Metoda ABC

Metoda ABC

Notiuni generale

Metoda ABC a aparut in SUA la sfarsitul anilor 80. Metoda ABC (a costurilor bazate pe activitati) presupune luarea in considerare la calculul costurilor a factorilor ce cauzeaza aceste costuri cunoscuti sub denumirea de inductori de cost.

Inductorii de costuri pot fi definiti drept activitati care sunt in mod semnificativ determinante ale costului. O activitate reprezinta un ansamblu de sarcini atribuite unor persoane si legate de un obiectiv precis. Unitatea de masura a activitatii reprezinta factorul prin care costul unei activitati variaza in mod direct.

Calculatia costurilor potrivit metodei ABC presupune parcurgerea urmatoarelor etape

Identificarea activitatilor principale ale intreprinderii.

Identificarea costurilor ce determina costurile unei activitati.

Colectarea costurilor fiecarei activitati care sunt in mod direct echivalentul centrelor de cost.

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe produse in functie de folosirea lor intr-o activitate.

Utilizarea metodei ABC in locul metodei traditionale de calculatie a costurilor este motivata de necesitatea obtinerii unui cost mai exact. In vederea obtinerii unui cost mai exact, contabilitatea manageriala trebuie sa ofere factorului de decizie informatii cu privire la costurile reale ale stocurilor si la dimensionarea optima a cantitatii de materii prime si materiale detinute de intreprindere si corelarea acestora cu nevoile productiei.

Utilizarea metodei ABC conduce si la determinarea mai exacta a costului subactivitatii. In metoda ABC, subcapacitatea de productie poate fi determinata de existenta activitatii critice sau a centrelor strategice. Astfel, acolo unde unul dintre utilajele folosite pentru fabricarea unui produs are o capacitate mai mica decat utilajul ce ii urmeaza in fluxul tehnologic la al doilea utilaj apare un cost al subactivitatii care este de fapt determinat de activitatea anterioara.

In cadrul managementului performantei, pa langa analiza cailor de reducere a costurilor sau de rationalizare a productiei, metoda ABC mai ofera posibilitatea de responsabilizare a factorilor de decizie privind nivelul cheltuielilor, privind determinarea unor indicatori necesari managementului in asigurarea calitatii totale si cunoasterea costului acestei activitati.

Metoda ABC prezinta si anumite limite

Determinarea volumului inductorilor de cost presupune existenta unor indicatori fizici dar si monetari care de obicei nu sunt urmariti fiind necesara introducerea unui sistem de masurare a activitatilor.

Repartizarea cheltuielilor pe activitati este subiectiva deoarece este dificil de separat pe fiecare activitati, timpul de lucru al unei persoane care desfasoara mai multe activitati uneori administrative.

Exemplu

O societate comerciala fabrica 2 produse A si B in legatura cu care se cunosc urmatoarele informatii

-Lei-

Cheltuielile indirecte de productie sunt repartizate avand ca baza de repartizare cheltuielile directe. Cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere sunt repartizate pe baza costului de productie. Marja de profit este de 20% din pretul de vanzare.

Analiza si gruparea activitatilor se prezinta astfel

Se mai cunosc urmatoarele informatii

Se cere calculul costului complet comercial conform metodelor traditionale de calculatie a costului si potrivit metodei ABC.

1. Metoda traditionala

Cost de productie = Cheltuieli directe + Cheltuieli indirecte

Cost complet comercial = Cost de productie + Cheltuieli generale de administratie +

Cheltuieli de desfacere

Cheltuieli directe = 2000+3600 = 5600

Cheltuieli indirecte = 2200

Repartizarea cheltuielilor indirecte

- coeficient de suplimentare k =  2200 = 0,39

2000+3600

- cote de repartizare pe produse - pentru A 2000*0,39= 780

- pentru B: 3600*0,39= 1420

2200

Cost de productie = 5600+2200 = 7800

- cost de productie pentru A 2000+780 = 2780

- cost de productie pentru B 3600+1420 = 5020

Cheltuieli generale de administratie = 500

Repartizare cheltuieli de administratie

- coeficient de suplimentare k = 500_= 0,06

7800

- cote de repartizarea pe produse A 2780*0,06 = 166,8

- B 5020*0,06 = 333,2

500

Cheltuieli de desfacere = 300

Repartizare cheltuieli de desfacere:

- coeficient de suplimentare k =  300 = 0,04

7800

- cote de repartizare pe produse: - A: 2780*0,04 = 111,2

- B 5020*0,04 = 188,8

300

Costul complet comercial

2. Metoda ABC

Repartizarea costurilor activitatii asupra produselor.

Cheltuieli pentru A (calcule): Cheltuieli pentru B (calcule)

5 *200 = 71,459 *200 = 128,55

1414

4 *200 = 80 6 *200 = 120

1010

400*400 = 177,6 500*400 = 222,4  

900 900

100*1400 = 350  300*1400 = 1050

400 400

30*500 = 230,7   35*500 = 269,3

6565

400*300 = 120600*300 = 180

10001000

Costul de productie

- pentru A

cheltuieli directe= 2000

cheltuieli indirecte= 1029,75

cost de productie= 2000+1029,75= 3029,75

cantitate de produs= 400 buc.

Cost de productie unitar= 3029,75/400= 7,57

- pentru B:

cheltuieli directe= 3600

cheltuieli indirecte= 1970,25

cost de productie= 3600+1970,25= 5570,25

cantitate de produse= 600 buc.

Cost de productie unitar= 5570,25 600= 9,28.