Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
"Locul faptei" din punct de vedere generic constituie locul unde s-a consumat, in total sau in parte, o activitate infractionala ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia, si unde se gasesc probele care vor servi la incriminarea celor ce au infaptuit actul criminal.[1]
Prin 'loc al faptei', in cazul savarsirii acestor infractiuni, se intelege:
. locul unde a fost parcat autovehiculul si imprejurimile acestuia, precum si locul unde acesta a fost descoperit;
. autovehiculul furat sau din care s-a furat;
. locul unde a fost abandonat autovehiculul, caroseria acestuia sau al te parti componente, precum si imprejurimile acestui loc;
. locul unde infractorii au ascuns autovehiculul, parti din acesta sau bunuri sustrase cu ocazia savarsirii infractiunii;
. locul unde s-au ascuns infractorii dupa comiterea furtului, pentru a scapa de urmarirea penala.
Cu ocazia cercetarii autovehiculul furat, se pot descoperii, printre altele, urme:
- de anvelope;
- de incaltaminte;
- de carburanti si lubrifianti;
- de cioburi de sticla (parbriz, geamuri laterale sau oglinda retrovizoare) care pot purta urme papilare.
Este posibil ca in aceste locuri sa fie descoperite si instrumente folosite la fortarea sistemelor de sistemelor de inchidere sau la spargerea geamului (levier, surubelnita, gura de lup etc.) uitate sau abandonate de infractor.
Cu ocazia cercetarii la fata locului, dupa descoperirea autovehiculului furat, pot fi descoperite urmatoarele categorii de urme:
. de fortare a sistemelor de inchidere a portierelor sau capotei, a sistemului de blocare a volanului si a blocului de contacte ale autovehiculului;
▪papilare;
▪de revopsire;
. de polizare si repoansonare a seriei motorului sau a sasiului;
▪de schimbare a numerelor de inmatriculare;
. modificari ale indicatiilor vitezometrului.
Si de aceasta data se pot descoperii obiecte corp delict ce l-au ajutat pe infractor la savarsirea faptei.
In cazul furturilor din autovehicule:
In cazul savarsirii acestei infractiuni, obiectul asupra caruia s-a indreptat activitatea infractionala (autovehiculul) ramane la locul faptei, motiv pentru care urmele lasate de infractor sunt din cele mai variate, generate, printre altele, si de timpul scurt avut la dispozitie, de starea de tensiune nervoasa caracteristica orcarui individ intr-o asemenea situatie, si nu in ultimul rand de intuneric, daca infractiunea s-a savarsit pe timpul noptii.[2]
Astfel, in apropierea autovehiculului din care s-a furat, pot fi descoperite:
▪urme de incaltaminte;
▪cioburi de sticla ce pot purta urme papilare;
▪urme de sange;
. instrumente folosite la savarsirea faptei precum si alte bunuri uitate de infractor la fata locului.
In autovehicul pot fi descoperite:
▪ urme papilare
▪ urme de sange
▪urme de taiere a firelor unor aparate electronice sau boxe
▪ alte categorii de urme care pot furniza indicii despre faptuitor sau modul de operare folosit de acesta.
Dupa verificarea sesizarii, in functie de situatia concreta din teren, politistul va lua urmatoarele masuri:
A. Asigurarea pazei locului faptei, conservarea urmelor si a celorlalte mijloace materiale de proba
Cu aceasta ocazie se vor desfasura urmatoarele activitati:
. Delimitarea locului faptei, pentru a preintampina patrunderea curiosilor, sau a altor persoane in apropierea autovehiculului furat sau din care s-a furat;
. Indepartarea curiosilor si interzicerea accesului persoanelor de a patrunde in campul infractiunii, indiferent de functia sau autoritatea ce o reprezinta;
. Indepartarea animalelor care pot distruge urmele sau pot pune in pericol integritatea politistului ori a altor persoane prezente in apropiere.
. Conservarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba vizibile din apropierea autovehiculelor in caz de intemperii, precum si a celor care prezinta pericol vadit de modificare sau disparitie;
. Sesizarea comportamentului curiosilor, precum si intentia unor persoane de a patrunde in campul infractiunii spre a-l modifica.
B. Identificarea martorilor oculari, urmarirea si prinderea faptuitorilor
In paralel cu activitatea de asigurare a pazei locului faptei, politistul ce ia primele masuri va face investigatii in randul persoanelor din apropiere, a curiosilor sau a altor categorii de persoane care sustin ca au vazut sau auzit cele petrecute, in scopul identificarii de martori oculari.
Practica judiciara a demonstrat ca mai ales in cazul infractiunilor de furt din auto, declaratiile martorilor oculari pot fi hotaratoare in identificarea autorului infractiunii tocmai datorita perioadei de timp necesare sustragerii bunurilor din interiorul autovehiculului, in care poate fi observat, retinandu-i-se semnalmentele.[3]
Dupa identificarea martorilor se vor desfasura urmatoarele activitati mai importante:
. notarea in agenda a datelor de stare civila ale martorilor oculari, consultand actul de identitate al acestora;
stabilirea semnalmentelor faptuitorului si directia de deplasare a acestuia, pe baza datelor furnizate de martori;
. organizarea operativa a urmaririi si prinderii faptuitorului, atunci cand, din datele si informatiile culese, rezulta ca acesta a parasit locul faptei de putin timp si exista posibilitatea prinderii lui.
Pentru realizarea celor de mai sus, politistul poate apela -cand situatia impune- la concursul unor persoane aflate in apropiere, care par a fi de incredere (paznici, militari etc.)
C. Raportarea evenimentului
In functie de situatia concreta de la fata locului, de posibilitatea colaborarii in luarea primelor masuri cu persoanele de incredere in vederea asigurarii pazei locului faptei si a obtinerii de amanunte despre faptuitor, politistul poate raporta evenimentul atat pe parcursul luarii primelor masuri, cat si dupa aceea.
Raportarea evenimentului se face unitatii de politie competente teritorial atat pentru furturile de, cat si pentru cele din autovehicule.
Dupa luarea primelor masuri si raportarea evenimentului, politistul va ramane la locul faptei pana la sosirea echipei de cercetare. Dupa sosire acesteia, va aduce la cunostinta sefului echipei toate constatarile facute pana in acel moment, inclusiv eventualele modificari ale locului faptei, dupa care, daca are competenta teritoriala, va face parte din echipa de cercetare la fata locului.
Aceasta problema poate fi tratata sub trei aspecte:
. cercetarea locului de parcare unde s-a aflat autovehiculul inainte de a fi furat;
▪cercetarea la fata locului, in cazul descoperirii autovehiculului furat;
. cercetarea la fata locului, in cazul furtului de autovehicul;
Dupa cum se observa, primele doua situatii se intalnesc la furturile de autovehicule, ele fiind tratate separat tocmai datorita activitatilor specifice desfasurate de echipa de cercetare la fata locului.
A. Cercetarea locului unde s-a aflat parcat autovehiculul furat
Practica judiciara sustine faptul ca acest loc al faptei ofera de obicei putine indicii despre faptuitor, tocmai datorita faptului ca furturile de auto se savarsesc de regula noaptea, infractorul lasand putine urme la fata locului de cele mai multe ori neexploatabile.
Totusi, aici se pot descoperii:
. urme de incaltaminte;
. urme ale pneurilor autovehiculului, care pot indica directia de deplasare a acestuia;
. instrumente de spargere folosite la fortarea portierelor sau la realizarea contactului.
