Reforma sistemelor contabile: caracteristici generale

Reforma sistemelor contabile: caracteristici generale

Dupa 1990, tarile Central si Est-europene au pornit pe un drum al schimbarilor in directia asimilarii conceptelor fundamentale ale contabilitatii capitaliste, ceea ce Richard (2003) numea o revolutie in domeniul contabilitatii.

Cea mai importanta problema a constituit-o cea a resurselor umane, care nu erau pregatite pentru noile provocari (profesia contabila). Lipsa adevaratilor profesionisti a fost, treptat, eliminata prin asistenta din partea tarilor occidentale in vederea pregatirii profesionale si a consilierii dezvoltarii sistemelor contabile nationale si prin constituirea unor organizatii/corpuri profesionale cu rolul reglementarii si reprezentarii profesiei in raporturile acesteia cu tertii.

Reforma contabila a fost initiata si condusa de catre stat prin utilizarea instrumentelor traditionale din tarile occidentale cu reglementare de natura statala si anume: legi si decrete contabile, planuri contabile nationale. Alegerile referitoare la dezvoltarea sistemelor contabile nationale au avut atat o natura tehnica, cat si una politica.

Astfel, cu toate ca Romania si Rusia aveau planuri contabile nationale obligatorii, reforma s-a facut diferit (Richard, 1995). In timp ce Rusia a adaptat vechiul model sovietic conditiilor economiei de piata pastrand planul original mostenit de la Schmalenbach, Romania a abandonat acest model pentru unul foarte asemanator celui francez, decizie pe care Richard a considerat-o de ordin politic.

O problema importanta cu care s-au confruntat tarile ex-comuniste europene a fost cea a evaluarii in contabilitate. Tinand cont de faptul ca nu existau piete si preturi de piata, evaluarea contabila corecta era dificila, daca nu imposibila. Evaluarea nu a constituit o problema doar in cazul privatizarilor, ci si pentru bunul mers al afacerilor. S-a considerat ca cea mai potrivita metoda de evaluare ar fi cea la costurile istorice.

S-a apreciat, pe buna dreptate, ca problema cea mai grava in evaluare a fost cea a terenurilor care, in vechiul sistem, nu erau considerate resurse ale intreprinderii, ci ale natiunii si nu au fost evaluate si inregistrate in contabilitate. In majoritatea tarilor au fost angajati evaluatori calificati si s-au facut reevaluari datorate, printre altele, inflatiei.

Evaluarea a mai fost distorsionata si de catre stat, prin intermediul instrumentului fiscal. Aceasta ne semnaleaza o alta coordonata a reformei si anume raportarea financiara si cercul de utilizatori ai informatiei contabile. In mod normal, investitorii sunt principalii destinatari ai informatiilor contabile, insa in tarile la care ne referim, datorita mai ales influentelor fiscale, statul a ramas beneficiarul principal al informatiilor contabile.

Contabilitatea manageriala (in sens restrans, a costurilor) a cunoscut modificari succesive, dar, in general, a ramas in urma comparativ cu nivelul de dezvoltare a contabilitatii financiare. O ultima problema pe care o amintim intentionat la sfarsit este raspunsul la intrebarea Unde vor aceste tari sa ajunga? Toate tarile ex-comuniste doreau sau doresc integrarea in UE si, ca urmare, incorporarea in legislatia nationala a Directivelor europene in materie a fost o conditie esentiala, urmata de asimilarea standardelor internationale care mai reprezinta o serioasa provocare profesionala.