CAPITALURILE -SURSA DE FINANTARE A ACTIVULUI

CAPITALURILE -SURSA DE FINANTARE A ACTIVULUI

Pasivul reprezita sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie,finantare straina) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara activului patrimonial. Pentru procurarea bunurilor economice, o intreprindere foloseste finantarea proprie si finantarea straina.

Finantarea proprie a activului este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa materiala sub forma de capital individual (in cazul intreprinderilor individuale) sau capital social (in cazul intreprinderilor societare) si prin autofinantare (capitalizarea beneficiului).In ceea ce privrste finantarea straina activului, aceasta este asigurata de terte personae in raport cu titularul de patrimoniu. Acestia imprumuta capitalurile olr sub diferite forme juridice, cum sunt creditele bancare, cumparari de obligatiuni, credite comerciale si alte datorii in curs de decontare.

Corespunzator celor doua modalitati de finantare, pasivul patrimonial se imparte in capitaluri proprii si datorii. La aceasta se adauga pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare. Acest termen, in cazul capitalului propriu, opereaza in momentul lichidarii patrimoniului cu ocazia partajului in cazul provizioanelor pe o perioada mai mare de un an, iar pentru datorii, termenul de scadenta poate fi mai mare sau mai mic decat un exercitiu financiar. In mod corespunzator, datoriile sunt pe termen lung (pe o perioada mai mare de un an )si pe termen scurt (pana la un an).

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

- capital permanent, format din capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung;

-datorii pe termen scurt sau curente, formate din datoriile cu termen mai mic sau egal cu un an.

CAPITALURILE PROPRII

Corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimoniale al intreprinderii. In mod concrete le se delimiteaza prin capitalul individual sau social, primele de capital, rezervele din reevaluare,rezervele intreprinderii, rezultatul reportat, subventiile pentru investitii,provizioanele pentru riscuri si cheltuieli.

In structura capitalurilor proprii, capitalul individual sau social are un caracter avansabil.El se constituie la infiintarea intreprinderii, fiind o conditie a existentei si functionarii acesteia. La intreprinderile individuale, constituirea capitalului are loc pe calea aportului personal al proprietarului, iar la societatile comerciale,prin aportul in numerar si/sau natura al asociatilor, dup[ cay.

Capitalul social se diferentiaza in capital subscris nevarsat(nedepus) si capital subscris varsat (depus).Capitalul subscris nevarsat este capitalul pe care proprietarii intreprinderii s-au angajat sa-l puna la dispozitie unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia .Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusa de catre proprietari la dispozitia unitatii patrimoniale.

Pe parcursul functionarii intreprinderii, capitalul se poate majora prin emisiunea de actiuni noi, reprezentative cu aporturi in bani si/sau natura si prin operatiuni interne (incorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exercitiului precedent, transformarea de obligatiuni in actiuni).

Reducerea capitalului se efectueaza prin rambursarea catre actionari sau asociati a unei parti din acesta, atunci cand societatea il considera prea mare in raport cu activitatea sa sau atunci cand reduce investitiile dintr-un sector sau ramura de activitate. De asemenea, reducerea de capital poate avea loc prin acoperirea de pierderi suferite in exercitiile financiare anterioare.

Primele de capital corespund capitalului aditional creat prin primele de emisiune, fuziune, cele din aport in natura, fiind determinate de operatiile de crestere a capitalului prin aporturi noi sau fuziune. In cazul aporturilor noi, primele de emisiune si cele privind aportul in natura se creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica). Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a actiunilor si valoarea nominala.

Rezervele din reevaluare reprezinta plusurile sau minusurile create prin reevaluarea oricarui activ. Cu ocazia reevaluarii, valoarea acestor active creste sau se micsoreaza fata de valoarea contabila anterioara, cresterea fiind considerata sigura si durabila. De exemplu , in urma reevaluarii, valoarea activelor fixe creste de la 1.500.000 lei la 1.600.000 lei. Diferenta de 100.000 lei este reprezentata ca un raport de schimb intre cresterea corespunzatoare a valorii activelor imobilizate si cresterea capitalurilor proprii sub forma rezervelor din reevaluare.

Odata constituite, rezervele din reevaluare sunt mentinute atata timp cat bunurile la care se refera nu au fost amortizate sau realizate prin vanzare.Pe masura amortizarii sau realizarii bunurilor, plusvaloarea este utilizata, partial sau total, pentru cresterea capitalului social sau transferata la rezultatul raportat, in raport cu prevederile legii.

Rezervele intreprinderii reprezinta, in principiu, profitul sau alte resurse capitalizate in mod durabil de intreprindere pana la o decizie contrara a organelor competente. Deci caracteristica, de baza a rezervelor este ca ele se constituie si se datoreaza in raport cu cotele afectate (retinute) din rezultatul exercitiului financiar sau din resurse destinate prin lege. In mod exceptional, rezervele pot fi constituite si din alte elemente componente, cum sunt rezervele din reevaluare sau primele legate de capital.

Structural rezervele se impart in: rezerve legale, rezerve  statutare, rezerve pentru actiuni proprii

si alte rezerve.

Rezervele legale se comstituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut (in alte tari, din profitul net) sau din primele legate de capital, fiind destinate protejarii capitalului, in cazul in care exercitiul financiar se incheie cu pierderi.

Rezervele statutare sau contractuale reprezinta acele fonduri a caror constituire din profitul net este stipulata

in statutul societatii sau prin clauze contractuale. Ele pot avea ca scop temperarea actionarilor de a pretinde

dividende in dauna altor obligatii mai mari si mai urgente ale intreprinderii privind buna eifunctionare sau

alte destinatii stabilite prin statut.