Cu ocazia cercetarii la fata locului se executa fotografii judiciare, intocmindu-se apoi o plansa fotografica, toate urmele si mijloacele materiale de proba fiind fixate, ridicate si ambalate in vederea trimiterii lor la laboratorul criminalistic. Un mare accent se pune pe identificarea de martori oculari cu toate greutatile impuse de ora tarzie din noapte la care, -de obicei-, se savarseste fapta, posibilitatea ca infractorul sa fie vazut fiind mica.[4]
Dupa terminarea activitatii, se intocmeste procesul-verbal de cercetare la fata locului (nu intotdeauna pe formulare tipizate), in care se fac toate mentiunile impuse de situatia existenta. O mare atentie se acorda caracteristicilor autovehiculului furat, in urma discutiilor purtate cu partea vatamata. Pornind de la aceste elemente de identificare, autovehiculul poate fi descoperit ca urmare a operatiei de dare in urmarire locala sau generala.
B. Cercetarea la fata locului in cazul descoperirii autovehiculului furat
Inainte de a aminti activitatile specifice, desfasurate de echipa de cercetare, se impun unele precizari cu privire la furturile de autovehicule, cu atat mai mult cu cat practica muncii de politie pe aceasta linie, arata ca ne confruntam cu moduri de operare nemaiintalnite pana in prezent.
Ponderea autovehiculelor furate o detine autoturismele de fabricatie straina, cu precadere cele care necesita o singura cheie atat pentru asigurarea portierelor, a portbagajului, cat si pentru realizarea contactului. O pondere mai mica o detin furturile de autocamioane, motorete sau motociclete. Din categoria celor din urma, se prefera motoretele de fabricatie straina, cu capacitate cilindrica de 50 cm3, tocmai datorita usurintei cu care pot fi transportate si a valorii lor deosebit de mare. Iata doua moduri de operare folosite in mod frecvent de unii infractori ce savarsesc furturi de autovehicule.
Dupa ce au vazut un autoturism la care se foloseste o singura cheie pentru toate operatiile, fura busonul rezervorului de benzina (obiect mai putin sesizabil de catre proprietar), apoi confectioneaza cheia cu care peste 2-3 nopti vor deschide portiera si vor face contactul pentru pornirea autoturismului. In acest rastimp de 24-48 ore, completeaza formularele tipizate aduse in alb din tara de fabricatie a masinii, figurand ca proprietar de drept al acesteia, falsificand decat numele proprietarului. Dupa furtul autoturismului, in cateva ore infractorul ajunge cu acesta la punctul de trecere a frontierei pe unde urmeaza sa paraseasca tara, vanzand apoi masina in strainatate.
Un alt mod de operare, folosit de obicei in cazul furturilor de autovehicule de fabricatie indigena, este acela in care infractorul loveste cu talpa piciorului sistemul de inchidere sau sparge geamul cu o piatra infasurata intr-un prosop (pentru amortizarea zgomotului), apoi face contactul pe direct sau chiar forteaza blocul de contacte, putand porni autovehiculul cu orice cheie din categoria masinii respective.
Daca locul de parcare ofera putine indicii despre faptuitor, atunci locul unde autovehiculul a fost abandonat impune o cercetare amanuntita, tocmai datorita faptului ca obiectul ce poarta majoritatea urmelor exploatabile (autoturismul) a fost gasit.
Competenta de a efectua cercetarea la fata locului in cazul furturilor de autovehicule revine biroului sau serviciului de profil din cadrul inspectoratelor judetene de politie sau a municipiului Bucuresti.
Este bine ca politistul sa se prezinte la locul faptei impreuna cu partea vatamata, aceasta asistand la efectuarea cercetarii la fata locului, pentru a indeparta orice banuiala asupra veridicitatii celor constatate si mentionate in documentele ce se intocmesc cu aceasta ocazie.
Odata cu cercetarea imprejurarilor autovehiculului, se va acorda o atentie deosebita urmatoarelor categorii de urme:
▪de pneuri;
▪de incaltaminte;
. diferite categorii de obiecte uitate sau abandonate de faptuitor, precum si cele care l-au ajutat la savarsirea faptei.
