FORMELE PORILOR (poroscopia) SI FORMELE MARGINILOR CRESTELOR (crestoscopie)

FORMELE PORILOR (poroscopia) SI FORMELE MARGINILOR CRESTELOR (crestoscopie)

Se ivesc numeroase situatii cand, Ia fata locului, se descopera numai urme ale unor fragmente de desene papilare, in care nu se reproduce decat un sector limitat de creste ale amprentei, de pilda un numar de 10 - I5 creste papilare.

Cu toata straduinta expertului, Ia asemenea fragmente, de cele mai multe ori, nu se pot descoperi nici cel putin 6 - 8 detalii caracteristice macroscopice¹ care sa demonstreze, pe baza frecventei lor, ca urma a fost lasata de un anumit deget sau palma.

Luandu-se in consideratie faptul ca nu se poate renunta Ia urma in cauza a fragmentului de desen papilar, in continuare se vor folosi alte tehnici de lucru, cum ar fi o marire fotografica sau prin microfotografiere. Prin aceasta se vor scoate in evidenta microdetalii cum sunt, de pilda, formele orificiilor poriIor², care se gasesc pe traseul crestelor papilare ce fac obiectul examinarii³.

Orice creasta papilara care este privita cu o lupa puternica, ce mareste de 10 - 12 ori, sau cu un microscop de mic grosisment, se va vedea ca o linie intrerupta datorita orificiilor porilor situati in varful papilelor dermice.

Ca si traseul crestelor, orificiile porilor au forme, dimensiuni si plasamente deosebite si, de aceea, indicarea Ior pe un raport de expertiza poate constitui un element de identificare. Fata de creste, Ia pori se mai poate retine si numarul Ior pe unitatea de masura in lungime.

Practica arata ca este indicat sa nu se efectueze o expertiza piroscopica separata, ci sa se aleaga 2 - 3 creste papilare mai clar imprimate care, in cadrul aceleiasi expertize dactiloscopice, vor fi examinate si din punct de vedere al caracteristicilor porilor. Examinarea comparativa poroscopica va constitui o completare a punctelor caracteristice coincidente indicate Ia traseul crestelor in cadrul expertizei in cauza si ea va fi trecuta intr-un capitol aparte in aceeasi Iucrare.

Pentru ilustrarea caracteristicilor porilor in raportul de expertiza, crestele papilare vor fi marite de 10 - 20 de ori prin macrofotografiere sau microfotografiere, direct pe placa fotografica negativa.

In greceste: ,,makros" = mare; element do compunere a unor cuvinte cu sensuri de mic.

In greceste: ..mikros" = mic: element de compunere cu sensul de mic.

Porii au fost descoperiti in secolul aI XVII-Iea de Marcello Malpighi (1628 - 1694). Studii despre organele tactile

(Opere complete). Mic dictionar enciclopedic. Bucuresti. 1972, pag. 1391, 51 conf. dr. Camil Suciu, Criminalistica Bucuresti, 1972. pag. 235.

Examinarea punctelor caracteristice coincidente ale porilor se va face in succesiunea urmatoare:

Ø se va lua in considerare, in primul rand, forma caracteristica a porilor, care poate fi: circulara, ovala, in forma de sa, in forma de semiluna, franjurata, etc.;

Ø se vor studia si retine ca elemente de comparare plasamentul porului fata de altul, precum si distanta si pozitia lui pe creasta: central, aproape marginal, pe marginea crestei;

Ø se va aprecia marimea porului in unitati absolute sau in comparatie cu cei vecini (diametrul porilor variaza de Ia 80 Ia 250 de microni).

Ø se va Iua in considerare numarul porilor fie pe o unitate de Iungime dintr-o creasta, fie pe un fragment determinat sau pe bratul unei bifurcari care, de asemenea, are o lungime determinata (cifra variaza intre 9 si 18 pori pe un milimetru).

