Salarizarea in institutiile publice

Salarizarea in institutiile publice

Autoritatile publice si celelalte institutii bugetare au specific faptul ca salariul se suporta din fondurile defalcate in acest scop de la bugetul statului sau, dupa caz, bugetele consiliilor locale. Este un aspect esential ce influenteaza atat latura institutionala, referitoare la infiintarea, organizarea si functionarea lor, cat si aceea referitoare la incadrarea si salarizarea angajatilor. Daca in sectorul privat salarizarea se asigura din fonduri de origine privata in cel public salarizarea angajatilor se asigura din "banii publici". Pe cale de consecinta, modul de salarizare este, in mod necesar, stabilit de lege sau prin acte normative stabilite in temeiul legii, astfel incat salariul nu este si nu poate fi, in principiu, negociabil. Asadar, salariul, cel putin sub aspectul componentelor sale de baza, este stabilit in raport cu functia indeplinita si alte aspecte cu caracter obiectiv, care, chiar in ceea ce priveste componentele sale variabile, depind exclusiv de aprecierea conducatorilor. De asemenea, chiar si componentele variabile - cum ar fi sistemul premial sau sporurile - sunt plafonate.

Deci, privit in ansamblul sau, regimul de salarizare aplicat in unitatile bugetare este institutionalizat, ceea ce nu semnifica faptul ca nu ar avea un caracter complex si divers, in raport cu diferitele domenii in care  se aplica.

Legea 154/1998, modificata pe rand de Ordonantele de urgenta a Guvernului 24/2000, 42/2001 si 187/2001, este legea ce creeaza cadrul legislativ pentru salarizarea personalului bugetar in general, urmarind:

dezvoltarea unui sistem de fundamentare a politicilor salariale in sectorul bugetar si de monitorizare a aplicarii acestuia;

dezvoltarea unui sistem de distribuire a resurselor bugetare alocate pentru cheltuielile de personal prin stabilirea, intre limite, a salariilor de baza in sectorul bugetar, in vederea promovarii performantelor individuale.

Datorita specificului lor unor anumite categorii de salariati bugetari li s-au creat norme specifice, ca de exemplu:

Legea 50/1996 privind drepturile salariale ale judecatorilor;

Hotararea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 25 iunie 1993;

Legea 142/1999 privind salarizarea clerului;

Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 353/2003 sau

Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, O.G. 56/2006 pentru modificarea si completarea Legii 138/1999 aprobata cu modificari si completari prin Legea 477/2006, Ordinul ministrului apararii nr. M 150/12.10.2006 privind modificarea Normelor metodologice si regulamentelor pentru aplicarea Legii 138/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinul ministrului apararii nr. M 194/15.12.2006 privind acordarea sporului de confidentialitate personalului din ministerului apararii, Ordinul ministrului apararii nr. M 4/12.01.2007 privind stabilirea unor drepturi salariale ale personalului militar ca urmare a modificarii si completarii Legii nr.138/1999.

Dar incepand cu anul 2010 personalul bugetar va fi salarizat, gradual, in functie de minister, conform Legii unice de salarizare a personalului bugetar nr. 330/2009, publicata in Monitorul Oficial, partea I-a, nr.762 din 9 noiembrie 2009

In baza Legii 138/1999 seful structurii financiar-contabile de la fiecare unitate militara a carui comandant este ordonator de credite, asigura acordarea drepturilor salariale personalului militar din asigurarea sa.

1.2. "Drepturile salariale ale angajatilor."

In Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare (articolele 1 si 4), cadrul militar activ este definit ca fiind orice cetatean roman caruia i s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter in raport cu pregatirea lui militara si de specialitate si care se gaseste in una din urmatoarele situatii:

ocupa o functie militara;

urmeaza diferite forme de pregatire in interesul serviciului;

este pus la dispozitie in vederea incadrarii sau trecerii in rezerva ori direct in retragere;

este in captivitate.

Soldatii gradati voluntari sunt cetatenii romani, barbati care au semnat un contract cu Ministerul Apararii sau alta institutie publica prevazuta in lege pe o durata determinata.

Conform Legii 138/1999 cadrele militare si soldatii gradati voluntari au dreptul la o solda de baza lunara si diferite sporuri care intra tot in cadrul drepturilor salariale functie de: arma, esalonul la care isi desfasoara activitatea, atributiile concrete pe care le au de indeplinit.

Solda de baza a cadrelor militare si soldatilor gradati voluntari este  compusa din: solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda, gradatiile si indemnizatia de dispozitiv.