Cu mare atentie va fi cercetat autovehiculul, atat la exterior, cat si la interior accentul punandu-se pe:
. existenta urmelor papilare ce se pot afla pe oglinzile retrovizoare (exterioara si interioara), pe manerul portierelor, pe parbriz sau pe alte obiecte nichelate, cromate;
. urme de taiere a firelor de alimentare a aparatelor electrice si electronice, boxelor etc.;
▪existenta avariilor exterioare datorate eventualelor coliziuni;
. urme de vopsea de alta culoare decat cea a autovehiculului;
. urme ale repoansonarii seriei motorului sau a sasiului;
▪urme de sange sau alte urme biologice;
. starea blocului de contacte.
Studierea atenta a acestuia din urma este obligatorie, in practica intalnindu-se doua situatii.
Prima este aceea in care contactul este smuls de la locul lui, legatura facandu-se pe direct.
A doua situatie este aceea in care blocul de contacte nu este indepartat, nu prezinta urme de smulgere, dar yala acestuia este fortata spre interior, contactul putand fi facut -asa cum am mai amintit- cu orice tip de cheie din categoria respectivului autovehicul.
Politistul va verifica daca sistemul de blocare a volanului functioneaza sau nu, de aici putand trage o serie de concluzii cu privire la forta fizica a infractorului.
Daca, cu ocazia cercetarii la fata locului se descopera urme papilare ce pot fi exploatate, iar temperatura este scazuta, se recomanda ca autovehiculul sa fie tractat intr-un garaj incalzit, si dupa 4-6 ore sa se treaca la relevarea respectivelor urme, deoarece temperatura scazuta impiedica aderarea prafurilor relevante.[6]
O situatie mai rar intalnita este aceea in care infractorul dezmembreaza autovehiculul furat, valorificand o parte din subansamble. In acest caz cercetarea la fata locului se face asupra restului de autovehicul, inca nevalorificat, urmand ca apoi sa se recupereze si celelalte parti componente.
Dupa terminarea activitatii, se completeaza procesul-verbal de cercetare la fata locului pe formular tipizat a carui tratare in amanunt o facem la punctul 3.
Pe langa acest mijloc de proba, se mai completeaza:
. schita la fata locului;
▪fisa obiectelor furate, ce se intocmeste pentru fiecare asemenea obiect in parte, in vederea darii lor in urmarire;
▪fisa faptei ramase cu autori neidentificati;
▪fisa persoanei cu mod de operare;
▪o dovada de predare a autovehiculului catre proprietar in care se mentioneaza starea acestuia (avarii, lipsuri, inclusiv acte lipsa);
. dupa executarea fotografiilor judiciare, se va intocmi plansa fotografica cu respectarea conditiilor de fond si forma.
Practica muncii de politie arata ca furturile de auto sunt urmate in proportie de 90% de furturile din autovehicule.
C. Cercetarea la fata locului in cazul furturilor din autovehicule
Caracteristic cercetarii la fata locului in cazul savarsirii acestei infractiuni, este faptul ca obiectul principal (autovehiculul) ramane la locul faptei, oferind posibilitatea politistului de a descoperii o gama variata de urme si mijloace materiale de proba, uneori mult mai 'proaspete' comparativ cu cele descoperite in cazul autovehiculului furat.
Competenta de a efectua cercetarea la fata locului revine de aceasta data compartimentului judiciar din cadrul unitatii de politie pe raza careia s-a savarsit fapta.
Marea majoritate a infractiunilor de acest gen se savarsesc pe timpul noptii, sansele de a identifica martorii oculari, fiind si se aceasta data reduse.
Cercetarea la fata locului se face si in prezenta partii vatamate, incepandu-se cu executarea fotografiilor judiciare, continuandu-se cu celelalte activitati tehnico-criminalistice.
