Recunoasterea activelor si pasivelor

Recunoasterea activelor si pasivelor

Se poate pune intrebarea daca intelegerea unui activ si unui pasiv in contextul Standardelor Contabile Internationale ar fi compatibila cu termenii utilizati in Directivele Europene.

Documentul-cadru al IASC, paragraful 49, defineste activele, datoriile si capitalul propriu dupa cum urmeaza:

activul este o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care intreprinderea se asteapta sa primeasca beneficii viitoare;

datoria este o obligatie prezenta a intreprinderii rezultata din evenimente trecute si din decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse ce incorporeaza beneficii economice;

capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor.

IAS 12, paragraful 34, stipuleaza ca o creanta referitoare la impozitul amanat trebuie recunoscuta pentru a reporta pierderile fiscale si creditele fiscale neutilizate in limita probabilitatii ca va exista profit impozabil viitor fata de care vor putea fi utilizate pierderile si creditele nefolosite.

Directivele nu definesc in mod deosebit activele si pasivele. Totusi, exista cerinte speciale pentru goodwill (art.37) de capitalizare a cheltuielilor. Nici Comisia nu a publicat orientari asupra definirii activelor si pasivelor.

Statele membre definesc activele si pasivele prin interpretarile legilor lor nationale. Definitiile includ criterii cum ar fi posibilitatea de evaluare, de vanzare, contabilizarea concreta si abstracta, proprietatea sau drepturile asociate cu proprietatea etc.

In Marea Britanie, in proiectul Declaratiei de principii a ASB, exista definitii ale activului si pasivului similare, insa nu identice, cu cele din IAS-uri. In Franta, Pcg face posibila capitalizarea in situatiile financiare consolidate a efectelor fiscale ale ante-reportarii unei pierderi cand este probabil ca activul va fi recuperat. Aceasta metoda nu este considerata posibila in Germania. In Germania ante-reportarea unei ajustari la impozit nu poate fi folosita independent de identitatea raportoare, ea nu este considerata un activ.

Dupa cum se poate lesne observa, exista diferente in intelegerea activelor si pasivelor in statele membre ale UE. FEE nu considera ca o definitie in Directive ar putea rezolva problema ci ca definitiile activelor si pasivelor din IASC sunt aplicabile pentru interpretarea activului si pasivului in cadrul oferit de Directive.