Rezervele pentru actiuni proprii reprezinta resursele de finantare constituite ca echivalent al valorii actiunilor

proprii dobandite de catre o societate comerciala din propriul sau capital social.

Prin pozitia alte rezerve sunt delimitate fondurile create, de obicei, prin hotararea adunarii generale, din profitul net. Ele sunt destinate pentru finantarea partiala sau totola a noilor investitii in imobilizari corporale, acordarea de dividende si in anii de exercitiu financiar care se incheie cu pierderi, pentru rascumpararea propriilor actiuni de catre societate in vederea reducerii de capital.

In categoria capitalurilor proprii sunt incluse si rezultatele pozitive sau negative reportate din anii precedenti a caror repartizare sau acoperire a fost amanata de adunarea generala a asociatilor, precum si rezultatul net al exercitiului financiar incheiat. De remarcat ca profitul net figureaza ca sursa proprie de finantare pana in momentul repartizarii lui pe destinatiile stabilite prin lege sau statutul societatii comerciale. Rezultatele negativwe se iau in calcul cu semnul minus si, in consecinta, diminueaza capitalul prorpriu. La intreprinderiile individualr rezultatul net este virat la capitalul individual in prima zi de deschidere a exercitiului care urmeaza realizarii sale.

Subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital sunt obtinute de la buget sau de la alte intreprinderii interesate, fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate (subventie de echipament) sau de a finanta activitati pe termen lung (ex. prime de dezvoltare pentru intreprinderile care creaza noi locuri de munca).

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt prelevari din rezultate la timpul prezent destinate acoperirii cheltuielilor determinate de fluctuatiile privind cresterea / micsorarea ratei dobanzii, cursului valutar si a preturilor. Fiind create in exercitiul cand se constata cresterea ratelor si preturilor prin includerea unei cote-parti in cheltuielile entitatii patrimoniale, se influenteaza in mod indirect prin reducere, rezultatul obtinut. In felul acesta,se creeaza temporar un avantaj fiscal pentru intreprindere. Ulterior, pe masura revenirii asupra provizionului, cand rata dobanzii, preturile si cursurile valutare sunt in scadere,profitul creste urmand a fi impozitat.

DATORIILE SAU CAPITALUL STRAIN

Exprima resursele sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric. Este vorba de creditele contractate de la banci sau alte institutii financiare, imprumuturile din emisiunea de obigatiuni, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatii patrimoniale cu alte persoane fizice si juridice.

Persoane juridice si fizice fata de care unitatea are obligatii banesti denumite generic creditori. Definit prin aceasta prisma, creditorul reprezinta persoana care in cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie.

Datoriile, ca sursa de finantare , sunt prezente si functioneaza din momentul nasterilor obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare), dupa caz. Mai mult, toate datoriile cu termen de scadenta mai mare de un an sunt purtatoare de dobanzi. De asemenea, sunt purtatoare de dobanda creditele primite de la banca sau alte institutii financiare, chiar daca sunt pe termen scurt.

Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt urmatoarele structuri: datoriile financiare, datoriile comerciale, datoriile fiscale, salariale si sociale, datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi.

Datoriile financiare exprima creditele primite de la banca si alte institutii de credit, precum si imprumuturile din emisiunea de obligatiuni.

Creditele primite de la banca si alte institutii de credit cuprind: creditele pe termen lung si mijlociu si cele pe termen scurt, numite si credite de trezorerie.Ele sunt destinate, dupa caz, finantarii investitiilor si cheltuieilor curente privind activitatea de exploatare. Aceste credite sunt purtatoare de dobanda si garantate prin activele intreprinderii. 

Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni reprezinta resursele financiare pe termen lung asigurate prin vanzarea de titluri de credit negociabile catre public. Vanzarea se face de regula, prin intermediul unor institutii financiare, fara a fi exclusa si posibilitatea vanzarii directa catre public, chiar de catre societatea comerciala. Titularul de ptrimoniu care emite un astfel de imprumut se angajeaza sa ramburseze, la termen sau esalonat, ratele scadente si sa plateasca o dobanda sub forma cuponelor atasate titlurilor de credit.

Datoriile comerciale se creaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionari de bunuri materiale, lucrari si servicii primite. Ele se delimiteaza patrimonial sub forma furnizorilor si efectelor de platit.

Furnizorii reprezinta datoriile echivalente valorii bunurilor materiale lucrarilor si serviciilor primite de la terti.

Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile fiscale, salariale si sociale cuprind, in ordine obligatiile din impozite si taxe fata de bugetul statului, salariile si alte drepturi asimilate datorate angajatiilor, obligatia privind contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj (protectia sociala), precum si datoriile intermediare, create in cadrul relatiilor de decontare cu angajatii prin retinerea din salariul cuvenit acestora a contributiei personalului pentru pensie suplimentara si a celei pentru fondul de somaj. Aceste contributii se retin din salarii de catre intreprindere si urmeaza sa fie decontate organelor in drept.

Datoriile fata de asociati reprezinta obligatiile fata de actionari/asociati pentru capitalul de rambursat, dividendele de plata, precum si datoriile in cadrul grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispozitia societatii comerciale de catre intreprinderile asociate sau de catre cele cu care aceasta are relatii de participare.

Creditorii diversi cuprind toate obligatiile care prin natura lor nu se includ in categoriile prezentate mai sus. In aceasta situatie se afla datoriile privind achizitionarea titlurilor de plasament, sumele incasate si necuvenite.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt prelevari din rezultate efectuate la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila, ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare. Cazurile cele mai tipice de provizione pentru riscuri si cheltuielile sunt litigiile, amenzile si penalitatiile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte, cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie, cheltuielile cu reparatiile capitale esalonate potrivit programului pe mai multe perioade.