O atentie deosebita se va acorda modalitatii de spargere a autovehiculului, practica demonstrand ca procedeele cele mai des folosite sunt:
. spargerea geamului cu un obiect invelit intr-un material textil, pentru a atenua zgomotul;
. demontarea parbrizului sau lunetei
▪scoaterea chederului;
. fortarea portierei cu ranga, levier, surubelnita sau gura de lup;
. fortarea sistemului de inchidere a portbagajului prin lovire cu piciorul.
. fortarea portbagajului cu mana, mai ales la autoturismele Dacia.
O particularitate o reprezinta furturile de roti de la autoturisme, infractorii lasand masina pe caramizi, pe cricuri transportate de acestia in genti, pe sticle de lapte sau chiar cu osiile pe sol, ridicand autovehiculul prin forta bratelor.
Pe langa urmele mentionate, se vor cauta si obiecte de care s-a folosit infractorul la savarsirea faptei, precum si alte obiecte care-i apartin, uitate sau abandonate in autovehicul ori in imediata vecinatate a acestuia.
Mai ales obiectele care poarta urme de miros vor fi conservate cu atentie pana la sosirea subofiterului conducator al cainelui de urmarire.
Dupa terminarea cercetarii la fata locului se va completa un proces-verbal, pe formular tipizat, cu respectarea conditiilor de fond ce se impun, care va fi tratat in paginile urmatoare.
Pe langa acesta, se mai intocmesc:
▪schita locului faptei;
▪plansa fotografica;
▪fisa faptei ramase cu autori neidentificati;
▪fisa obiectelor furate,
. fisa persoanei cu mod de operare, daca se constata ca fapta s-a savarsit folosind un anumit mod de operare.
O lucrare de referinta sustine ca 'imprejurari negative' se inteleg situatiile de fapt care indica lipsa de concordanta intre anumite urme descoperite si obiectul sau imprejurarile ce se presupune ca
l-au creat.
Cand politistul intalneste asemenea situatii, este obligat sa lamureasca modul in care s-au produs rezultatele faptei, pentru aceasta apeland la efectuarea de experimente judiciare. Cand aceste experimente nu-l lamuresc pe deplin, apeleaza potrivit legii la cunostintele unor specialisti sau experti.[8]
Si cu ocazia cercetarii la fata locului a infractiunilor de furt de si din autovehicule, politistul se poate confrunta cu imprejurari negative.
Iata cateva exemple:
. datorita faptului ca autovehiculul era in stare avansata de uzura, proprietarul simuleaza furtul acestuia, numai ca, dupa descoperirea masinii, atat in interiorul cat si in exteriorul ei, nu au fost descoperite urme ale altei persoane, si, mai mult, sistemul de blocare al volanului se afla cuplat, impiedicand rotirea acestuia;
. in urma efectuarii cercetarii la fata locului, politistul ajunge la concluzia ca furtul radiocasetofonului si a altor bunuri din autovehicul este simulat deoarece geamul portierei este spart din interior catre exterior, cioburile aflandu-se in afara masinii;
. dupa ce produce un accident de circulatie ce are ca rezultat moartea victimei, proprietarul autovehiculului, aflat sub influenta bauturilor alcoolice, simuleaza furtul acestuia, abandonandu-l la marginea orasului. In urma cercetarilor la fata locului, s-a dispus, printre altele, o expertiza biologica de comparare a sangelui celui ce a reclamat furtul cu sangele descoperit pe stalpul stanga al autovehiculului. Analiza de laborator a descoperit ca este vorba de aceeasi grupa de sange. Ulterior, vinovatul a recunoscut ca in urma franarii bruste s-a lovit cu capul de stalpul stanga al autovehiculului, producandu-i-se astfel o leziune ce a lasat urmele de sange.
Iata numai cateva exemple in care discordanta dintre modul de formare a urmelor si obiectul ce presupune ca l-a creat este evidenta, politistul nu se lamureste pe deplin si poate dispune efectuarea urmaririi judiciare.