Partea din dactiloscopie care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare si expertiza a orificiilor porilor de pe crestele papilare poarta denumirea de poroscopie¹.

Porii asezati pe muchiile (marginile) crestelor an forme deosebite fata de cei asezati in cuprinsul crestelor, pentru ca acestia nu se reproduc total in urma, ci doar partial. Unii criminalisti au opinat pentru constituirea unui capitol aparte din examinarea formei, marginilor crestelor papilare, numind acest gen de examinare ,,crestoscopie" sau ,,mucheoscopie"²

Compararea ,,crestoscopica" se efectueaza tot cu ocazia examinarii poroscopice. Variabilitatea Iaturilor crestelor papilare da nastere unei diversitati extrem de mare de forme caracteristice marginilor acestor creste care apar franjurate sau dantelate marginal.

Detaliile caracteristice ce sunt descoperite pe cele doua margini ale unei creste papilare apar sub aspectul general de scobituri sau golfulete care pot avea forme variate: dreapta, convexa, de dinte, de masa, de buzunar, concava, de unghi neregulat (cand se prezinta sub orice alta forma) (fig. 69).

Asadar, prin dubla lor proprietate, ca si a crestelor papilare - fixitatea si unicitatea orificiile sudoripare constituie un element de prim rang in efectuarea identificarilor.

In practica, poroscopia ofera posibilitatea utilizarii fragmentelor de urma care nu depasesc cateva creste papilare. Ea permite sa se raspunda cu certitudine in numeroase cazuri in care numarul de puncte caracteristice coincidente ale crestelor papilare este insuficient.

Caracteristicile desenului porilor sunt influentate atat de presiunea degetului cand se lasa urma sau impresiunea, cat si de cantitatea de substanta cu care se iau impresiunile.

__________ ______ ____ _____________

Porii au fost studiati sistematic pentru prima oara in scopul identificarii dactiloscopice de catre dr. Edmond Locard.

Micron = unitate de masura egaI cu a mia parte dintr-un milimetru.

³ S. K. Chatterje. La crestoscopie, in ,,Revue Internationale de Police Criminelle", mai 1963.

Fig. 69. Fig. 70

a)      pori centrali;

b)      pori marginali).

1. Elemente adiacente ale desenelor papilare

Pentru identificarea dactilogramelor, atunci cand sunt detalii putine, se vor folosi, in vederea intregirii lor, si alte elemente care desi nu sunt construite din creste papilare, fac parte totusi, tangential, din desenele respective. Acestea se numesc elemente adiacente ale desenelor papilare.

Detaliile care intra in categoria mentionata sunt urmatoarele:

Ø cicatricea care apare la degetele ranite, sau la suprafata palmei; ori pe talpa piciorului;

Ø liniile albe ce se gasesc situate in locurile unde pielea prezinta cute (pliuri);

Ø liniile santurilor de flexiune ce se gasesc reproduse in desenul papilar tot sub forma de spatii albe, dar de lungimi mult mai mari si locuri specifice care corespund articulatiior palmei, ori plantei;

Ø negi sau alte malformatii ce apar in relief pe piele si se reproduc fidel avandu-se in vedere aceIeasi puncte de referinta ca si la traseul crestelor papilare: forma, dimensiuni si plasament. De mentionat ca diversele forme pe care Ie iau Iiniile albe pot fi indicate sub aceleasi denumiri care se folosesc si Ia crestele papilare: capete, bifurcatii, anastomoze, etc.

O particularitate a elementelor adiacente o constituie faptul ca n-au stabilitate absoluta a crestelor papilare, putandu-se modifica Ia intervale diferite de timp. De exemplu, negul poate fi operat, Iiniile albe ori cele care alcatuiesc santuI de flexiune se pot Iungii sau inmulti datorita batranetii ori unor boli etc. Totusi, cand se compara doua dactilograme obtinute la intervale scurte de timp, elementele adiacente pot constitui un indiciu de baza aI identitatii.