Contabilitatea componenta a sistemului informational economic

Contabilitatea componenta a sistemului informational economic

Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate patrimonial. Ea a evoluat lent, sinuos, discret si sigur. Drumul parcurs de aceasta este predominant de la practica la teorie, in cadrul caruia experinta din practica a fost cea care a anticipat si a modelat teoria si metoda contabilitatii. Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulata in lucrarea sa ‘Tratatus de computis et scriputuris‘ care a aparut la Venetia in 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si tehnici privind inregistrarea in partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile acestuia, in ordinea in care au avut loc.

In conceptia sa partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital. Fiecare miscare sau tranzitie intervenita in masa averii si implicit a capitalului este reprezentata ca un raport intre primire si dare, respectiv intre debitor cel care primeste valoarea si creditor, cel care o avanseaza. Procedand astfel Luca Paciolo a formulat o judecata care se ridica la rangul de principiu fundamental al contabilitatii, iar dupa unii autori de teorie a contablitatii, ca disciplina stiintifica.

Contablitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problematica gestiunii miscarilor de valori economice automatizate pe persoane fizice sau juridice dupa caz. Structurile calitative folosite pentru a personifica aceasta separare au fost de esenta juridica, iar ulterior de esenta economica.

In plan juridic, demersurile au fost centrate, cu precadere pe structura calitativa de patrimoniu definit prin prisma drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale unei entitati. Totodata pentru a avea ecuatia contabila a patrimoniului, ca termen opozabil drepturilor si obligatiilor a fost formalizat cel de bunuri economice in calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii.

Diviziunea muncii si autonomia gestionara a subiectilor (agentilor) participanti la circuitul economic impun separarea patrimoniala a resurselor economice ale societatii si a rezultatelor obtinute. Apare astfel patrimoniul ca structura (entitate) economica si juridica de apropiere si gestiune a valorilor materiale si banesti. Pentru ca patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente interdependente, unul in persoana fizica sau juridica, ca subiect de drepturi si obligatii, si altul in bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii.

Pentru realizarea proceselor de cunoastere si de gestiune a patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor intr-un sistem informational.In acest scop, se identifica evenimentele si faptele ce genereaza date, se delimiteaza obiectivele cunoasterii si conducerii, se stabilesc purtatorii materiali de informatii si modul in care se culeg si se inregistreaza datele, se aleg metodele si instrumentele de prelucrare a acestor date, se defineste destinatia informatiilor si se organizeza transmiterea lor la destinatari.

Prin urmare, contabilitatea reprezinta un sistem informational orientat spre cunoasterea si gestiunea valorilor economice separate patrimonial.

Privita ca o componenta a sistemului informational economic contabilitatea cuprinde urmatoarele elemente: fondul sau sistemul de informatii, suporturile materiale ale informatiilor, mijloacele de prelucrare a datelor, circuitele informationale.

Fondul sau sistemul de informatii reprezinta componenta de baza a sistemului informational contabil. Intr-o acceptie generala, informatia reprezinta o forma de cunoastere a realitatii prin care se aduc stiri cu privire la felul, caracteristicile si marimea obiectivelor, a evenimentelor, a fenomenelor si a proceselor ce formeaza mediul inconjurator. Expresiile concrete ale informatiilor poarta denumirea de date si ele constau din: cifre, formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propozitii.

In viata socio-economica, una din formele de baza ale informatiei este informatia economica. Ea aduce cunostinte cu privire la resusele economice si la productie, la repartitia, schimbul si consumul de rezultate. Pe baza ei se realizeaza planificarea, organizarea si controlul activitatii economice si sociale.

In cadrul informatiei economice, informatia contabila vehiculeaza cunostinte de reflectare si control privitoare la situatia patrimoniului si la rezultatele obtinute. Analizata prin prisma teoriei informatiei, informatia contabila are o dubla determinare: calitativa sau de identificare si cantitativa sau de stare. Determinarea calitativa indica felul si natura elementului patrimonial la care se refera informatia (ex. mijloc fix, materii prime, disponibilitati banesti etc.), iar determinarea cantitativa se refera fie la starea in care se afla elementul de patrimoniu, fie la valoarea definita prin raportare. Multitudinea si varietatea informatiilor pe care le gestioneaza si le ofera sistemul informational contabil se pot delimita in primul rand in informatii de natura juridica si financiara care se refera la operatiile generate de relatiile cu tertii, permitand cunoasterea in orice moment atat a sumelor datorate furnizorilor, angajatilor, organismelor sociale, creditorilor etc., cat si a sumelor de primit de la clienti, debitori si alti creantieri, la prezentarea si justificarea catre organele fiscale a cifrei de afaceri, a veniturilor si cheltuielilor pe baza carora s-a determinat rezultatul sub forma de profit.

In al doilea rand, se grupeaza in informatii de natura economica care se refera la cunoasterea costurilor de productie a bunurilor, de executare a lucrarilor sau de prestare a serviciilor, la nivelul de rentabilitate realizat in urma vanzarii lor pe piata, marimea valorica a factorilor care au cauzat sau au determinat volumul rezultatelor obtinute in cursul si la sfarsitul unui exercitiu financiar, la cunoasterea in perspectiva a modului cum vor evolua in perioada viitoare datoriile, creantele,  costurile de productie, rezultatele finale. Pe baza acestor informatii furnizate conducerii intreprinderii se poate gestiona si dirija in deplina cunostinta de cauza, intreaga activitate economico-financiara.

In mod concret informatiile contabile se identifica cu datele financiar contabile privind starea si miscarea elementelor patrimoniale, precum si indicatorii economico financiari privind resursele si rezultatele obtinute. Suporturile materiale ale informatiilor au calitatea de a conserva, stoca si restitui datele. Ele pot reprezenta o hirtie ca document scris sau un alt obiect, banda magnetica, disc magnetic.

In cadrul contabilitatii purtatorii de informatii constau in: documente justificative, registrele de contabilitate si situatiile financiare ca documente de sinteza si raportare, precum si din purtatorii tehnicii de date.

Metodele si procedurile de prelucrare a datelor reprezinta partea logica a prelucrarii datelor in vederea obtinerii informatiilor si a indicatorilor economico-financiari.

Din punct de vedere teoretic, aceste metode si proceduri se intemeiaza pe principiile si regulile metodei contabilitatii, iar in mod concret aplicativ se identifica cu procedeele acestei metode.

Circuitele informationale desemneza traiectul pe care il parcurg informatiile contabile intre emitator si destinatar, implicit returul lor.

De asemenea, un circiut informational este si acela prin care se asigura si se transmit informatii de sinteza necesare pentru stabilirea patrimoniului national, executia bugetului administratiei centrale de stat, bugetelor locale, precum si pentru intocmirea bilantului general pe ansamblul economiei nationale.