Potrivit instructiunilor in vigoare, rezultatele cercetarii la fata locului vor fi mentionate intr-un proces-verbal, incheiat chiar la locul faptei, in baza notitelor din agenda personala.[9]
Pe langa procesul-verbal amintit, politistul mai poate fixa rezultatele acestei activitati si prin:
▪fotografii judiciare;
▪schita locului faptei;
▪desene;
▪film judiciar;
. proces-verbal de folosire a cainelui de urmarire;
. schita cu traseul parcurs de cainele de urmarire.
De cele mai multe ori, cu ocazia savarsirii infractiunilor de furt de si din autovehicule se solicita efectuarea urmatoarelor constatari tehnicostiintifice si expertize:
a)Constatari tehnice
Efectuarea acestora se dispune atunci cand, in urma cercetarii la fata locului, se descopera sistemul de incuiere al autovehiculului sau chiar blocul de contacte, fortate.[10] Cu aceasta ocazie se solicita specialistilor sau expertilor sa lamureasca printre altele, urmatoarele aspecte mai importante:
. daca sistemul de inchidere sau blocul de contacte au fost fortate si modul cum s-a produs aceasta;
. daca contactul autovehiculului se poate realiza si cu o alta cheie, decat cea originala.
b)Expertize biologice
Se efectueaza in cazul descoperirii la fata locului a urmelor de sange, solicitandu-se raspunsuri la urmatoarele intrebari:
▪daca sangele este de natura animala sau umana;
. daca se poate stabili grupa sangvina si care este aceasta (in cazul sangelui de natura umana)
c)Constatari tehnico-stiintifice sau expertize trascologice
Se dispun in cazul descoperirii unor urme de fortare a sistemului de inchidere, atunci cand s-au descoperit la fata locului urme de incaltaminte de adancime sau in cazul repoansonarii seriei motorului sau sasiului.
Pe langa cele amintite, cu ocazia cercetarii la fata locului, politistul mai poate dispune si alte categorii de constatari tehnico-stiintifice si expertize, in functie de situatia concreta in care s-a savarsit fapta si de urmele descoperite la fata locului.[11]
Astfel se mai pot dispune:
a) Constatari tehnico-stiintifice sau expertize dactiloscopice
Se vor dispune daca de la fata locului au fost ridicate urme digitale sau palmare.
Intrebarile ce se pot pune specialistilor sau expertilor sunt, printre altele:
▪daca urma este digitala sau palmara;
. daca prezinta suficiente elemente de identificare;
. care este tipul, subtipul si varietatea acesteia;
. daca urma si impresiunea papilara au fost create de una si aceeasi persoana.
b) Expertiza urmelor de vopsea
Se solicita in cazul descoperirii autovehiculului furat ce a fost revopsit,de catre infractor, daca se dispune stabilirea aparentei la gen si uneori chiar a obiectului de unde a provenit, in cazul descoperirii unor urme de vopsea pe hainele infractorului.
Expertului i se pot pune intrebari ca:
. ce culoare era vopseaua autovehiculului inainte de a fi furat;
. daca noua vopsea are aceleasi caracteristici cu cea descoperita pe hainele infractorului.
e) Expertize grafoscopice
Se vor dispune in cazul descoperirii de inscrisuri ce emana de la infractor, abandonate in habitaclu sau in imediata apropiere a autovehiculului.
Lazar, Carjan; Mihai, Chiper - "Criminalistica", Editura Fundatiei Romania de Maine. Bucuresti, 2009;
Lazar, Carjan; Mihai, Chiper - "Criminalistica", Editura Fundatiei Romania de Maine. Bucuresti, 2009;
Lazar, Carjan; Mihai, Chiper - "Criminalistica", Editura Fundatiei Romania de Maine. Bucuresti, 2009;
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate