Contabilitatea stocurilor - consideratii generale

CONTABILITATEA STOCURILOR - CONSIDERATII GENERALE

1.1.Continutul , caracteristiciile si principalele structuri ale stocurilor

Stocurile1 sunt active circulante detinute pentru a fi vandute, in curs de productie in vederea vanzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.

Un activ se clasifica ca circulant atunci cand:

este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta in activitatea intreprinderii si in general participa la un singur circuit economic modificandu-si in permanenta forma.

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin in ciclul de exploatare al intreprinderii si sunt destinate fie a fi consumate la prima lor utilizare, fie a fi prelucrate in procesul de productie, ori a fi vandute in starea in care au fost procurate.

Stocurile pot intra in intreprindere pe mai multe cai: achizitie, productie proprie, aport,donatie, etc.

Din punct de vedere financiar, tinand cont de perioada scurta in care sunt regasite in structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice.Din punct de vedere al gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate partiala.

Stocurile, reprezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza in structura activelor :

se afla succesiv si neantrerupt in diferite faze ale procesului de productie si comercializare;

descriu mai multe rotatii (circuite) in cadrul unei perioade de gestiune;

sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare(materiile prime, materialele consumabile), sau a fi vandute in aceeasi stare (marfurile) sau a fi vandute dupa prelucrare (produsele);

contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important in activitatea firmelor.

__________ ______ ____ _____ _______ ______ _______________

1Contabilitatea financiara a entitatilor economice, Dorel Mates, Dumitru Matis, Dumitru Cotlet, Editura Mirton 2006, pag.193-196.

Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator al acestora din punct de vedere al calitatii, cantitatii, si al volumului de productie si a modului de realizare a acesteia

.Nu orice nivel al stocurilor este favorabil intreprinderilor.Un nivel minim poate genera disfunctionalitati pe relatia furnizor-beneficiar si opriri ale procesului de productie.Un nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita perioada, fapt ce genereaza dificultati in fluxurile financiare ale firmei.

Stocurile pot fi clasificate astfel :

Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata.

Materiale consumabile (materialele auxiliare,combustibili, materiale pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi in produsele la a caror fabricare participa.

Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an, sau durata de viata utila peste un an indifferent de valoare sub forma de echipamente de protectie si de lucru, mecanisme, dispozitive, verificatoare, baracamente si amenajari provizorii de santier.Nu se mai include in aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care in urma terminarii lucrarilor nu se recupereaza materiale( ex. plaforme betonate, cai de acces, gropi de var, etc.)

Produsele, sunt reprezentate de :

semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie(faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor;

produse finite, bunuri care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii patrimoniale, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

produse reziduale, reprezentand rebuturile, materialele recuperabile, deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din procesul tehnologic.

Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel vitel, miei, porci, manji si altele) crescute si folosite pentru reproductie sau puse la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru productie (lana, lapte, oua, blana).

Marfurile, respectiv bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii.

Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, in mod temporar, pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contract.

Productia in curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime.Sunt asimilate productiei in curs: lucrǎrile, serviciile si studiile in curs de executie sau neterminate.

Dupǎ apartenentǎ la patrimoniu, stocurile se pot grupa in :

stocuri aflate in proprietatea intreprinderii, se gǎsesc fie in depozitele sau spatiile proprii,(depozite, magazii, magazine, locuri de productie) fie la terti,(materii si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, mǎrfuri in custodie sau consignatie la terti, etc.).

stocuri aflate in gestiune dar care nu sunt in proprietatea intreprinderii (stocurile primite spre prelucrare sau in custodie), inregistrate distinct in conturi in afara bilantului(clasa a-8-a de conturi).

In functie de provenientǎ, stocurile se pot grupa in :

stocuri provenite din cumpǎrǎri din afara unitǎtii, cum sunt : materii prime, materiale consumabile, mǎrfuri, materiale de natura obiectelor de inventar,etc.

stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, mǎrfurile, etc.

Pe langǎ stocuri in categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitǎtile bǎnesti din casǎ si conturi la bǎnci.

1.2. Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei in curs de executie

La organizarea contabilitǎtii si productiei in curs de executie trebuie avute in vedere urmǎtoarele elemente :

obiectivele urmǎrite ;

factorii specifici de influentǎ stocurilor si a productiei in curs de executie ;

documentele justificative si de evidentǎ operativǎ ;

sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a productiei in curs de executie.

A). 2Obiectivele urmǎrite :

Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei in curs de executie sunt,

in principal legate de realizarea functiilor comerciale ale intreprinderii.

Principalele obiective ce revin contabilitatii in acest domeniu sunt:

__________ ______ ____ _____ _______ ______ _______________

2Contabilitatea financiara a entitatilor economice, Dorel Mates, Dumitru Matis, Dumitru Cotlet, Editura Mirton 2006, pag.206-209.

Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii.

Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor.

Se asigura prin organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, si in cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si valoric, inregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor constatate la inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta, pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor.

Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care sa permita respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidenta economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum si a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea in sectiile de fabricatie.

Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii astfel incat acestea sa poata furniza informatii cu privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare.

Inregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate tertilor.

Evidenta si urmarirea stocurilor de produse in procesul obtinerii si livrarii la preturi competitive.

Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra patrimoniului si rezultatelor, prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare.

Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii activitatii la evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor.

B).Factori specifici de influentǎ:

Pentru atingerea obiectivelor trebuie avuti in vedere urmatorii factori:

marimea intreprinderii, ca factor care determina alegerea metodei de contabilitate sintetica a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri, determina circuitul documentelor primare si evidenta analitica pe gestiuni. Modul de organizare a activitatii de aprovizionare si livrare, depozitare si miscare a stocurilor de materiale constituie premise de baza a contabilitatii, intrucat operatiile specifice lor genereaza o mare diversitate de documente primare de a caror corecta intocmire si completare depinde gradul de exactitate a informatiilor furnizate.

caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, in functie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii si conturile sintetice corespunzatoare lor; se elaboreaza nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se organizeaza evidenta operativa si contabilitatea analitica.

decalajul ce poate aparea, uneori, in vanzarea si livrarea stocurilor.

sursele de provenienta a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din productie proprie, din prelucrare la terti ) influenteaza, in principal, conturile sintetice utilizate si preturile de evaluare.

modul de evaluare a activelor circulante materiale influenteaza, in special, modul de inregistrare a acestora in contabilitatea sintetica, dar si alegerea metodelor de determinare a preturilor de iesire la stocurile intersarjabile.

sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenteaza organizarea contabilitatii stocurilor in vederea calcularii marimii cantitative si valorice a intrarilor, iesirilor si stocurilor, precum si a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, in functie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.

C). Sistemul documentelor justificative si de evidentǎ operativǎ

Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea stocurilor sunt consemnate in diferite documente specifice, care se pot grupa dupǎ urmatoarele criterii:

Documente privind existenta stocurilor:

liste de inventariere;

registru inventar;

process verbal de inventariere.

Documente privind intrarea stocurilor:

comenzi;

facturi;

avize de insotire ;

borderou de achizitie;

note de receptie si constatare de diferente ;

bon de predare-transfer-constituire ;

rapoarte de productie ;

bon de primire ;

liste de inventariere ;

declaratii vamale de import ;

ordine de platǎ-extrase de cont ;

chitante si registru de casǎ ;

borderou de primire a bunurilor in consignatie ;

procese verbale de predare-primire ;

procese verbale de inventariere ;

procese verbele de donatie ;

Documente privind iesirea stocurilor :

facturi ;

avize de insotire a mǎrfii ;

bonuri de predare-transfer-restituire ;

borderou de vinzare ;

fise limitǎ de consum ;

bonuri de consum ;

foi de parcurs ;

procese verbale de predare-primire ;

bon de predare ;

declaratie vamalǎ de export ;

declaratii de incasare valutǎ ;

decizii de imputare ;

procese verbale de donatii ;

procese verbale de inventariere ;

buletin de analizǎ ;

extrasele de cont bancar ;

chitante si registru de casǎ ;

rapoarte zilnice de productie ;

Documente privind deprecierea stocurilor :

liste de inventariere ;

procese verbale de inventariere ;

situatii de calcul a perisabilitǎtilor ;

procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate ;

note de constatare ;

Evidenta operativǎ a stocurilor se tine cu ajutorul urmǎtoarelor documente:

fisǎ de magazine;

registrul stocurilor;

raportul de gestiune.

D). Sistemul conturilor utilizate:

Contabilitatea sinteticǎ a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a-III-a din Planul de Conturi General, "conturi de stocuri si produse in curs de executie".Aceastǎ clasǎ cuprinde urmatoarele grupe:

grupa 30 Stocuri de materii prime si materiale;

grupa 33 Productia in curs de executie ;

grupa 34 Produse ;

grupa 35 Stocuri aflate la terti ;

grupa 36 Animale ;

grupa 37 Mǎrfuri ;

grupa 38 Ambalaje ;

grupa 39 Ajustǎri pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie ;

1.3.Contabilitatea stocurilor(obiectiv)

Principalele obiective ale contabilizarii stocurilor sunt punerea in legatura a costurilor cu veniturile, pentru a ajunge la o determinare corecta a venitului periodic si la o reprezentare fidela a stocurilor care sunt la dispozitie ca active ale entitatii la data bilantului. Se intampla ca aceste doua obiective sa fie in conflict si comform oricarui sistem de contabilitate in care situatiile financiare sunt pe deplin coerente (adica se face legatura computerizata intre bilant si contul de profit si pierdere), va fi practic imposibila atingerea ambelor deziderate.

Contabilitatea stocurilor este facuta comform unui sistem periodoc de inventariere sau comform unui sistem perpetuu. Intr-un sistem periodoc de inventariere, cantitatea stocurilor este determinata periodic prin numarare efectiva, fizica. Pentru cantitatea astfel determinata se decide un pret, in comformitate cu metoda de stabilire a costului folosita. Costul bunurilor vandute este calculat prin adunarea stocului initial si a cumpararilor nete si scazand stocurile finale.

Pe de alta parte, un sistem perpetuu de inventariere a stocurilor pastreaza o evidenta actuala a cantitatii (si posibil si a costului) stocurilor la dispozitie, inregistrand toate vanzarile si cumpararile pe masura ce apar. Atunci cand este achizitionat un stoc, contul de stocuri (mai degraba decat cel de achizitii) este debitat. Cand sunt vandute stocurile, se inregistreaza costul bunurilor vandute si al scaderii stocurilor. Sunt necesare numarari fizice efective doar pentru a efectua inregistrarile perpetue si pentru a respecta legislasia fiscala (reglementarile fiscale cer ca cel putin anual sa se faca un invetar fizic al stocurilor).

1.4.Dreptul de proprietate asupra bunurilor

Stocurile pot fi incluse in activele entitatii numai daca reprezinta o resursa economica a entitatii la data bilantului. In general, o inteprindere ar trebui sa inregistreze cumpararile si vanzarile de stocuri la transferul titlului legal. Cu toate ca o aderare stricta la aceasta regula in tranzactiile de azi poate parea neimportanta, inventarierea stricta a stocurilor la sfarsitul unei perioade contabile este cruciala pentru determinarea corecta a rezultatelor periodice ale operatiunilor. Astfel, in scopuri contabile, pentru a obtine o evaluare corecta a cantitatii de stocuri si a reprezentarilor monetare conexe ale stocurilor si ale costului bunurilor vandute, in situatiile financiare, este necesara determinarea momentului trnsferulu de titlu legal.

Cea mai des intalnita greseala in aceasta privinta este sa se presupuna ca titlul este sinonim cu posesia bunurilor. Acest lucru poate fi incorect in doua feluri: (1) s-ar putea ca entitatea sa nu detina proprietatea bunurilor ce sunt la dispozitia sa si (2) s-ar putea ca entitatea sa detina proprietatea asupra unor bunuri care nu sunt la dispozitia sa. Exista patru situatii care pot ridica un semn de intrebare asupra dreptului de proprietate efectiv: (1) bunurile de tranzit, (2) vanzari in care este implicat un tert, expeditor (3) aranjamente de finantare a produselor si (4) vanzari efectuate in cadrul carora cumparatorul detine drepturi neobisnuite si generoase de retur.

1.Bunuri in tranzit. La sfarsitul anului orice bunuri in tranzit de la vanzator la cumparator pot fi incluse, in mod corect, intr-unul si numai intr-unul dintre stocurile acelei parti, pe baza conditiilor de vanzare.

Comform interpretarilor legale si contabile traditionale, astfel de bunuri sunt incluse in stocurile firmei care este responsabila din punct de vedere financiar pentru costurile de transport. Aceasta responsabilitate poate fi indicata, in termenii legilor transportului, ca fiind FOB, care este un termen folosit in contractele de transport intercontinentale, sau ca fiind FAS, CIF, C&F si ex-nava, care sunt termeni folositi in contractele cu transport maritim.

Termenul FOB inseamna "liber la bord". Daca bunurile sunt expediate cu destinatie FOB, costurile de transport sunt platite de catre vanzator, iar titlul nu este transferat pana cand compania de transport livreaza bunurile cumparatorului; astfel, aceste bunuri fac parte din stocurile vanzatorului in

timpul tranzactiei.Daca bunurile sunt expediate cu punct de incarcare FOB, costurile de transport sunt platite de catre cumparator si titlul este transferat imediat ce firma de transport intra in posesia bunurilor; aceste bunuri fac parte deci din stocurile cumparatorului in timp ce sunt in tranzit. Termenii destinati FOB indica de cele mai multe ori locul in care este transferat titlul asupra bunurilor, de exemplu, Milano FOB. Aceasta inseamna ca vanzatorul retine titlul si riscul de pierdere pana ce bunurile sunt livrate unei firme de transport din Milano, care va activa ca agent cumparator.

Un vanzator care expediaza FAS (franco langa nava) trebuie sa suporte toate cheltuelile si riscurile implicate in livrarea bunurilor, pana la sosirea la nava pe care vor fi incarcate. Cumparatorul suporta toate costurile incarcarii si ale transportului; astfel, titlul este transferat in momentul in care firma de transport intra in posesia bunurilor.

Intr-un contract CIF (cost, asigurare si transpor), cumparatorul este de acord sa plateasca intr-o suma totala care sa includa costurile bunurilor si toate taxele de transport. In oricare dintre aceste cazuri, vanzatorul trebuie sa livreze bunurile companiei de transport si sa achite costurile de incarcare; astfel, si titlul, si riscurile trec asupra cumparatorului la livrarea bunurilor catre compania de transport.Un vanzator care livreaza bunurile ex-nava

IFRS 2007, Interpretarea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Raportare financiara, Barry J.Epstein, Eva K.Jermakowicz,Tiparul: Monitorul Oficial R.A.pag.186-188

suporta toate cheltuilelile si riscurile pana cand bunurile sunt descarcate,

moment in care si titlu , si riscul de pierdere sunt transferate cumparatorului.

Cele de mai sus au fost prezentate doar pentru a defini conditiile si utilizareanormale; acordurile contractuale reale dintre un cumparator si un vanzator pot fi foarte diferite. Tratamentul contabil ar trebui, in orice caz, sa reflecte cat mai clar substanta economica a conditiilor legale stabilite intre aceste parti.

2.Vanzari prin expediere. Exista situatii in care o parte ce detine bunurile are calitatea de agent al adevaratului proprietar. In cazul expedierilor, cel care face livrarea (vanzatorul) livreaza bunurile cumparatorului, care actioneaza ca agent al vanzatorului in incercarea de a vinde bunurile. In cazul anumitor expedieri, cumparatorul primeste un anumit comision; in cazul altor acorduri, el "cumpara" bunurile in acelasi moment in care face vanzarea catre client. Astfel de bunuri care sunt expediate sunt incluse in stocurile vanzatorului si excluse din stocurile cumparatorului. Este totusi posibil sa existe cerinte de prezentare din partea cumparatorului, deoarece inferente analitice comune, cum ar fi zilele vanzarii sau rulajul stocurilor, pot fi distorsionate daca utilizatorii situatiilor financiare nu sunt informati.

3.Aranjamentele de finantare a produselor. Un aranjament de finantare a produselor este o tranzactie in care o entitate vinde si este de acord sa rascumpere stocurile cu un pret de rascumparare egal cu pretul initial de vanzare, plus costurile contabile si de finantare. Scopul acestei tranzactii este de a permite vanzatorului (sponsorului) sa aranjeze finantarea cumpararii sale initiale a stocurilor. Substanta economica a tranzactiei este ilustrata in diagrama de mai jos:

4

Sponsor ───── 1 ───→ Entitatea finantatoare ←─ 2 ─ Banca

3

1.In tranzactia initiala, sponsorul "vinde" elemente de stoc entitatii finantatoare in schimbul unei remiteri a pretului de vanzare si in acelati timp, este de acord sa rascumpere stocurile la un pret specificat (de obicei, pretul de vanzare, plus costurile contabile si de finantare) intr-o perioada determinata;

2. Entitatea finantatoare procura fondurile remise sponsorului facand imprumut la banca (sau la o alta institutie financiara), utilizand stocurile nou cumparate ca garantie;

3. Entitatea finantatoare remite fondurile sponsorului, iar sponsorul se presupune ca utilizeaza fondurile pentru a plati datoria angajata ca rezultat al cumpararii initiale a datoriei legate de stocuri;

4. Sponsorul rascumpara apoi stocurile la pret specificat, plus costul de la entitatea finantatoare, la un moment ulterior la care fondurile sunt disponibile.

Intr-o varianta a acestei tranzactii, o enttate poate dobandi bunuri de la un producator sau de la un comerciant pentru a le revinde apoi unei alte entitati la acelasi pret, plus costuri de transport, depozitare si finantare.

Scopul oricarei variatii in aranjamentul de finantare a produselor este sa permita sponsorului sa dobandeasca sau sa controleze stocurile fara sa angajeze datorii aditionale care trebuie raportate. Tranzactiile de acest tip sunt abordate superficial in IAS 18, care observa ca un acord separat de rascumparare ar putea inversa efectul unei tranzactii de vanzare. De fapt, substanta acestui tip de tranzactie este aceea a unui imprumut.

Comform standardului corespunzator din SUA (FAS 49, Contabilitatea aranjamentelor de finantare a produselor), astfel de tranzactii nu sunt, in substanta, diferite de cele prin care un sponsor obtine finantare de la un tert pentru asi cumpara stocurile. Ca urmare, FASB a decis ca atunci cand o entitate vinde stocuri care sunt grevate de un acord conex pentru rascumpararea lor, contabilitatea corecta consta in inregistrarea unei datorii atunci cand sunt primite fondurile pentru transferul initial al stocurilo, in valoarea prtului de vanzare. Sponsorul trebuie sa angajeze costuri contabile si de finantare in comformitate cu politicile sale contabile obisnuite. Aceste angajamente sunt eliminate si datoria satisfacuta, atunci cand sponsorul rascumpara stocurile. Stocurile nu sunt scoase din bilantul sponsorului si nu se vaa inregistra o vanzare. Astfel, cu toate ca titlul legal a trecut la entitatea finantatoare, in scopul evaluarii si masurarii stocurilor, se considera ca stocul este proprietatea sponsorului. Cu toate ca alternativa aranjamentului de finantare, in care o entitate nominalizata achizitioneaza bunurile pentru cumparatorul final, nu este abordata in FAS 49, logica dicteaza ca ar trebui rescris un tratament contabil analog.

4.Dreptul de retur al bunurilor cumparate. O problema contabila legata de stocuri care necesita o atentie speciala apare atunci cand cuparatorul detine dreptul de retur al marfii cumparate. Acest drept nu se refera la termenii obisnuiti ai vanzarilor, care se regasesc in orice tranzactie comerciala (cum ar fi dreptul cumparatorului de a returna bunurile care sunt sau nu defecte, la scurt timp dupa livrare - cinci zile, de exemplu). Aceasta situatie vizeaza cazuri in care privilegiile de retur depasesc cu mult practica standard, astfel ancat pun la indoiala insasi veridicitatea scopului tranzactiei de vanzare.

IAS 18 abserva ca atunci cand cumparatorul are dreptul de a retracta tranzactia comform unor conditii stabilite, iar vanzatorul nu poate estima cu exactitate probabilitatea acestui fapt, retentia riscurilor semnificative ale proprietatii face ca aceasta tranzactie sa nu fie o vanzare. Din nou, US GAAP detaliaza aceasta situatie (FAS 48, recunoasterea veniturilor atunci cand exista dreptul de retur) si poate oferi mai multe informatii. Comform ambelor standarde, vanzarea nu trebuie inregistrata pana cand dispare posibilitatea unor retururi viitoare. Cu toate ca titlul legal a trecut la cumparator, vanzatorul trebuie sa continuie sa includa bunurile in evaluarea si masurarea stocurilor.

In anumite situatii, un "acord colateral" poate garanta clientului nominal drepturi de retur foarte extinse sau chiar nelimitate, atunci cand documentele formale de vanzare (factura de vanzare, conosamentul etc.) nu contin astfel de specificatii. Asemenea situatii indica, de obicei, iregularitati de raportare financiara, intr-o evidenta incercare de a supraestima veniturile din perioada curenta (si riscul raportarii unor niveluri ridicate ale retururilor in perioada urmatoare - in situatia in care clientii chiar se folosesc de generozitatea termenilor). In asemenea cazuri, vanzarea nu trebuie sa fie recunoscuta, iar bunurile trebuie sa fie returnate nominal in stocul entitatii raportoare.