Procesele financiare existente in cadrul firmei

Procesele financiare existente in cadrul firmei

Prin proces financiar se intelege "un ansamblu coerent de activitati de baza si complementare, organizate si desfasurate in timp, prin care intreprinderea isi mobilizeaza, aloca si utilizeaza, potrivit unor metode si tehnici specifice domeniului, capitalul necesar indeplinirii, in conditii de eficienta maxim posibila, a functiei sale obiectiv: vanzarea de utilitati cerute pe piata si obtinerea de profit". In esenta, literatura de specialitate precizeaza ca procesul financiar al firmei cuprinde:

a) mecanismele financiare;

b) fluxurile financiare;

c) ciclurile financiare;

d) circuitele financiare.

Consideram insa ca el nu se limiteaza insa doar la acestea ci vizeaza subiecti, structuri, forme, modele, informatii, reglementari juridice, resurse materiale, umane, energetice si banesti angajate anume.

a. Mecanismele financiare

In mod general, mecanismele financiare (figura 1.1) ale firmei cuprind ansamblul metodelor, parghiilor, instrumentelor si procedurilor de formare si gestionare a capitalurilor.

Fig. 1.1

Mecanisme financiare utilizate in managementul activitatii financiare a firmei

In prezent, alegerea mecanismelor adecvate au o importanta deosebita in managementul financiar deoarece ele trebuie sa fie organizate si utilizate astfel incat sa impulsioneze desfasurarea rationala a activitatii, sa contribuie la asigurarea rentabilitatii, eficientei, lichiditatii, sa reduca riscurile, care de altfel sunt inerente in orice economie, pentru ca intreprinderea sa obtina bogatia necesara continuitatii activitatilor sale.

b. Fluxurile financiare

Orice operatiune de schimb implica, pe de o parte, un transfer de bunuri, servicii sau lucrari, iar pe de alta parte, un transfer de moneda, ce reprezinta contravaloarea achizitiilor. Aceste operatiuni dau nastere unor fluxuri care, din punctul de vedere al materialitatii, se disting sub doua forme: fluxuri reale sau fizice, reprezentate prin trecerea din proprietatea unei intreprinderi in cea a altei intreprinderi a unor bunuri, servicii sau lucrari; fluxuri financiare (tabelul 1.1), reprezentate prin transferul de numerar sau echivalente ale numerarului din contul platitorului in cel al beneficiarului.

Tabelul 1.1

Categorii de fluxuri financiare

Se constata ca fluxurile financiare sunt generate , pe de o parte, de procurarea resurselor necesare finantarii activitatii, iar pe alta parte de utilizarea acestor resurse in vederea achizitionarii elementelor materiale necesare productiei.

c. Ciclurile financiare

Ciclurile financiare pot fi definite ca fiind un complex de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transformarii numerarului in bunuri si servicii si cel al recuperarii lui. Cvasitotalitatea operatiunilor unei firme au o traducere in termeni financiari, ele constituind fazele succesive a trei categorii de cicluri.

Ciclul investitional presupune crearea capitalului necesar activitatii de productie, care, urmare a unei utilizari eficiente, are scopul de a remunera capitalul. Astfel, ciclul investitional, corespunzand achizitionarii activelor imobile necesare mentinerii sau augmentarii capacitatii productive, se imparte in doua faze : achizitionarea (cheltuiala initiala) si recuperarea, materializata prin procedura de investitie.

Ciclul de exploatare al firmei reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra in proces si finalizarea sa in numerar sau sub forma unui instrument usor convertibil in numerar . Ciclul de exploatare, cu cele trei componente ale sale, respectiv achizitionarea resurselor, productia si vanzarea, nu este rupt de ciclul de finantare si de cel de investire, ci se afla conectat la acestea. Pentru acesta, managementul activitatii financiare trebuie sa aiba ca obiectiv un volum preponderent de rezultat din exploatare pozitiv in rezultatul exercitiului si sa asigure generarea de lichiditati (trezorerie pozitiva) pentru intreprindere.

Ciclul de finantare priveste operatiunile si procedurile de acordare sau luare de imprumut, precum si achizitiile de titluri valoare . Selectarea mijloacelor, tehnicilor si instrumentelor de finantare este expresia concreta a aplicarii unei anumite politici financiare. Volumul finantarii externe si in special cel al finantarii prin recursul la imprumut depind de necesitatile globale de finantare, de politica de autofinantare si de atitudinea managementului firmei cu privire la actionariat. Toate operatiunile de acordare sau luare de imprumut genereaza fluxuri financiare, respectiv intrari si iesiri de numerar. Intre fluxurile initiale si suma fluxurilor finale nu exista echivalenta, datorita aparitiei dobanzii, ca factor de remunerare a capitalului imprumutat.

d. Circuitele financiare

Parte integranta a circuitelor economice, circuitele financiare se constituie prin interactiunea fluxurilor survenite din operatiuni in care intervin resurse pecuniare afectate pe orice perioada. Ele stau la baza dezvoltarii oricarei economii si servesc atat pentru punerea la dispozitie a unei cantitati optime de numerar si echivalente de numerar, necesara echilibrului real, cat si pentru a realiza o repartitie optima intre diferitii participanti pe piata. Pentru ca un circuit financiar sa fie eficient, trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte

sa intruneasca un numar mare de participanti plasati in aceleasi conditii;

sa permita raspandirea larga a informatiilor disponibile asupra costului minim (transparenta), conducand astfel la minimizarea riscurilor si facand inutila aparitia operatiunilor de arbitraj;

sa permita intrarea/iesirea in/din circuit a oricarui participant, cerinta conditionata de gradul de transmisibilitate, de lichiditate si evaluare a activelor;

orice circuit trebuie sa fie legat de altele cu minimum de restrictii pentru a se putea adapta in timp si spatiu nevoilor entitatilor economice cu capacitati de finantare fata de cele cu nevoi de finantare;

sa se refere la un tip de active bine definit sub aspectul naturii sale, a scadentei etc.

In prezent, eficienta circuitelor reprezinta una din conditiile cresterii economice. Ea depinde de costul de realizare a circuitelor, de conditiile in care pot interveni, de infuzia de capital pe care o provoaca, precum si de rolul sau in realizarea echilibrului economic real.