreglare a mecanismelor interne, intre care cel financiar este unul care permite mentinerea existentei in timp a existentei in timp a unitatii economice adica conservarea integralitatii si echilibrul dinamic. De aici rezulta independente necesar obiective.

Autoreglarea, ca mecanism, este aplicabila si intreprinderii, , ca sistem prin intermediul careia se realizeaza cerintele echilibrului dinamic. In cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupa un rol important, echilibru ce-l definim ca fiind starea ce se caracterizeaza printr-un flux permanent de fonduri banesti de natura financiara prin sistem, dar cu pastrarea integralitatii sistemului.

Intreprinderea poate fi privita si ca un sistem deschis, de nevoi, intre care cele de ordin banesc si financiar sunt importante, nevoi in continua crestere. Resursele de acoperire pot fi intr-un interval de timp limitate. Aceasta limitare este temporara. Sporirea efectelor utile pe unitate de efort, sporirea eficientei conduce la un nou raport, la o noua proportie. Ne gasim in zona echilibrului dinamic, a depasirii echilibrului static.

Dar echilibrul nu este numai o simpla egalitate El incorporeaza anumite proportionalitati si corelatii intre elementele structurale, ce vor fi redate intr-un paragraf distinct.

Echilibrul financiar al intreprinderii poate fi tratat atat in cadrul sistemului de ansamblu al intreprinderii, cat si in cadrul mecanismului, sau subsistemul financiar al intreprinderii.

De asemenea trebuie facuta o demarcatie intre echilibrul static si cel dinamic.

Echilibrul static reda totalul cerintelor si proportilor la un moment dat, fara a exprima evolutia, fluxurile in decursul perioadei. El se poate exprima printr-un sir de ecuatii-privind nevoile si posibilitatile, resursele si destinatiile, cu elementele lor componente, , resursele necesare si posibilitatile de constituire a acestor resurse.

Ecuatiile echilibrului formalizeaza aspectul cantitativ al sau, dar permit si o interpretare calitativa. Ecuatiile evidenriaza participarea diverselor resurse la acoperirea nevoilor de fonduri si utilizarile date fondurilor. Dar si participarea finantarii, autofinantarii si creditarii in sistemul echilibrului financiar nece4sita analize si un sistem de indicatori in mod adecvat.

Nu trebuie san e multumim numai cu intregul, ci trebuie cunoscut din ce se compune, ce randament si eficienta prezinta o animita structura sau alta a echilibrului de ansamblu pentru o peroada data.

Echilibrul financiar global de ansamblu se regaseste in echilibrele partiale ale fiecarui subbsistem al sistemului intreprinderii, al echilibrului fiecarui fond din cadrul sistemelor fondurilor intreprinderii, fond ce are o anume structura atat la resursele de constituire, cat si la destinatiile sale.

In analiza echilibrului financiar, fie static, fie dinamic, trebuie avute in vedere ipostazele resurselor, si anume:alocate, ocupate, consumate.

O asemenea analiza permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativa contribuie si analiza provenientei resurselor financiare, si anume:finantare, autofinantare, creditare a marimii participarii fiecareia la costituirea unui fond sau a ansamblului de fonduri ale intreprinderii.

La o interpretare calitativa a echilibrului financiar, de un real sprijin sunt metodele economico-matematice, care permit redarea structurii echilibrului respective.

Modelele de structura trebuie sprijinite, asa cum am aratat, adecvat, de indicatori capabili sa exprime cantitativ si calitativ echilibrul financiar.

Un indicator cu putere de exprimare a echilibrului poate fi gradul de reactie, care masoara raspunsul comportamentului, unui element dependent, al unei variabile dependente fata de variabila independenta:

sau

In care:

y-variabila dependenta;

x-variabila independenta;

i-perioada de analiza

In cadrul echilibrului fiecarui fond, analiza poate releva proprietatiile dintreresursele ocupate si cele allocate, respective dintre cele  consummate si cele ocupate sau allocate.

Importanta prezinta si modul cum se realizeaza echilibrul in cadrul fiecarui fond ori al sistemului fondurilor. Rata autofinantarii brute si nete este in masura sa dea raspuns intrebarii legate de modalitatea realizarii echilibrului fiecarui fond:

sau

Insa rata autofinantarii trebuie complectata cu rata participarii(alocarii)resurselor la realizarea ecilibrului de ansamblu:

sau

Notatiile utilizate semnifica:

-rata autofinantarii brute()la un fond j;

-rata autofinantarii nete()la un fond j;

-ponderea autofinantarii nete()   brute () ;

-amortizarea pentru autofinantare();

-beneficiul pentru autofinantare() ;

-amortizarea totala(A);

-profitul total(B).

Rata autofinantarii se refera atat la fiecare fond in parte(redata), cat si la sistemele fondurilor intreprinderii.

sau

Cat mai mare trebuie sa fie autofinantarea, in ce raport trebuie sa se afle ea cu creditarea este o problema deschisa, ce se cere rezolvata in spiritual echilibrului dinamic si al eficientei utilizarii fondurilor, al asigurarii  unui flux normal, eficient al fondurilor intreprinderii. Este o problema de parghie financiara si de structura financiara a intreprinderii, in stransa legatura cu nivelul costului structurii financiare.

