Evaluarea riscului de audit acceptabil si a riscului inerent

Evaluarea riscului de audit acceptabil si a riscului inerent

Intre prag de semnificatie si risc, exista o legatura foarte stransa. Pe parcursul realizarii unei misiuni de audit, auditorii accepta un anumit nivel de risc sau incertitudine.

Deci riscuri exista, dar sunt dificil de cuantificat si impun o analiza riguroasa pentru a fi luate in calcul in mod corespunzator.

Modelul de risc pentru audit constituie principala tehnica utilizata de auditori in cadrul planificarii.

Riscul de audit reprezinta riscul pe care auditorul il atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci cand situatiile financiare contin informatii eronte semnificativ

Riscul de audit prezinta 3 componente:

riscul inerent;

riscul de control;

riscul de nedetectare.

Riscul de detectare planificat – reprezinta o masura a riscului ca probele de audit aferente unui segment sa nu permita detectarea unor erori sau abateri a caror valoare depaseste o limita tolerabila, in cazul in care asemenea abateri exista.

Riscul inerent – reprezinta susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de tranzactii la informatii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci cand sunt cumulate cu informatii eronate din alte solduri sau tranzactii, presupunand ca nu au existat controale interne adiacente.

Altfel spus, riscul inerent reprezinta o masura a aprecierii pe care o face auditorul privind probabilitatea existentei unor prezentari eronate semnificative (erori sau fraude) intr-un segment supus auditului inainte de a estima eficacitatea mecanismelor controlului intern.

Riscul inerent este invers proportional cu riscul de detectare planificat si direct proportional cu cantitatea de informatii probante.

Riscul legat de control – reprezinta riscul ca o declarare eronata, ce ar putea aparea in soldul unui cont sau intr-o categorie de tranzactii si care ar putea fi semnificativa in mod individual, sau atunci cand este cumulata cu alte informatii eronate din alte solduri, sau categorii, sa nu poata fi prevenita sau detectata si corectata in timp util de sistemul contabil si de sistemul de control intern.

Riscul de control reprezinta:

o apreciere a eficacitatii controlului intern al clientului, in ceea ce priveste prevenirea sau detectarea erorilor;

intentia auditorului de a plasa aceasta apreciere la un nivel situat sub pragul maxim de 1 (daca auditorul constata ca nu este organizat control intern la sectiunea de stocuri sau acesta este ineficient va fixa pragul maxim de 100%).

Riscul de audit acceptabil reprezinta o masura a gradului in care auditorul este dispus sa accepte faptul ca situatiile financiare ar putea fi semnificativ eronate dupa incheierea misiunii si emiterea unei opinii fara rezerve.

Cand auditorul determina un nivel scazut al riscului de audit acceptabil inseamna ca el vrea sa fie mai sigur ca situatiile financiare nu sunt semnificativ eronate.

Un risc “0”, ar insemna certitudine perfecta, situatie care nu este posibila din punct de vedere economic, un risc de 100% ar insemna incertitudine absoluta.

Cand auditorul decide ca pentru un audit este adecvat un nivel mai scazut de risc acceptabil, atunci exista trei directii de actiune potentiale. Aceste actiuni vor fi intreprinse impreuna sau separat, in functie de decizia auditorului, astfel:

Este nevoie de mai multe probe pentru a mari certitudinea auditorului ca nu exista erori semnificative

Misiunea de audit ar putea necesita implicarea unor angajati cu mai multa experienta

Misiunea va fi controlata cu mai multa rigurozitate decat de obicei.

Riscul de audit este influentat direct de riscul economic.

Riscul economic este riscul ca auditorul sa fie pagubit din cauza relatiilor cu o entitate, in ciuda faptului ca raportul de audit intocmit pentru entitatea respectiva a fost corect. Spre exemplu daca entitatea da faliment dupa ce o misiune a fost realizata, probabilitatea intentarii unui proces impotriva firmei de audit este destul de mare.

Riscul economic este afectat direct de catre factori, cum ar fi:

masura in care utilizatorii externi depind de situatiile financiare

dimensiunea entitatii face ca situatiile financiare sa fie utile la un numar direct proportional de utilizatori;

repartitia drepturilor de proprietate;

situatia entitatilor cotate la bursa sau pe alta piata de valori mobiliare;

natura si valoarea datoriilor entitatii (interes pentru creditori).

probabilitatea ca entitatea sa se confrunte cu probleme financiare, dupa data emiterii raportului de audit.

Estimarea riscului de audit acceptabil - se face in functie de factorii care influenteaza acest risc si evaluarea acestor factori.

Intre acesti factori enumeram:

natura activitatii entitatii a caror situatii financiare sunt auditate;

factori legati de prezentarile eronate care rezulta din raportare financiara frauduloasa;

rezultatele misiunilor anterioare;

faptul ca este vorba de o misiune initiala sau de una repetata

partile afiliate;

operatiunile cu caracter exceptional (pagube provocate de incendii, contracte de inchiriere, etc.);

rationamentul necesar pentru inregistrarea corecta a soldurilor conturilor si a operatiunilor (provizioane, reparatii capitale);

vulnerabilitatea activelor fata de riscul de deturnare (sustragere);

componenta populatiei analizate.

Avand in vedere ca riscul de control si riscul inerent variaza de la un ciclu la altul, de la un cont la altul, de la un obiectiv la altul, si riscul de detectare planificat si cantitatea de probe vor varia.

Una din principalele restrictii in aplicarea modelului de risc pentru audit consta in dificultatea de a cuantifica, de a evalua exact componentele modelului.

Pentru a compensa aceasta dificultate de cuantificare, auditorii utilizeaza termeni de masura largi cum ar fi : risc mic; risc mediu; risc mare.

In audit notiunile de prag de semnificatie si risc sunt strans legate si inseparabile: riscul este o masura relativa, a incertitudinii iar pragul de semnificatie este o masura absoluta a dimensiunii sau marimii.