Echilibrul financiar este in stransa legatura cu fluxul trezoreriei, rezultat din ciclul de exploatare, cu fluxul de trezorerie izvorat din ciclul de investitie, cu utilizarile generate de ciclul(perioada)financiar(a), cu contractarea de datorii, cu utilizarile si resursele extraordinare.

Sinteza fluxurilor este surprinsa in tabloul fluxului financiar al intreprinderii, care se bazeaza de frecvente de fluxuri, intre care excedentul de trezorerie ocupa un loc important.

Cazul 1:

Cifra de afaceri

+productia stocata(variatia)

+Productia imobilizata

=Productia

-Consumuri din afara

=Valoarea adaugata

-Cheltuieli de personal si alte cheltuieli interne

=Excedentul brut de exploatare

-Variatia necesitatii de fond de rulment

=Excedentul de trezorerie al exploatarii

Cazul 2:

Cifra de afaceri

-Cresterea curenta a soldului clientilor

=Incasari din exploatare(1)

Cheltuieli de exploatare(1)

-Cresterea (curenta)a obligatiilor catre furnizori

-Cresterea un curs a altor datorii de exploatare

=Cheltuieli de exploatare(2)

(1-2)=Excedent de trezorerie al exploatarii

Cazul3:

Cifra de afaceri

-Costuri directe de productie(fara dotatii pentru amortizari)

-Costuri programate(cercetare, publicitate)

-Costuri de structura

=Excedent brut de exploatare

-Variatia necesitatii de fond de rulment

=Excedentul trezoreriei de exploatare

Cazul 4:

Rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor financiare

+Dotatii pentru amortisme

+Dotatii pentru provizioane privind depreciere activelor imobilizate

=Excedentul brut de exploatare

-Variatia necesitatilor de fond de rulment

Excedentul trezoreriei de exploatare

Sinteza fluxurilor intreprinderii este redata in tabloul sintetic al fluxurilor financiare:

	Ecedent brut de exploatare	Marja bruta a autofinantarii	Vaiatia F. R.	Vaiatia N. F. R.	Variatia trezoreriei	Tabolu fluxuri financiare
+excedent brut de exploatare	a	-d -h ±i +k	-c -e -g +j +l +m	-b		a -b -c -d -e -f -g -h ±i +j +k +l +m
-variatia necesarului de fond de rlment =excedentul trezoreriei de exploatare
-investitii industriale si financiare -cheltuieli financiare -rambursarea imprumuturilor pe termen lung -diminuarea creditelor pe termen scurt –dividente -impozitul pe profit ±soldul operatiilor extraordinare +cesiuni de active +venituri financiare +aporturi la fondurile proprii +imprumuturi pe termen lung si mediu
+cresterea creditelor pr termen scurt -plasamente de treoreri -investitii in afara exploatarii					+n -o	+n -o -p
=variatia disponibilului	E. B. E.			-p
Cumulat(insumat)	E. B. E.	M. B. A.	VFR	VNFR	VT

Prin urmare echilibrul financiar este inflientat de fluxurile interne si externe ale intrepriderii

Formele de manifestare ale echilibrului financiar

Echilibrul financiar este legat de veniturile si cheltuielile intreprinderii, de incasarile si platile intreprinderii, de alocari si utilizari.

Existenta echilibrului intre incasarile si platile intreprinderiieste dovada ca intregul circuit economic se desfasoara normal, ca fluxul fondurilor si mijloacelor nu prezinta stagnari, incetiniri.

Pentru exprimarea acestui echilibru literature de specialitate este destul de bogata privind terminologia, modul de exprimare a echilibrului.

Mai intai vom vorbi despre solvabilitate.

1. Solvabilitatea

Solvabilitatea exprima aptitudinea intrepriderii de a face fata angajamentelor sale in caz de lichidare, ceea ce inseamna incetarea exploatarii si punerea in vanzare a activelor sale.

In perioada de criza valoarea de lichidare este frecvent inferioara valorii contabile a activelor, antrenand pierderi exceptionale.

Solvabilitatea mai insemna asigurarea unor fonduri banesti, a unor disponibilitati capabila sa sustina continuitatea exploatarii, sa permita un flux normal al fondurilor. Solvabilitatea exprima gradul in care capitalul social asigura acoperirea creditelor pe termen mediu si lung.

Solvabilitatea patrimoniala(SN) este egala cu:

Capitalul social este cel varsat, nu cel suscris.

Creditele(datoriile)pe termen mediu si lung cuprind atat pe cele in termen cat sip e cele nerambursate la scadenta, amanate.

Indicatorul solvabilitatii patrimoniale se apreciaza ca fiind pozitiv pentru valori intre 40-60%. Limita minima este apreciata ca fiind 30%.

2 Lichiditatea patrimoniala

Lichiditatea patrimoniala este o alta forma a echilibrului financiar.

Lichiditatea o definim ca fiind capacitatea unor lichide de a fi transformate, la un moment dat, in bani. Lichiditatea poate fi inteleasa si ca o insusire ce permite, efectuarea platilor si prin urmare schimbul commercial de bunuri, ori caracterul de a dispune imediat sau intr-un timp foarte scurtde mijloace banesti, de disponibil. In analiza si interpretarea lichiditatii se foloseste lichiditatea activelor, exigibilitatea pasivelor si lichiditatea de bilant.

Un active financiar este definit ca lichid daca poate fi transformat instantaneu in bani.

Lichiditatea prezinta capacitate ape care o are agentul economic de a acoperi, prin elementele patrimoniale de mijloace circulante active, obligatiile de plata, pe termen scurt, ca elementele de pasiv.

In cazul calcularii lichiditatii patrimoniale pentru stabilirea garantiei creditelor, in grupul elementelor patrimoniale de active se cuprinde si nivelul cheltuielilor de exploatare, in masura in care acestea sunt aferente obiectelor creditabile si se incadreaza in nivelul bugetar, normat.

Elementele patrimoniale passive cu scadenta pe termen scurt cuprind credite pe termen scurt, furnizori, creditori, decontari, alte obligatii, fonduri, reserve si alte finantari pentru productie de sub un an.

Activele circulante degradate, fara utilizarefara miscare, cu miscare lenta, produsele si marfurile fara desfacere sau greu vandabile, clientii neincasati la termen nu intra in cadrul lichiditatii patrimoniale(lichiditatii generale).

Exemplu:

-mii lei-

Lichiditatea patrimoniala=5 021/51. 309x100=101, 5%=Lg

Cand coeficientul este mai mare de 100%(sau 1), el semnifica o activitate buna. In schimb cand raportul are valoare subunitara sau sub 100%, situatia societatii este riscanta. Lipsa de lichiditate conduce la aparitia de plati restante, deci la o insuficienta de plata, cu implicatii in circuitul fluxurilor banesti si financiare ale intreprinderii.

Lichiditatea se exprima si prin alti indicatori, nu numai prin raportul lichiditatii patrimoniale sau generale(LP+Lg), si, dupa alti autori, este satisfacatoare daca are valori cuprinse intre 2 si 2, 5. Alti indicatori ai lichiditatii sunt:

-Indicatorul lichiditatii reduse(Lr):

Cu valori, appreciate ca bune, peste unitate.

-Indicatorul lichiditatii immediate(Li):

Cu valori, appreciate ca fiind satisfacatoare, peste 0, 5.

3Exigibilitatea

Exigibilitatea exprima capacitatea rambursarii rapide a datoriilor. Din acest punct de vedere, fondurile asortate de actionari si ceea ce se lasa la dispozitia intreprinderii(profitul pus in rezerva)nu pot face parte din pasivul exigibil. Imprumuturile rambursabile pe o perioadamai mare de 1 an constituie un pasiv exigibil pe termen lung si mediu.

Reunind cele prezentate, ajungem la lichidarea bilantiera si a fondului de rulment. Prin ele se compara lichiditatea activului cu exigibilitatea pasivului. In acest scop este necesara o ierarhizare a activelor in ordinea crescatoare a lichiditatii si a pasivelor in ordinea crescatoare a ezigibilitatii lor. Exigibilitatea pasivului este cunoscuta cu certitudine, in timp ce lichiditatea activelor circulante este aleatorie(riscul vanzarii in pierdere, deprecierea stocurilor). Creditorii pe termen scurt ai intreprinderii tin seama de decalajul dintre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivului.

Fon dul de rulment apare ca un portofoliu de securitate pentru creditorii pe termen scurt.

In executie, in realizare, importanta prezinta atat bilantul functional, cat si bilantul financiar.

BILANTUL FUNCTIONAL

Bilantul financiar

4. Capacitatea de plata

Capacitatea de plata este o rezultanta, exprimand o potenta financiara, ce indica masura in care o anumita intreprindere poate satisface prompt orice obligatie baneasca fata de terti. Capacitatea de plata caracterizeaza modul in care intreprinderea isi indeplineste la termen obligatiile de plata cu mijloacele banesti de care dispune. Ea este dependenta de lichiditate. La randul sau, capacitatea de plata influienteaza echilibrul financiar si monetar. Intreprinderea trebuie sa dispuna permanent de un volum de mijloace banesti determinat, capabil sa asigure onorarea angajamentelor devenite exigibile.

Capacitatea de plata exprima un coplex de relatii in legatura cu raporturile banesti ce apar in mod obiectiv intre furnizori, creditori si clienti(beneficiari).

Comparand disponibilitatile banesti(D)cu obligatiile(O), se obtine o exprimare absoluta:

Cp=D-O

Cand Cp>0sauD>0, intreprinderea puncteaza o situatie buna.

Pentru comparabilitate in timp si in spatiu, se calculeaza coeficientul capacitatii de plata:

K=D/O

Cand K>1, intreprinderea se afla intr-o situatie buna.

Sintetizand. apreciem ca exista o dependenta notabila intre capacitatea de plata si punctual de echilibru al intreprinderii.