 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Aspecte de drept comparat privind violenta in familie
Ratificarea unor documente internationale de catre Romania a determinat crearea unui cadru juridic de combatere a violentei in familie si a unor structuri de monitorizare a fenomenului la nivel ministerial.
Romвnia oscileaza inca intre pastrarea intimitatii familiale, considerarea sporadica a cazurilor care ajung in atentia publica si promovarea violentei domestice pe agendele politice, in vederea drepturilor omului in mod egal, indiferent de sex
Din acest motiv, violenta domestica se mentine inca intr-un stadiu latent, din perspectiva recunoasterii sale ca atare si a promovarii sale, in atentia publica.
Оn Romвnia, pentru asigurarea coeziunii familiei si pentru prevenirea diminuarii rolului esential pe care aceasta il ocupa in cadrul societatii s-a impus o nuantare si perfectionare a legislatiei romanesti in special in ceea ce priveste fenomenul violentei in familie.
Cadrul legislativ оn care s-a pus problema violentei in familie a fost Codul Penal dinainte de 2000 care insa nu mentioneaza ca infractiune separata violenta domestica. Aceasta problema s-a pus in special din cauza faptului ca, in Romania, cresterea ingrijoratoare a fenomenului de violenta si agresiune, in familie, carora le sunt victime cu precadere femeile si copii, constituie una dintre cele mai acute probleme sociale care afecteaza situatia copilului, conditia umana, sociala si demnitatea individului.
Оn legislatia romana, violenta domestica nu a fost mult timp reglementata distinct, fiindu-i aplicabile prevederile legale care sanctioneaza orice tip de violenta, independent de relatia dintre autor si victima.
internationale cu privire la stoparea violentei impotriva femeii si a copilului, ca este unul din primele state semnatare ale CEDAW (Conventia pentru Eliminarea oricaror Forme de Discriminare impotriva Femeii), ca a fost printre primele state care au semnat si ratificat Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, ca a aderat in 1993 la Statutul Consiliului Europei care insista asupra protectiei juridice asupra discriminarii bazate pe sex, legislatia si reglementarile interne au ramas firave pentru a asigura o abordare eficienta a fenomenului social Оn ciuda faptului ca Romania este semnatara majoritatii documentelor.
Оn Romвnia, legislatia aplicabila in situatii de violenta domestica are in vedere pedepsirea agresorului la fel ca in cazul oricarei agresiuni fara a evidentia faptul ca violenta domestica este o forma de discriminare sexuala.
Legea noastra pierde astfel aspectul de dubla crima: mortificarea victimei si incalcarea egalitatii in drepturi dintre barbati si femei.
Prin aparitia Legii nr. 197/15.12.2000, pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Penal s-a incercat sa fie incriminat distinct violenta domestica, fiind reglementata ca o varianta agravata a infractiunilor de loviri sau alte violente ori vatamare corporala.
Legislatia romaneasca in materia violentei in familie era imperios sa suporte modificari care sa acopere multitudinea formelor violentei domestice si complexitatea acestui fenomen. Astfel ca, promulgarea unei noi legi, desi s-a lasat asteptata destul timp, s-a facut prin confruntarea cu legislatia internationala, cu legi interne ale altor state, dar si cu viziunea psihologului, medicului si a asistentului social specializati in problematica violentei domestice
Оn acest sens, Legea 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentelor in familie este rezultatul unor demersuri sustinute de anumiti politicieni. Cu toate acestea, nu putem omite faptul si in acelasi timp, realitatea ca, amanarea discutarii in Parlament a acestei legi este o dovada a faptului ca aceasta nu e considerata o prioritate.
Potrivit Legii 217/25 mai 2003, intrata in vigoare la 25 august 2003, violenta in familie reprezinta "orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material". De prevederile legii beneficiaza si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti (concubini) sau dintre parinti si copii, dovedite pa baza anchetei sociale
Evolutia fenomenului violentei in societatea contemporana, chiar cu unele deosebiri de la o tara la alta, prin frecventa, tendinte si forme de manifestare, continua sa mentina in stare de alerta cele mai avizate organisme internationale - indeosebi O.N.U, iar pe continentul nostru, Consiliul Europei.
Natiunile Unite au inceput sa recunoasca problema violentei domestice in contextul decadei O.N.U pentru femei. La toate cele 3 conferinte mondiale ale femeilor din aceasta perioada - Mexico City (1975), Copenhaga (1980) si Nairobi (1985), precum si in forurile guvernamentale paralele, s-au depus eforturi sustinute pentru ca acestui fenomen sa i se acorde atentia speciala, pentru ca discriminarea careia femeia este supusa in raporturile cu barbatul sa fie eliminata.Violenta domestica este o serioasa violare a drepturilor omului si deci, necesita masuri de ordin juridic tintite spre a proteja victimele si a pedepsi agresorul.
Dintre drepturile fundamentale, care sunt violate оn cazul incidentelor de violenta, mentionam urmatoarele:
- dreptul la viata (prevazut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Declaratia Universala a Drepturilor Omului).
- dreptul la libertatea si securitatea persoanei (garantat de Pactul International cu privire la drepturile civile si politice si Declaratia Universala a Drepturilor Omului).
- dreptul oricarei persoane de a nu fi supusa la tratamente crude, inumane, degradante (Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Pactul International privind drepturile civile si politice si Declaratia Universala a Drepturilor Omului).
Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, document al Natiunilor Unite, afirma dreptul general al oricarei persoane de a fi protejata impotriva formelor de violenta si a abuzurilor.
Art. 5 al acestui document afirma ca: "Nici o persoana nu poate fi supusa torturilor sau altor forme inumane si injositoare de pedepsire".
Aceeasi idee reapare formulata intr-un alt document cu caracter de lege internationala: Conventia Internationala al Drepturilor Civile si Politice.
Art. 7 al Conventiei afirma ca: "Nici o persoana nu poate fi supusa torturilor sau altor tratamente crude, inumane sau оnjositoare".
Constientizarea faptului ca apartenenta la umanitate a femeilor nu le-a asigurat in practica, in societate si in sfera activitatilor desfasurate, drepturi egale cu ale barbatilor a condus la promulgarea in 1979 a Conventiei asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei
Conventia stipuleaza drepturile femeilor la nediscriminare pe baza apartenentei la sex si egalitate fata de normele dreptului international.
Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei (CEDAW), structura care vegheaza la aplicarea Conventiei, a adoptat in 1992, Recomandarea generala nr. 19 intitulata: "Violenta fata de femei" in care se afirma ca violenta bazata pe diferenta de sex: "impiedica femeile de a se bucura de drepturi si libertati in aceeasi masura ca si barbatii" si recomanda statelor: "sa ia masuri adecvate si eficace pentru eliminarea oricaror forme de violenta bazate pe sex, indiferent ca este vorba de un act public sau privat"
Raportorul special al O.N.U оnsarcinat cu problemele violentei fata de femei, Radhika Coomaraswamy, in primul sau raport din 1995, apreciaza ca "responsabilizarea statelor cu privire la actele de violenta perpetuate in societate joaca un rol crucial in eforturile vizand eliminarea violentei bazate pe sex si constituie poate una din cele mai importante contributii ale miscarii femeilor cu privire la drepturile omului"
Comisia conditiei femeii (CSW), creata in 1946 de catre Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite (ECOSOC), a adoptat, in 12 martie 1999, un Protocol facultativ cu referire la Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei. Acesta prevede 2 proceduri importante pentru statele semnatare:
- O procedura de comunicare care sa permita femeilor si grupurilor de femei sa depuna la Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei, plangeri privind situatii de violare a drepturilor lor.
- O procedura de ancheta care abiliteaza Comitetul sa desfasoare anchete in situatiile de violare grava sau sistematica a drepturilor femeii.
Violenta impotriva femeilor a continuat sa capteze atentia organismelor mondiale ca o problema majora, cu prioritate uneori, in anii 90.
- оn 1993, Adunarea Generala a O.N.U a promulgat Declaratia asupra eliminarii violentei impotriva femeilor (Rezolutia 48/104).
- оn 1994, la Cairo si, in 1995, la Beijing, organizatiile de femei din toata lumea au sustinut stoparea violentei de gen ca prioritara, hotarare urmata de numirea in martie 1994 a primului raportor femeie pe problema violentei impotriva femeilor.
- adoptarea оn mai 1996 a unei rezolutii a Organizatiei Mondiale a Sanatatii care declara masurile de stopare a violentei o prioritate a sanatatii publice, decizie urmata de o alta similara luata in 1999 de Fondul pentru Populatie al Natiunilor Unite.
Subsectiunea II.Hotararea CEDO in cazul Pantea contra Romaniei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
HOTARAREA
din 3 iunie 2003
оn cauza Pantea оmpotriva Romвniei
(Cererea nr. 33343/96)
Оn cauza Pantea оmpotriva Romвniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a doua), formata din: dnii: J.-P. Costa, presedinte, A.B. Baka, L. Loukaides, C. Birsan, K. Jungwiert, M. Ugrekhelidze, dna A. Mularoni, judecatori, dna S. Dollé, grefiera de sectie;
Dupa ce a deliberat in Camera de Consiliu, la data de 13 mai 2003,
Pronunta urmatoarea hotarare:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o plangere (nr. 33343/96) indreptata impotriva Romaniei de un cetatean al acestui stat, domnul Alexandru Pantea (in continuare, 'reclamantul'), care a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (in continuare, 'Comisia') la data de 28 august 1995, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (in continuare, 'Conventia').
2. Guvernul Romвniei (оn continuare, 'Guvernul') este reprezentat de agentul guvernamental, doamna C.I. Tarcea.
3. Reclamantul sustine, in special, ca luarea masurii arestarii preventive impotriva sa si mentinerea sa in stare de arest preventiv au fost contrare dispozitiilor articolului 5 din Conventie si ca in cursul perioadei de arestare a fost supus la tratamente contrare articolului 3 din Conventie.
4. Plвngerea a fost transmisa Curtii la 1 noiembrie 1998, data la care a intrat in vigoare Protocolul 11 aditional la Conventie (articolul 5 alineat 2 din Protocolul 11).
5. Plвngerea a fost repartizata Sectiei I a Curtii (articolul 52 alineat 1 din Regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata a examina cauza (in temeiul articolului 27 alineat 1 din Conventie) a fost constituita conform articolului 26 alineat 1 din Regulament.
6. Prin decizia din 6 martie 2001, camera astfel desemnata a declarat partial admisibila plangerea.
7. Reclamantul si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei (articolul 59 alineat 1 din Regulament).
8. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (articolul 25 din Regulament). Prezenta plangere a fost repartizata ulterior celei de-a doua sectii, astfel reorganizate (articolul 52 alineat 1 din Regulament).
9. La data de 16 aprilie 2002, Curtea a solicitat partilor sa transmita informatii suplimentare.
10. Guvernul a raspuns acestei solicitari prin scrisoarea din data de 29 aprilie 2002, iar reclamantul prin scrisoarea din data de 6 mai 2002.
11. Prin scrisoarea din data de 23 mai 2002, Grefa Curtii a atras atentia Guvernului ca a omis sa-i transmita anumite informatii si documente si l-a invitat sa le comunice in cel mai scurt termen.
12. Guvernul nu a dat curs acestei invitatii, ultima scrisoare a acestuia catre Curte datand din 29 aprilie 20
13. Prin scrisoarea din data de 18 iunie 2002, Grefa a informat Guvernul ca, in circumstantele mentionate la paragrafele 9 - 11, Curtea va proceda la examinarea cauzei in stadiul actual al dosarului.
ОN FAPT
I. Circumstantele cauzei
14. Reclamantul, nascut in 1947, este un fost procuror care exercita actualmente profesia de avocat. El locuieste la Timisoara.
A. Arestarea preventiva a reclamantului si actiunea penala impotriva acestuia
15. Оn noaptea de 20/21 aprilie 1994, reclamantul a avut o altercatie cu D.N., in cursul careia cel din urma a fost grav ranit. Dupa cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala efectuata dupa incident, D.N. a suferit in noaptea respectiva mai multe fracturi care au necesitat 250 zile de ingrijiri medicale si care, in absenta unui tratament medical adecvat, i-ar fi putut pune viata in pericol.
16. Prin rezolutia din data de 7 iunie 1994, procurorul D. din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Bihor a dispus inceperea urmaririi penale оmpotriva reclamantului.
17. La 7, 14, 16, 23, 30 iunie si 5 iulie 1994, partea vatamata D.N. si 21 de martori au fost audiati de parchet cu privire la incident.
18. La data de 23 iunie 1994, reclamantul a fost audiat de procurorul D.F. cu privire la altercatia cu D.N. In cursul acestui interogatoriu, reclamantul nu a fost asistat de un avocat.
19. Prin ordonanta din 5 iulie 1994, procurorul D. a pus in miscare actiunea penala impotriva reclamantului si a dispus arestarea preventiva a acestuia. Impotriva reclamantului a fost emis un mandat de arestare pe o durata de 30 de zile, incepand de la data la care va fi arestat de catre organele de politie. Intemeindu-si masura luata pe dispozitiile art. 148 lit. c), e) si h) din Codul de procedura penala, procurorul a motivat necesitatea arestarii preventive a reclamantului prin faptul ca acesta, cautat fiind de organele de politie, se sustragea de la urmarirea penala. S-a consemnat, de asemenea, ca lasarea reclamantului in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica.
20. La data de 13 iulie 1994, reclamantul a fost trimis оn judecata, prin rechizitoriul procurorului D.F., pentru tentativa la infractiunea de omor prevazuta de art. 174 alineat 2 din Codul penal. Оn rechizitoriu era consemnat faptul ca impotriva reclamantului a fost luata masura arestarii preventive, intrucat acesta se sustrasese urmaririi penale. Se preciza ca reclamantul a omis sa se prezinte la reconstituirea faptelor din noaptea de 20/21 aprilie 1994, precum si la convocarea Parchetului, ce avea ca scop luarea unei noi declaratii.
21. La data de 21 iulie 1994, reclamantul a fost arestat, fiind detinut la Penitenciarul Oradea.
22. Оn fisa medicala completata la sosirea in penitenciar, era consemnat ca reclamantul avea o greutate de 99 kg si ca suferea de ulcer duodenal, litiaza biliara si psihopatie paranoica.
23. La data de 21 iulie 1994, reclamantul, asistat de avocatul ales, a fost condus, оn aplicarea art. 152 din Codul de procedura penala, la instanta judecatoreasca, judecatorul M.V., presedinte de sectie la Tribunalul Judetean Bihor, ascultand reclamantul in camera de consiliu si informandu-l cu privire la trimiterea sa in judecata, prin citirea rechizitoriului Parchetului. Cu aceasta ocazie, punandu-i-se intrebari in legatura cu declaratia data in fata organelor de urmarire penala, reclamantul s-a plans de faptul ca procurorul nu i-a permis sa scrie el insusi declaratia, sub pretextul ca era tarziu si nu era timp suficient pentru aceasta. De asemenea, reclamantul s-a plans ca a fost 'terorizat' de procuror, care l-a lasat sa astepte doua zile pe culoarul Parchetului, amenintandu-l ca nu-i va consemna declaratia si ca va dispune arestarea sa. A subliniat ca a raspuns fiecarei convocari a Parchetului si ca nu a incercat sa se sustraga urmaririi penale.
Nu rezulta din incheierea de sedinta ca aspectele privitoare la legalitatea masurii arestarii preventive au fost puse in discutia partilor sau ca au fost examinate de catre instanta.
24. Aparand pentru prima oara in fata completului de doi judecatori la data de 5 septembrie 1994, reclamantul, asistat de doi avocati alesi si in prezenta procurorului K., a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care a fost trimis in judecata in tentativa la infractiunea de vatamare corporala si a pledat pentru achitarea sa, intrucat faptele au fost savarsite in stare de legitima aparare.
Din оncheierea de sedinta nu rezulta ca aspectele privind legalitatea masurii arestarii preventive luate impotriva reclamantului au fost puse in discutia partilor sau ca au fost examinate de catre instanta.
25. La 3, 17 octombrie si 14 noiembrie 2004 au fost fixate in cauza noi termene, la care instanta, in acelasi complet ca si la primul termen, in prezenta procurorului K.L. si a reclamantului, asistat de avocatii alesi, a luat declaratiile a 15 martori.
Din оncheierile de sedinta nu rezulta ca aspectele privitoare la legalitatea arestarii au fost examinate de instanta.
26. Prin sentinta din 28 noiembrie 1994, instanta de fond a statuat ca urmarirea penala este incompleta si a restituit dosarul la parchet, in vederea completarii acesteia. Prin aceeasi sentinta, instanta a dispus prelungirea arestarii preventive, apreciind ca, data fiind gravitatea faptelor savarsite, exista pericolul comiterii de noi infractiuni.
27. La data de 9 decembrie 1994, reclamantul a declarat apel оmpotriva acestei sentinte, invocand lipsa de impartialitate a procurorului D., care, de la inceperea urmaririi penale, i-a refuzat exercitarea dreptului fundamental la aparare si a incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie, numindu-l 'recidivist', desi nu fusese niciodata consemnat anterior. Reclamantul isi exprima, de asemenea, temerea ca, daca arestarea preventiva va fi prelungita, risca sa fie victima unor noi abuzuri din partea procurorului D. si sa fie supus la rele tratamente de catre detinuti. Invocand nelegalitatea masurii arestarii preventive dispuse impotriva sa, reclamantul solicita punerea sa in libertate si solutionarea, cu prioritate, a apelului, iar pe fond, schimbarea incadrarii juridice a faptei din tentativa la omor in tentativa la infractiunea de vatamare corporala si achitarea sa.
28. La data de 16 februarie 1995, la primul termen оn fata Curtii de Apel Oradea, la care a participat avocatul din oficiu al reclamantului, reprezentantul Parchetului a solicitat un nou termen, in vederea indeplinirii procedurii de citare cu reclamantul. Instanta a admis cererea Parchetului si a fixat un nou termen la 6 aprilie 1995.
29. La data de 6 aprilie 1995, Curtea de Apel Oradea a examinat, din oficiu, si a pus in discutia partilor aspectele privitoare la legalitatea actelor de urmarire penala impotriva reclamantului, inclusiv a rechizitoriului, apreciind necesara analizarea acestora in conditiile in care reclamantul nu a beneficiat, la audierea sa de catre Parchet, de asistenta juridica si nu i s-a facut prezentarea materialului de urmarire penala la terminarea urmaririi penale. Prin decizia pronuntata in aceeasi zi, instanta a admis apelul reclamantului, a desfiintat sentinta pronuntata de Tribunalul Judetean Bihor la data de 28 noiembrie 1994 in ceea priveste prelungirea arestarii preventive, din urmatoarele considerente:
- curtea de apel a considerat ilegala arestarea reclamantului la data de 20 iulie 1994. Sub acest aspect, se preciza ca reclamantul nu s-a sustras urmaririi penale, el dand curs tuturor convocarilor Parchetului, in realitate, procurorul lasandu-l sa astepte, оn zadar, pe culoar;
- curtea de apel a apreciat ca mentinerea in stare de arest preventiv a reclamantului dupa data de 19 august 1994 a fost ilegala. Se mentiona ca impotriva reclamantului fusese emis un mandat de arestare la data de 5 iulie 1994 pentru o durata de 30 de zile incepand cu data arestarii sale si ca el a fost arestat la data de 20 iulie 1994. Instanta preciza ca mandatul de arestare era, deci, valabil pana la data de 19 august 1994 si ca masura nu a fost prelungita, conform legii;
- curtea de apel a constatat, de asemenea, ca dreptul reclamantului la aparare a fost incalcat de catre procurorul desemnat sa instrumenteze cauza, contrar art. 171 din Codul de procedura penala si ca parchetul a omis sa prezinte referatul de terminare a urmaririi penale.
Оn consecinta, instanta a dispus punerea in libertate a reclamantului si a anulat toate actele de urmarire penala efectuate in cauza de Parchet, inclusiv rechizitoriul, restituind dosarul acestei din urma institutii pentru reluarea urmaririi penale.
30. La data de 7 aprilie 1995, reclamantul a fost pus оn libertate.
31. La data de 18 aprilie 1995, reclamantul a declarat recurs оmpotriva deciziei Curtii de Apel Oradea, invocand faptul ca nu era necesara reluarea urmaririi penale, intrucat probele existente la dosarul cauzei ii dovedeau, in opinia sa, nevinovatia, si solicitand achitarea sa.
32. La data de 26 noiembrie 1996, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul, retinand ca decizia de restituire a cauzei la Parchet in vederea completarii urmaririi penale nu este supusa apelului, ci numai recursului.
33. La 25 si 27 februarie 1997, procurorul desemnat sa efectueze actele de urmarire penala dupa reluare a ascultat noua martori cu privire la circumstantele incidentului din noaptea de 20/21 aprilie 1994.
34. La data de 11 martie 1997, Parchetul a solicitat internarea reclamantului la Spitalul Judetean Oradea, sectia de psihiatrie, in vederea efectuarii unei expertize medico-legale psihiatrice cu scopul elucidarii cauzelor incidentului din noaptea de 20/21 aprilie 1994.
35. La data de 24 martie 1997, procurorul desemnat sa efectueze urmarirea penala in cauza a ascultat reclamantul si doi martori.
36. La data de 1 aprilie 1997, Laboratorul judetean de medicina legala Bihor a redactat raportul de expertiza, consemnand faptul ca reclamantul prezenta tulburari de personalitate, dar concluzionand ca reclamantul a comis actele de agresiune impotriva lui D.N. cu discernamant.
37. La 1 si 3 aprilie 1997, Parchetul a ascultat trei martori si a procedat la reconstituirea faptelor si la confruntarea partii vatamate si a reclamantului cu un martor.
38. La data de 16 aprilie 1997, reclamantul a fost trimis оn judecata, prin rechizitoriu, pentru tentativa la infractiunea de vatamate corporala grava, fapta incriminata de articolul 182 alineat 1 din Codul penal. Parchetul a apreciat ca reclamantul poate beneficia de circumstanta atenuanta prevazuta de articolul 73 litera b), оntrucвt a savarsit fapta sub stapanirea unei puternice tulburari, determinate de o provocare din partea partii vatamate, care aruncase o caramida in directia sa.
39. La data de 16 iunie 1997, reclamantul a solicitat instantei, Judecatoria Beius, acordarea unui nou termen de judecata.
40. Оntre 1 iulie si 1 septembrie 1997, pe perioada vacantei judecatoresti, nu a fost fixat nici un termen in cauza.
41. Оn 1997, la o data neprecizata, reclamantul a solicitat Curtii Supreme de Justitie stramutarea dosarului la o instanta dintr-un alt judet, in vederea asigurarii desfasurarii normale a procesului.
42. La 22 septembrie si 17 noiembrie 1997, avocatul reclamantului a informat instanta cu privire la cererea de stramutare aflata pe rolul Curtii Supreme de Justitie si a solicitat un nou termen.
43. Prin decizia din 12 decembrie 1997, Curtea Suprema de Justitie a admis cererea de stramutare a reclamantului si a trimis cauza, spre solutionare, Judecatoriei Craiova.
44. La data de 9 ianuarie 1998, reclamantul a informat Judecatoria Beius cu privire la decizia Curtii Supreme de Justitie de stramutare a cauzei la o alta instanta. La data de 19 ianuarie 1998, Judecatoria Beius s-a conformat deciziei Curtii Supreme, transmitand dosarul Judecatoriei Craiova.
45. La primele doua termene fixate de Judecatoria Craiova, reclamantul nu s-a prezentat, motiv pentru care instanta a dispus citarea acestuia pentru un nou termen, respectiv 22 aprilie 1998.
46. La data de 22 aprilie 1998, instanta a procedat la ascultarea reclamantului si a sotiei sale.
47. La termenele din 20 mai, 17 iunie si 9 iulie 1998 reclamantul a fost absent, motiv pentru care instanta a amanat solutionarea cauzei.
48. Оntre 1 iulie si 1 septembrie 1998, pe perioada vacantei judecatoresti, nu a fost fixat nici un termen in cauza.
49. La 10 septembrie si 8 octombrie 1998, instanta a procedat la ascultarea partii vatamate si a trei martori si a dispus ca partea vatamata sa fie supusa unei examinari medico-legale. Reclamantul a solicitat ascultarea unui martor prin comisie rogatorie.
50. La data de 5 noiembrie 1998, tribunalul a respins cererea reclamantului si a dispus ca partea vatamata sa se prezinte la institutul de medicina legala, in vederea examinarii medico-legale.
51. La data de 3 decembrie 1998, instanta a procedat la ascultarea a patru martori.
52. Au fost fixate noi termene de judecata la datele de 10, 24 februarie si 17 martie 1999, termene la care reclamantul a fost absent. Instanta a amanat solutionarea cauzei.
53. La data de 21 aprilie 1999, reclamantul a formulat, оn scris, cerere de amвnare a judecarii cauzei, motivata de internarea sa in spital.
54. La data de 5 mai 1999, instanta a dat cuvantul reclamantului, pentru a pune concluzii pe fond.
55. Prin sentinta din 12 mai 1999, instanta a dispus condamnarea reclamantului la o pedeapsa de 262 de zile de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de articolul 181 alineat 1 din Codul penal.
56. La 18 mai, respectiv 3 iunie 1999, reclamantul si partea vatamata au declarat apel impotriva acestei sentinte.
57. La 22 octombrie si 5 noiembrie 1999 si la 10 ianuarie si 21 februarie 2000, Tribunalul Judetean Dolj a dispus, la cererea reclamantului, amanarea judecarii apelurilor declarate de parti.
58. La data de 13 decembrie 1999, reclamantul a solicitat instantei administrarea unor noi probe. Instanta a admis cererea formulata.
59. La 19 ianuarie 2000, reclamantul a formulat cerere de recuzare a unuia dintre membrii completului de judecata.
60. La data de 2 februarie 2000, instanta a procedat la ascultarea unui martor, iar la data de 6 martie 2000, a dat cuvantul reclamantului pentru sustinerea motivelor de apel invocate.
61. Prin decizia din 13 martie 2000, Tribunalul Judetean Dolj a mentinut sentinta pronuntata de Judecatoria Craiova la data de 12 mai 1999 (paragraf 55 din prezenta hotarare).
62. La data de 16 martie 2000, reclamantul a declarat recurs оmpotriva acestei decizii si, in cadrul solutionarii cererii de recurs de catre Curtea de Apel Craiova, a solicitat amanarea cauzei la termenele din 24 mai si 14 iunie 2000.
63. La data de 28 iunie 2000, reclamantul a prezentat instantei motivele de recurs.
64. La data de 16 august 2000, partea vatamata a solicitat amanarea judecarii cauzei.
65. La termenul din data de 6 septembrie 2000, instanta a dat cuvantul reclamantului pentru sustinerea motivelor de recurs invocate.
66. Prin decizia din 13 septembrie 2000, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamant si a casat sentinta pronuntata de Judecatoria Craiova la data de 12 mai 1999 si decizia pronuntata de Tribunalul Judetean Dolj la data de 13 martie 2000. Instanta a retinut ca, luand in considerare rechizitoriul si probele administrate in cauza, instantele inferioare au condamnat reclamantul fara a stabili legatura de cauzalitate intre faptele acestuia si leziunile suferite de partea vatamata. Instanta a trimis cauza spre rejudecare Judecatoriei Craiova.
67. La data de 18 octombrie 2000, Curtea de Apel Craiova a transmis dosarul Judecatoriei Craiova, instanta careia reclamantul i-a solicitat, la data de 2 noiembrie 2000, amanarea cauzei.
68. La data de 30 noiembrie 2000, instanta a acordat un nou termen, data fiind absenta avocatului ales, asistenta juridica a reclamantului nefiind asigurata.
69. La data de 14 decembrie 2001, reclamantul a formulat o cerere de recuzare a completului de judecata, iar, la 1 si 22 februarie 2001, a solicitat instantei amanarea judecarii cauzei si admiterea cererii privind administrarea de noi probe.
70. La 15 martie, 5 aprilie si 26 aprilie 2001, instanta a amanat cauza pentru efectuarea unui nou raport de expertiza medico-legala privind starea de sanatate a partii vatamate si a dispus ca aceasta din urma sa se prezinte, in scopul efectuarii examinarii, la institutul de medicina legala.
71. La termenul din data de 17 mai 2001, nici reclamantul, nici partea vatamata nu s-au prezentat in instanta.
72. Conform informatiilor de care dispune Curtea, cauza este inca pendinte pe rolul Judecatoriei Craiova. Curtea nu are cunostinta de evolutia procedurii ulterior datei de 17 mai 2001.
B. Relele tratamente la care reclamantul pretinde ca a fost supus la Penitenciarul Oradea si la Spitalul Penitenciar Jilava
1. Tratamentele incriminate
a) teza reclamantului
73. La data de 27 decembrie 1994, reclamantul, aflat оn greva foamei, a fost transferat de catre administratia penitenciara, din celula pe care o impartea pana atunci cu un cetatean turc, in celula nr. 39. Gardienii au incercat sa-l hraneasca fortat, in prezenta sefului de celula, dar reclamantul a refuzat. Acesta a fost apoi transferat de catre gardianul P.S. in celula nr. 42, in care sef de celula era un recidivist, cunoscut in inchisoare sub pseudonimul 'Raj'. Reclamantul sustine ca a refuzat sa intre in aceasta celula, stiind ca gardienii foloseau acel detinut in scopul 'eliminarii detinutilor incomozi', dar gardianul P.S. i-a 'adormit vigilenta', spunandu-i ca va fi eliberat dupa ce va face o baie impreuna cu detinutul 'Raj'.
74. Оn noaptea de 10/11 ianuarie 1995, 'Raj' si un coleg de celula, cunoscut sub numele 'Sisi', au fixat sonorul radio-ului la maxim si l-au lovit cu salbaticie pe reclamant cu doua bastoane. Gardianul S.A., desi avertizat de strigatele reclamantului, a refuzat sa intervina. Detinutii au continuat sa-l loveasca pe reclamant, strigand ca 'vor termina cu el'. Dupa numeroase lovituri, reclamantul a cazut intr-o stare de semi-inconstienta. Putin dupa evenimente, l-a vazut intrand in celula pe comandantul adjunct al penitenciarului, V.P., care le-a spus celor doi detinuti sa nu-si faca griji, ca, indiferent ce se va intampla, vina va apartine reclamantului. Apoi, l-a legat pe reclamant cu catusele de un pat. Reclamantul a ramas in aceasta stare timp de 48 de ore. Urmare a incidentului, reclamantul sustine ca a suferit o fractura a piramidei nazale, fractura unei coaste, a sternului si a coloanei vertebrale. Sustine, de asemenea, ca unghia unui deget de la mana si cea a unui deget de la picior i-au fost smulse.
75. La data de 12 ianuarie 1995, reclamantul a fost condus la Spitalul de neurologie si psihiatrie Oradea, unde a fost examinat de un neuropsihiatru, care a stabilit diagnosticul de schizofrenie paranoida (paragraful 102 din prezenta hotarare). Conform afirmatiilor reclamantului, in cursul acestui examen nu a fost capabil sa se exprime din cauza puternicelor lovituri a caror victima fusese in noaptea de 10/11 ianuarie 1995. Reclamantul sustine, de asemenea, ca medicul a constatat leziunile suferite, dar ca nu le-a consemnat in certificat.
76. La data de 13 ianuarie 1995, reclamantul a fost condus la Spitalul Judetean Oradea, unde a fost examinat, succesiv, in cadrul sectiilor de urgenta, chirurgie, neurochirurgie, radiologie si ORL, fara sa fie insa spitalizat.
77. La 20 si 23 ianuarie 1995, reclamantul a fost transportat, din nou, la Spitalul Judetean Oradea (sectia neuropsihiatrie), dar nu a fost internat, intrucat gardienii penitenciarului care il insoteau au refuzat sa renunte la arme pe perioada in care ramaneau in spital pentru a asigura paza detinutului.
78. La data de 24 ianuarie 1995, la propunerea medicului penitenciarului, comandantul unitatii a dispus transferul reclamantului la sectia neuropsihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, situat aproape de Bucuresti, la mai mult de 500 km de Oradea. Reclamantul sustine ca transferul a avut ca scop indepartarea sa de familie, pentru ca aceasta sa nu observe multiplele leziuni provocate de lovituri.
79. Reclamantul a fost transportat la Spitalul Penitenciar Jilava оntr-un vagon. Reclamantul sustine ca pe durata transportului (trei zile si trei nopti, intre 24 si 26 ianuarie 1995), nu a primit ingrijiri medicale, hrana si apa. El sustine, de asemenea, ca nu a putut sta in pozitie sezanda, din cauza numarului foarte mare de detinuti transportati (150 - 200), cu mult superior numarului de scaune. El sustine, de asemenea, ca, pe durata transportului, in duba nu se afla nici un gardian care sa asigure supravegherea detinutilor.
80. La data de 26 ianuarie 1995, reclamantul a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava, la sectia de neuropsihiatrie, cu diagnosticul psihopatie paranoida.
81. Reclamantul sustine ca pe durata spitalizarii a dormit in acelasi pat cu un alt detinut, infectat cu HIV. El sustine, de asemenea, ca nu a fost tratat din punct de vedere chirurgical si ca a fost supus la o adevarata tortura psihologica, spunandu-i-se ca familia sa a fost ucisa.
82. La data de 20 februarie 1995, reclamantul a fost transportat la Penitenciarul Oradea оn acelasi vagon ca si la venire.
83. La оntoarcerea la penitenciar, reclamantul a fost internat оn infirmeria unitatii, cu diagnosticul schizofrenie paranoida. Acesta sustine ca de-a lungul mai multor saptamani in care a fost spitalizat la infirmerie, gardienii nu i-au permis sa se plimbe prin curte, ceea ce a avut grave consecinte asupra starii sale de sanatate.
84. La data punerii sale оn libertate, reclamantul cвntarea 54 kg, in timp ce la momentul arestarii, in iulie 1994, cantarea aproape 100 kg (paragraful 22, anterior).
85. Urmare a tratamentelor la care a fost supus оn penitenciar, reclamantul a fost spitalizat оn repetate rвnduri, оn 1996 si 1997 si a suferit mai multe interventii chirurgicale legate de litiaza si ulcerul de care suferea, boli ce s-au agravat in perioada de arestare preventiva. In februarie 1997, acesta a fost examinat de medicii Spitalului Militar Central Bucuresti, care i-au recomandat sa efectueze o tomografie si o interventie chirurgicala la nivelul ochiului stang si al piramidei nazale. Reclamantul nu a urmat aceste recomandari, din motive de natura financiara.
86. Reclamantul sustine ca, din cauza leziunilor suferite in perioada in care a fost arestat preventiv, are dureri puternice de cap si si-a pierdut partial auzul si vederea.
b) teza Guvernului
87. La data de 12 ianuarie 1995, reclamantul a fost examinat de un neuropsihiatru, care a stabilit ca acesta suferea de depresie nervoasa cu tulburari de comportament (paragraf 102, de mai jos). In opinia Guvernului, este imposibil ca medicul sa fi constatat anumite leziuni si sa fi omis sa le mentioneze in fisa medicala de observatie.
88. Оn aceeasi zi, reclamantul a fost transferat in celula nr. 42, pentru a preveni declansarea unui conflict intre acesta si ceilalti detinuti.
89. Оn noaptea de 12/13 ianuarie 1995 si nu in noaptea 10/11 ianuarie 1995, in jurul orei 1, s-a produs o altercatie intre reclamant si codetinuti. Reclamantul a fost legat, apoi, cu catusele de pat pe durata a aproximativ 5 ore, pana la 5.30, cand a fost condus la infirmerie. In opinia Guvernului, este imposibil sa se stabileasca cu precizie circumstantele derularii incidentului in cauza. Din aceste motive, Guvernul nu se poate sprijini decat pe concluziile cuprinse in rezolutia Parchetului din 20 octombrie 1997 (paragraful 137, de mai jos).
90. Оn dimineata zilei de 13 ianuarie 1995, gardianul D.T. si comandantul adjunct P.V. au raportat comandantului penitenciarului ca in noaptea anterioara a avut loc un incident in celula nr. 42. Detinutii 'Sisi' si 'Raj' au raportat, de asemenea, incidentul.
91. Astfel cum rezulta din procesele-verbale redactate de angajatii Penitenciarului Oradea si din raportul comandantului adjunct al penitenciarului, ale caror copii au fost transmise Curtii, in noaptea de 12/13 ianuarie, spre miezul noptii, reclamantul a provocat acte de dezordine in celula, agresand codetinutii si, din acest motiv, a fost imobilizat, prin legarea sa de pat cu catusele.
92. La data de 13 ianuarie 1995, reclamantul a fost transportat la Spitalul Judetean Oradea, unde a fost examinat in cadrul sectiilor de chirurgie, neurochirurgie, radiologie, ortopedie si ORL. Radiografiile relevau faptul ca reclamantul suferise o fractura a coastei nr. 7 si o fractura a piramidei nazale, fara deplasare. Guvernul contesta faptul ca reclamantul ar fi suferit fracturi ale cutiei craniene sau ale coloanei vertebrale. Reclamantului i-a fost fixat in aceeasi zi un bandaj toracic.
93. La оntoarcerea оn penitenciar, reclamantul a fost internat la Spitalul Penitenciar оntre 13 - 23 ianuarie 1998, cu diagnosticul 'traumatism facial si tulburari de comportament'. Reclamantul a beneficiat in perioada mentionata de tratament cu antibiotice, analgezice si sedative.
94. La 20 si 23 ianuarie 1995, reclamantul a fost examinat la Spitalul Judetean Oradea, in cadrul sectiei psihiatrie. Medicul care l-a consultat pe reclamant, dupa ce a apreciat ca acesta suferea de 'sindrom paranoid', a recomandat spitalizarea sa, pentru o mai precisa diagnosticare.
95. La data de 23 ianuarie 1995, si nu la data de 24 ianuarie, reclamantul a fost transferat la Spitalul Penitenciar Jilava, cu diagnosticul 'psihopatie paranoida'. Transportul a fost efectuat intr-un vagon care apartinea penitenciarului. Inainte de a fi transportat, reclamantul a fost examinat de un medic, care a concluzionat ca starea sa de sanatate nu prezenta un caracter de urgenta medicala si nu necesita acordarea de asistenta speciala pe durata transportului.
96. Reclamantul a fost internat оn Spitalul Penitenciar Jilava la data de 26 ianuarie 1995, la sectia neuropsihiatrie, cu diagnosticul psihopatie paranoida.
97. Reclamantul a fost internat оn cadrul serviciului de psihiatrie al spitalului timp de 25 de zile. Оn aceasta perioada, nu a fost supus la tortura psihologica. Dat fiind faptul ca regulamentul spitalului prevede separarea detinutilor purtatori HIV de ceilalti bolnavi, reclamantul nu ar fi putut dormi in acelasi pat cu o astfel de persoana.
98. La data de 20 februarie 1995, reclamantul a fost externat cu acelasi diagnostic cu care fusese internat. Medicii au consemnat o ameliorare a starii de sanatate.
99. Pe оntreaga durata a spitalizarii la infirmeria Penitenciarului Oradea, reclamantul a beneficiat de plimbari zilnice, care aveau loc in doua curti amenajate in acest scop, durata fiecarei plimbari fiind cuprinsa intre 30 de minute si o ora.
100. Faptele descrise de Guvern la paragrafele 93 - 99, de mai sus, sunt confirmate de scrisorile din 15 si 17 mai 2001, pe care Directia Generala a Penitenciarelor le-a adresat agentului guvernamental si ale caror copii au fost transmise Curtii.
2. Certificatele medicale
101. La data de 3 august 1992, reclamantul a fost internat оntr-o clinica psihiatrica din Timisoara, cu diagnosticul 'episod de psihoza paranoida'. Din fisa medicala de observatie completata de medicii clinicii, a carei copie a fost transmisa Curtii de catre Guvern, rezulta ca internarea s-a facut la cererea familiei reclamantului, din cauza faptului ca acesta era periculos pentru cei din jurul sau, ca perturba in mod permanent linistea familiei si a vecinilor. Medicii au consemnat, de asemenea, ca reclamantul se considera persecutat si avea tendinte de supraestimare, ca era agitat, avea insomnii si un comportament agresiv. Reclamantul a fost externat cu diagnosticul: 'episod de psihoza atipica in context reactiv si toxic exogen' si 'structura specifica de personalitate de tip impulsiv.'
102. La data de 12 ianuarie 1995, reclamantul a fost condus la Spitalul de neurologie si psihiatrie Oradea, unde a fost examinat de neuropsihiatrul K.E. In certificatul medical eliberat s-a consemnat faptul ca reclamantul suferea de depresie nervoasa cu tulburari de comportament. S-a mentionat ca reclamantul acuza existenta unei presiuni magnetice in intreg corpul, mai ales la nivelul inimii, si ca refuza sa stea langa radiator, a carui apropiere i-ar fi determinat o crestere a presiunii sangvine. Medicul a concluzionat ca reclamantul suferea de schizofrenie paranoida si a recomandat punerea sa sub observatie.
103. Prin scrisoarea din data de 12 ianuarie 1994, comandantul Penitenciarului Oradea a informat Curtea de Apel Oradea ca reclamantul a fost consultat la data de 12 ianuarie 1995 de catre un medic specialist, care a stabilit diagnosticul de 'schizofrenie paranoida' si care a recomandat spitalizarea sa de urgenta. In consecinta, comandantul a adresat Curtii de Apel solicitarea de a dispune spitalizarea de urgenta a reclamantului in Spitalul Penitenciar Jilava, intrucat spitalizarea pe plan local nu putea fi realizata, fiind imposibil de asigurat paza acestuia, intrucat nu le era permis gardienilor sa intre cu armele in sectia de neuropsihiatrie a spitalului judetean.
104. Fisa medicala a reclamantului, completata cu ocazia examenului medical din 13 ianuarie 1995, efectuat la Spitalul Judetean Oradea, a indicat o fractura a coastei nr. 7 si a piramidei nazale, cu fractura de os, fara deplasare. Medicii sectiei de chirurgie si ortopedie au recomandat un bandaj toracic si analgezice, in caz de nevoie. La sectia ORL, medicii au recomandat ca reclamantul sa evite timp de o luna traumatismele nazale.
105. Registrul aceluiasi spital a indicat faptul ca reclamantul a fost supus la data de 13 ianuarie 1995 unui examen radiologic la torace si plamani, examen ce a stabilit existenta unei fracturi la coasta nr. 7, pentru care i-a fost recomandat un bandaj toracic si repaus.
106. Din fisa medicala a reclamantului, completata de infirmeria Penitenciarului Oradea si transmisa Curtii de catre Guvern, rezulta ca reclamantul a ramas in infirmerie din 13 pana in 23 ianuarie, cu diagnosticul schizofrenie paranoida, fractura la coasta nr. 7 si traumatism facial cu echimoze palpebrale, despre care se sustine ca ar fi fost produs prin autoagresare. Reclamantului i s-au administrat la infirmerie analgezice, antibiotice si sedative.
107. Reclamantul a fost din nou examinat la infirmeria penitenciarului la 14, 16 si 18 ianuarie. Medicul a consemnat; in raportul sau, ca starea generala de sanatate a reclamantului era buna.
108. La data de 17 ianuarie, un medic de la infirmeria penitenciarului a recomandat spitalizarea reclamantului, apreciind ca schizofrenia de care acesta suferea nu putea fi altfel tratata. In raportul sau, medicul a consemnat ca reclamantul suferea de schizofrenie si ca in noaptea de 12 ianuarie a avut tulburari de comportament, aplicandu-si singur lovituri. S-a precizat, de asemenea, ca reclamantul fusese examinat la 13 ianuarie 1995 in cadrul sectiilor de chirurgie, oftalmologie si ORL, care au stabilit diagnosticul de fractura a unei coaste si a piramidei nazale.
109. La data de 23 ianuarie 1995, un medic de la infirmeria penitenciarului a consemnat оn fisa medicala a reclamantului ca acesta a fost internat la infirmerie pentru schizofrenie si pentru ca si-a autoprodus leziuni si ca, urmare a tratamentului administrat, starea de sanatate a avut o evolutie favorabila. Se consemna, de asemenea, ca reclamantul urma sa fie transferat la Jilava, pentru tratament si examen medico-legal.
110. Din fisa medicala a reclamantului completata de Spitalul Penitenciar Jilava, rezulta ca reclamantul a fost internat la sectia de psihiatrie a acestui spital la data de 26 ianuarie 1995, cu diagnosticul de 'schizofrenie paranoida si traumatism cranian produs prin autoagresare'. Reclamantul a fost supus, imediat dupa sosire, unui control medical efectuat de catre medici psihiatri, care au consemnat in raportul lor existenta de echimoze palpebrale si a unui edem bilateral la nivelul membrelor inferioare. Medicii au consemnat, de asemenea, ca reclamantul acuza dureri abdominale si deficiente ale tranzitului intestinal. Se mentiona, totodata, ca reclamantul avea antecedente psihiatrice, fiind anterior internat la sectia de psihiatrie a spitalelor din Timisoara si Jilava.
111. Pe durata spitalizarii la Jilava, care s-a prelungit pana la data de 20 februarie 1995, reclamantul a fost tratat pentru schizofrenia paranoida, prin administrarea de tranchilizante. De asemenea, i-a fost prescris regim alimentar. Nu rezulta din documentele puse la dispozitia Curtii ca reclamantul a fost tratat pentru traumatismul facial si fractura de coasta.
112. Din foaia de observatie completata de medicii sectiei de psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, rezulta ca reclamantul era 'linistit, cooperant, (), ca acesta prezenta echimoze palpebrale de culoare violacee si acuza dureri in regiunea inghinala, zona in care afirma ca a fost lovit'. Pe o alta coloana figurau, intre paranteze, cuvintele 'refuza' si 'traumatisme in zona inghinala', iar, pe un alt rand, o abreviere a cuvintelor 'examen chirurgical'.
113. Оntr-o adresa transmisa agentului guvernamental de catre Directia Generala a Penitenciarelor, ca raspuns la solicitarea de informatii formulata de acesta, s-a precizat ca, pe durata internarii la Spitalul Penitenciar Jilava, reclamantului i-au fost administrate tranchilizante, ca a urmat un regim alimentar si ca nu a fost consultat in cadrul sectiei de chirurgie, intrucat acesta a refuzat un astfel de examen, asa cum rezulta din foaia de observatie completata de medicii sectiei de psihiatrie a spitalului (paragraful 112, de mai sus, in fine
114. Din certificatele medicale transmise Curtii de catre reclamant rezulta ca, dupa punerea sa in libertate, reclamantul a fost internat intre 1 si 17 noiembrie 1995 si 19 si 28 februarie 1997 la Spitalul Judetean Oradea si la Spitalul Judetean Alexandria, la sectia de chirurgie, unde a fost tratat chirurgical pentru litiaza, stenoza papilara si pentru afectiuni ale colonului si pancreasului. Medicii i-au acordat 30 de zile de concediu medical si i-au recomandat sa efectueze un examen tomografic la Spitalul Militar Central Bucuresti. Din documentele puse la dispozitia Curtii, nu rezulta ca reclamantul si-a pierdut auzul sau vederea.
3. Plвngerile reclamantului pentru rele tratamente
115. Reclamantul sustine ca in ianuarie 1995, dupa incidentul cu 'Sisi' si 'Raj' din noaptea de 10 - 11 ianuarie, a adresat comandantului inchisorii plangerea sa verbala impotriva codetinutilor care il supusera la rele tratamente. Reclamantul sustine, de asemenea, ca la acea data, din cauza leziunilor suferite, nu a fost in masura sa formuleze o plangere scrisa.
116. La data de 24 iulie 1995, reclamantul a sesizat Parchetul cu o plвngere оmpotriva detinutilor 'Sisi' si 'Raj', pe care ii acuza de tentativa la infractiunea de omor sau de tentativa la infractiunea de vatamare corporala grava, fapte prevazute de art. 174, respectiv din Codul penal. El a solicitat, de asemenea, оnceperea urmaririi penale impotriva gardianului P.S., care l-a transferat in celula 42, in care se aflau detinuti recidivisti, cu intentia de a facilita maltratarea sa, si impotriva gardianului S.A., care era de serviciu in noaptea in care a avut loc incidentul si care nu a intervenit pentru a pune capat agresiunii codetinutilor. Totodata, reclamantul a formulat plangere impotriva comandatului adjunct al Penitenciarului Oradea, care a ordonat incatusarea sa, lasandu-l sa 'moara cu spatele pe ciment'.
S-a plвns, de asemenea, de faptul ca sotiei sale nu i s-a permis sa-l viziteze in penitenciar dupa ce a fost agresat, ca, pe cand se afla 'intre viata si moarte', a fost dus intr-un vagon la Jilava, la sectia de psihiatrie, desi ar fi trebuit sa fie transportat la sectia de chirurgie pentru tratament. In plangerea formulata, el s-a exprimat astfel: 'probabil gardienii au contat pe faptul ca va muri in drum spre spital si ca responsabilitatea va cadea in sarcina altor persoane. La Jilava, la sectia de psihiatrie, medicii au vazut ca am fost batut si ca aveam fracturi si au fost mirati ca am fost trimis acolo. Desi pierdusem deja foarte mult sange si aveam tensiunea cuprinsa intre 7 si 12, m-au trimis inapoi la Oradea (), cu degetul mic de la mana dreapta zdrobit, cu unghia de la un deget de la piciorul drept si cea de la un deget de la mana dreapta smulse.'
Reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize medicale, оn vederea stabilirii starii sale de sanatate. El acuza dureri puternice de cap, precum si faptul ca nu mai simte partea stanga a capului si ca sinusul stang era fracturat. Acuza, de asemenea, existenta unor deficiente respiratorii, despre care sustinea ca au fost determinate de faptul ca fracturile toracice nu s-au vindecat din cauza lipsei unui tratament medical adecvat.
117. Оn opinia Guvernului, reclamantul nu a depus nici o plвngere оn ianuarie 1995 оmpotriva gardienilor P.S. si S.A. sau impotriva codetinutilor care l-au agresat. Se sustine ca reclamantul s-a plans pentru prima oara pentru incidentul cu 'Sisi' si 'Raj' in plangerea sa inaintata Parchetului la data de 24 iulie 1995 (paragraf 116, de mai sus).
118. La data de 27 decembrie 1995, neprimind nici un raspuns cu privire la plangerea sa, reclamantul s-a adresat, cu noi plangeri, Parchetului Militar Oradea si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. El a solicitat, din nou, efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea starii sale de sanatate si constatarea infirmitatii provocate de leziunile suferite.
Reclamantul a subliniat ca in perioada de arestare preventiva, in virtutea faptului ca se bucura de beneficiul prezumtiei de nevinovatie, ar fi trebuit sa fie detinut in celula cu alte persoane arestate preventiv, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 23/1969 privind efectuarea pedepselor. Or, contrar acestei reglementari, a fost transferat de catre gardianul P.S. intr-o celula cu detinuti condamnati definitiv si recidivisti, cu scopul de a fi batut cu ferocitate. Reclamantul solicita Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sa analizeze aceste aspecte si sa concluzioneze ca gardienii din Penitenciarul Oradea l-au supus la rele tratamente, infractiune prevazuta de articolul 267 din Codul penal.
Reclamantul s-a plвns, totodata, ca in perioada de internare in infirmeria penitenciarului, i-a fost interzis exercitiul dreptului la plimbare zilnica, desi a solicitat in scris respectarea acestuia. S-a plans, de asemenea, ca nu a fost condus la instanta la cateva termene la care aceasta se pronunta asupra apelului in procedura initiata impotriva sa, pentru a nu aparea in public cu chipul si capul zdrobite si tumefiate si cu unghiile de la mana smulse.
119. La data de 29 aprilie 1996, reclamantul a depus plвngere la Parchetul Militar Oradea, invocвnd faptul ca procurorii desemnati sa instrumenteze plangerea sa tergiverseaza solutionarea dosarului, pentru a impiedica stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre eventualele operatii chirurgicale suferite si leziunile produse in incidentul cu 'Sisi' si 'Raj'.
El a subliniat ca, desi a fost torturat in noaptea de 11/12 ianuarie 1995, numai la 13 ianuarie 1995 a fost condus la sectia de chirurgie. A precizat, de asemenea, ca, in ciuda starii in care se afla, a fost mai intai transportat la sectia de neuropsihiatrie, pentru a se preconstitui o proba ca si-ar fi autoprovocat leziunile. Reclamantul a solicitat Parchetului sa analizeze motivele pentru care conducerea Penitenciarului Oradea a incercat sa acopere agresiunea la care a fost supus de catre codetinuti cu complicitatea comandantului adjunct P.V.
Reclamantul a aratat, totodata, ca dupa incidentul cu 'Sisi' si 'Raj', cu fata desfigurata si 'mai mult mort decat viu', a fost condus in biroul comandantului R., unde, din cauza starii sale, nu a fost capabil sa vorbeasca.
Acesta a solicitat, din nou, efectuarea de urgenta a unei expertize medicale, pentru a se constata agravarea starii sale de sanatate.
4. Procedura penala avand ca obiect pretinsele rele tratamente
120. La data de 11 august 1995, Parchetul General (Sectia Parchetelor Militare) a comunicat reclamantului ca plangerea sa impotriva functionarilor P.S., S.A. si V.P. a fost inaintata Parchetului Militar Oradea, spre competenta solutionare.
121. La data de 17 august 1995, plвngerea reclamantului a fost оnregistrata la Parchetul Militar Oradea.
122. La data de 8 septembrie 1995, reclamantul si sotia sa au fost ascultati de procurorul desemnat sa instrumenteze cauza. Reclamantul a sustinut, in special, ca actele de agresiune la care a fost supus din partea codetinutilor 'Sisi' si 'Raj' au avut loc la instigarea si cu complicitatea gardienilor P.S. si S.A. si ca, dupa incidente, comandantul adjunct al penitenciarului, P.V., in loc sa ia masurile necesare, a dispus sa fie incatusat.
Sotia reclamantului a declarat ca i s-a refuzat dreptul de a-si vizita sotul intre 5 si 8 ianuarie 1995, cu motivatia ca acesta a suferit un soc psihic si ca este sub tratament. A precizat ca l-a putut vizita la Spitalul Penitenciar Jilava, intre 18 si 20 ianuarie 1995, cand si-a dat seama ca acesta era slabit si a remarcat ca avea echimoze la ambii ochi si unghia degetului mic smulsa.
123. La data de 14 februarie 1996, parchetul a luat declaratii comandantului adjunct al penitenciarului, P.V., si gardienilor P.S. si S.A., cu privire la relele tratamente pe care reclamantul pretindea ca le-a suferit in noaptea de 12/13 ianuarie 1995.
124. P.V. a declarat ca, in acea noapte, dupa ce a fost anuntat de ofiterul de serviciu ca reclamantul s-a batut cu ceilalti detinuti si ca a provocat scandal, a mers in celula nr. 42, unde a constatat ca reclamantul era ranit la nas si ca avea sange pe maini. Dupa ce a incercat sa discute cu el asupra a ceea ce se intamplase, a dispus - data fiind starea reclamantului si faptul ca era noapte - sa fie imobilizat la pat cu catusele. A aratat, de asemenea, ca a dispus ca un gardian sa stea intreaga noapte in fata usii celulei, pentru a asigura supravegherea acestuia. P.V. a precizat ca, desi regulamentul penitenciarului prevede ca persoanele arestate preventiv, cum era cazul reclamantului, sa fie cazate in celule separate de cele ale detinutilor aflati in executarea pedepsei, de la aceasta regula au fost permise exceptii, in cazul suprapopularii penitenciarului, precum si atunci cand au intervenit situatii speciale. A adaugat ca, din cauza comportamentului reclamantului fata de ceilalti detinuti, s-a decis repartizarea acestuia in celula cu detinuti condamnati definitiv.
125. Gardianul P.S., care a pus оn aplicare ordinul de transfer al reclamantului оn celula nr. 42, a declarat ca repartizarea reclamantului in acea celula nu a avut ca scop facilitarea agresarii acestuia de catre alti detinuti. A afirmat ca reclamantul era 'bolnav psihic' si ca, dat fiind comportamentul sau, a fost transferat, in repetate randuri, in diverse celule. A precizat ca, atunci cand 'avea o criza', reclamantul sarea din pat si se lovea cu capul de grilajul celulei.
126. Gardianul S.A. a declarat ca in noaptea incidentului intre reclamant si detinutii 'Sisi' si 'Raj' a fost de serviciu. A precizat ca nu avea voie sa-l scoata pe reclamant din celula, atunci cand acesta i-a cerut sa o faca, in noaptea incidentului, dar ca, in schimb, a raportat imediat faptele constatate comandantului adjunct al penitenciarului, care l-a calmat pe reclamant.
127. La data de 27 februarie 1996, parchetul a ascultat martorul H.L., acesta fiind unul dintre detinutii care se aflau in celula nr. 42 in noaptea incidentului cu 'Sisi' si 'Raj'. Acesta a declarat ca in ianuarie 1995, perioada in care a ocupat aceeasi celula cu 'Sisi' si 'Raj', reclamantul a inceput, intr-una din nopti sa se roage potrivit ritului musulman. 'Sisi' a apucat un baston din lemn si a inceput sa-l loveasca pe reclamant pe intregul corp, pana cand bastonul s-a rupt in doua. Reclamantul i-a cerut gardianului sa-l transfere intr-o alta celula, dar acesta i-a raspuns ca nu putea sa-l transfere fara acordul superiorilor sai. Apoi, 'Raj' si 'Sisi', enervati de faptul ca reclamantul cobora tot timpul din pat, au inceput sa-l loveasca din nou cu un baston. Оn celula, radio-ul era pornit. Apoi, 'Sisi' si 'Raj' l-au lovit pe reclamant cu pumnii si picioarele. Reclamantul a ripostat si a inceput sa strige dupa ajutor. Supraveghetorul S.A. a sosit imediat si a intrebat ce se intampla. 'Sisi' a raspuns ca este pe cale 'sa-l moaie' pe reclamant, pentru ca acesta sa nu mai faca in celula nr. 42 ceea ce facuse in alte celule. Gardianul S.A. i-a dat lui 'Sisi' o pereche de catuse si, cu ajutorul lui 'Raj', cei doi l-au imobilizat pe reclamant in patul sau, cu mainile legate de pat cu catusele. Subliniind ca reclamantul era foarte rau batut, martorul continua declaratia aratand ca reclamantul a fost apoi descatusat, la ordinul comandantului adjunct P.V., care a dispus ca, in cazul in care acesta reincepe sa provoace dezordine, sa fie din nou incatusat. Martorul a declarat, in final, ca, din cate cunoaste, nu a fost luata nici o masura impotriva lui 'Sisi' si 'Raj' ulterior incidentului si ca acestia nu au actionat, in opinia sa, la instigarea gardienilor penitenciarului.
128. Оn februarie 1996, Parchetul Militar Oradea a solicitat Penitenciarului Oradea dosarul reclamantului si informatii cu privire la diagnosticul care a fost stabilit la Spitalul Penitenciar Jilava.
129. La 14 martie, 15 mai si 26 iunie 1996, s-au luat declaratiile a patru martori cu privire la incidentul din noaptea din 12/13 februarie 1995.
130. La data de 26 iunie 1996, Parchetul Militar Oradea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care sa precizeze natura leziunilor suferite de reclamant ca urmare a incidentului, numarul zilelor de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare si consecintele produse de incident asupra starii sanatatii reclamantului, in special daca relele tratamente suferite au determinat pierderea unui simt sau organ sau o infirmitate fizica sau psihica permanenta.
131. La data de 27 iunie 1996, reclamantul a fost examinat de un medic legist din cadrul Laboratorul judetean de medicina legala Bihor, care a recomandat efectuarea unor examene medicale in cadrul sectiilor de ortopedie, urologie, ORL si oftalmologie. Nu rezulta din documentele de care dispune Curtea daca aceste examene au fost sau nu efectuate.
132. La data de 11 iulie 1997, reclamantul a
fost din nou ascultat de Parchetul Militar
133. La data de 27 august 1997, laboratorul de medicina legala a redactat raportul de expertiza, intemeindu-se pe examinarea reclamantului din 27 iunie 1996 si pe consemnarile din fisa medicala completata de medicii din Spitalul Penitenciar Oradea. In acest raport, medicul legist S.I. a consemnat ca reclamantul nu a efectuat examenele medicale la sectiile de urologie, ORL si oftalmologie, asa cum i se recomandase la data de 27 iunie 1996; a concluzionat ca la data de 12 - 13 ianuarie 1995, reclamantul a suferit o fractura a coastei nr. 7 si un traumatism al piramidei nazale, ca urmare a lovirii cu un obiect dur. Medicul estima ca aceste leziuni au condus la o incapacitate temporara de munca de 18 zile. A precizat, de asemenea, ca nu a fost identificata vreo infirmitate permanenta a reclamantului.
134. La 12 februarie, 19 martie, 21 aprilie, 23 iulie, 15 si 18 august 1997, parchetul a luat declaratiile a opt noi martori, dintre care 'Sisi' si 'Raj'.
135. Detinutul
'Sisi' a confirmat faptul ca, in noaptea incidentului,
reclamantul a fost lovit de un alt detinut cu un baston, precum si
faptul ca gardianul, dupa ce a observat ceea ce se intampla, nu a
spus nimic, ci a mers sa-l anunte pe comandantul adjunct P.V. Acesta
din urma l-a incatusat pe reclamant, cu mainile la spate si
l-a 'lasat pe jos pana dimineata', cand a fost
dus la infirmerie. 'Sisi' a precizat ca detinutul H. l-a
lovit in cap pe reclamant cu coada maturii si a sarit cu
picioarele pe abdomenul lui. A precizat, de asemenea, ca, in opinia sa,
reclamantul simula nebunia si a adaugat ca vinovatia
comandantului adjunct P.V. rezulta, dupa parerea sa, din faptul
ca dispusese transferul reclamantului in celula lui 'Raj',
caruia i-a cerut sa aiba grija de el. Or, dupa cum a
subliniat 'Sisi', celula lui 'Raj' era cunoscuta in
penitenciarul
136. Detinutul 'Raj' a declarat ca el i-a spus comandantului sa nu-l transfere pe reclamant in celula sa, pentru ca aici se aflau doi detinuti periculosi, iar reclamantul parea a fi nebun. A subliniat ca a solicitat comandantului sa il transfere intr-o alta celula, temandu-se ca ceilalti detinuti nu vor suporta prostiile acestuia, dar isi amintea ca P.V. spusese ca orice se va intampla, nu va fi vina sa. El a relatat ca, in seara incidentului, reclamantul a inceput sa urle si sa-i loveasca pe ceilalti codetinuti, care au ripostat si au incercat sa-l imobilizeze. Ei au cerut, apoi, gardianului o pereche de catuse cu care l-au legat de pat, pozitie in care a stat pana dimineata. Detinutul a declarat ca nu l-a lovit nimeni pe reclamant cu corpuri dure si ca dimineata, cand a venit comandantul adjunct P.V., reclamantul i-a solicitat sa-l scoata din acea celula. P.V. l-a supus apoi unui test psihologic pentru a se stabili daca este intr-adevar nebun. 'Raj' a negat faptul ca P.V. a dispus ca reclamantul sa fie incatusat si lasat pe ciment ca sa moara si ca reclamantul a stat intr-o balta de sange timp de 24 de ore. A negat ca a fost instigat de gardieni sa-l loveasca, dar a confirmat ca P.V. i-a spus in dimineata ulterioara accidentului sa nu-si faca griji, pentru ca intreaga responsabilitate pentru cele intamplate va apartine reclamantului.
137. Prin referatul1 din 20
octombrie 1997, Parchetul Militar Oradea a respins plвngerea
reclamantului оmpotriva gardienilor si
detinutilor 'Sisi' si 'Raj'. In referat se
retine ca reclamantul a avut in perioada septembrie - decembrie 1994
un comportament exemplar in inchisoare, motiv pentru care a fost numit sef
de celula si a fost recompensat de autoritatile
penitenciare. Totusi, incepand cu luna decembrie el a devenit agresiv,
ceea ce a determinat mutarea sa in mai multe celule. Astfel, la 12 ianuarie
1995, reclamantul a fost repartizat in celula nr. 42, impreuna cu
detinutii 'Sisi' si 'Raj'. In noaptea de
12/13 ianuarie 1995, gardianul
1 Nota traducatorului: Urmarirea penala derulata la
Parchetul Militar
Cвt priveste pe ceilalti detinuti, parchetul a confirmat faptul ca acestia erau autorii leziunilor produse reclamantului. Intemeindu-se pe concluziile raportului de expertiza din 27 august 1997 (paragraful 133, de mai sus), parchetul a subliniat ca leziunile suferite de reclamant nu i-au provocat o infirmitate si nu i-au pus viata in pericol, ci au condus la o incapacitate temporara de munca de 18 zile. Plangerea reclamantului a fost totusi respinsa, ca tardiv introdusa, intrucat nu a fost formulata in termenul de doua luni de la data savarsirii faptei, prevazut de articolul 284 din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 180 din Codul penal.
138. La data de 28 mai 1998, reclamantul s-a plвns оmpotriva acestei solutii la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie (Sectia Parchetelor Miliare), solicitand a se dispune inceperea urmaririi penale si angajarea raspunderii penale a faptuitorilor pentru relele tratamente la care a fost supus. A subliniat, in special, complicitatea conducerii penitenciarului care rezulta, in mod evident, din actele medicale completate de medici la 12 si 17 ianuarie 1995, in care s-a consemnat ca in noaptea de 12/13 ianuarie 1995, reclamantul si-a autoprodus traumatisme craniene si la nivelul sternului. Reclamantul a aratat ca documentele in cauza erau false si ca fusesera redactate cu scopul de a acoperi eventualul sau deces sau posibila sinucidere.
Reclamantul s-a plвns ca nu a primit tratament medical de la 11 ianuarie 1995, cand a fost agresat, pana la 13 ianuarie 1995, data la care a fost dus la infirmerie, si ca, in plus, in acest interval a fost incatusat in celula unde se gaseau agresorii sai. El a sustinut, totodata, ca nu a primit tratament medical adecvat nici dupa ce a fost dus la infirmerie, la data de 13 ianuarie 1995, dar a mentionat ca nu poate sa probeze acest lucru.
El s-a plвns, din nou, ca a fost transportat intr-un vagon de marfa la Spitalul Penitenciar Jilava, in ciuda gravitatii starii sale de sanatate, si a fost condus la sectia de psihiatrie si nu la cea de chirurgie, cum o impuneau leziunile suferite. Reclamantul a aratat ca nu a beneficiat de tratament medical adecvat, nefiind internat la sectia de chirurgie si fiind trimis inapoi la Penitenciarul Oradea, dupa cateva zile de la internare, in acelasi vagon ca si la venire.
Reclamantul a solicitat, din nou, efectuarea unei expertize medicale a starii sale de sanatate, la Institutul de Medicina Legala Bucuresti, insistand asupra necesitatii efectuarii unui examen tomografic.
139. Curtea nu a fost оncunostintata cu privire la rezultatul acestei plangeri si nici cu privire la eventualele acte de procedura efectuate de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie dupa 29 mai 1998 (paragrafele 9 - 12, de mai sus).
A. Prejudiciul suferit
297. Reclamantul face distinctia intre doua categorii de prejudicii:
- un prejudiciu material, оn cuantum de 100.000 USD sau de 3 miliarde de lei romвnesti (ROL), care include:
a) cheltuielile legate de deplasarile sale si ale martorilor la numeroasele termene fixate, in cauza, de instantele nationale, precum si alte cheltuieli de judecata;
b) cheltuielile de deplasare a membrilor familiei, pentru a-l vizita la penitenciar si cheltuielile de transmitere a coletelor;
c) despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a arestarii sale ilegale;
d) cheltuielile legate de tratarea afectiunilor survenite in perioada de arestare preventiva, pentru remedierea deficientelor auditive si vizuale, pentru ameliorarea starii piramidei nazale si pentru inlocuirea dintilor pierduti in acea perioada;
- un prejudiciu moral de 100.000 USD sau 3 miliarde de lei (ROL), prejudiciu reprezentat de suferintele fizice si psihice la care a fost supus in perioada de arestare preventiva si atingerea adusa reputatiei sale, prin incarcerarea sa si prin procedura penala pe care autoritatile 'au inscenat-o' impotriva sa.
298. Reclamantul evidentiaza ca necesitatea de a participa la numeroasele acte de cercetare, audieri, reconstituiri, precum si timpul folosit pentru elaborarea, sustinerea si dactilografierea cererilor si memoriilor a afectat munca sa de avocat, nepermitandu-i sa se angajeze in procese complexe si multiple, deoarece nu cunostea cu certitudine timpul pe care il poate conferi profesiei sale. In plus, reclamantul subliniaza ca nu a putut sa se angajeze ca avocat la cabinete de consultanta juridica importante, deoarece reputatia sa a fost afectata de faptul ca era in proces cu statul roman, ceea ce i-ar fi diminuat substantial veniturile, in cadrul unui astfel de cabinet.
299. Reclamantul subliniaza ca probele pe care le-a putut furniza in fata Curtii pentru a-si sustine afirmatiile si pretentiile sunt pe masura modestelor sale mijloace financiare si a climatului de coruptie care domina justitia din Romania.
300. Guvernul solicita Curtii respingerea pretentiilor formulate de reclamant cu titlu de despagubiri materiale, apreciind ca ele au fost formulate intr-o maniera ambigua si nu au fost justificate. In opinia Guvernului, nu exista o legatura de cauzalitate intre pretinsele incalcari ale dispozitiilor Conventiei si prejudiciul material de care se face vorbire. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul solicita Curtii sa constate ca hotararea sa constituie, in sine, o reparatie echitabila a prejudiciului moral rezultat din incalcarea articolului 5 alineat 1 din Conventie, incalcare pe care Guvernul nu o contesta. Pentru celelalte pretinse incalcari ale dispozitiilor Conventiei, pe care Guvernul le contesta, apreciaza ca nu este necesar a fi acordata, de catre Curte, o reparatie.
301. Curtea statueaza ca, in mod incontestabil, reclamantul a suferit prejudicii materiale si morale, pentru care simpla constatare a incalcarii nu poate constitui o reparatie echitabila. Data fiind gravitatea si numarul incalcarilor constante ale dispozitiilor Conventiei, statuand in echitate, Curtea acorda reclamantului 40 000 EUR, pentru prejudiciul material si moral suferit.
B. Cheltuieli de judecata
302. Reclamantul solicita 100.000 USD sau 3 miliarde de lei romanesti (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecata, legate de procedura interna si de cea in fata organelor Conventiei, cuprinzand: taxe postale, taxe de redactare a documentelor, cheltuieli legate de fotocopierea actelor, traducerea acestora, precum si timpul consacrat elaborarii memoriilor in sustinerea plangerii, care s-ar ridica, potrivit estimarii sale, la o suta de zile.
303. Guvernul contesta faptul ca procedura interna si cea in fata Curtii ar fi implicat cheltuieli in cuantumul indicat de reclamant.
304. Curtea a examinat cererea de satisfactie echitabila a reclamantului in lumina principiilor stabilite in jurisprudenta sa (hotararile Nikolova c. Bulgariei (G.C.), cererea nr. 31195/96, § 79, Culegerea de hotarari si decizii 1999-II, Ozturk c. Turciei (G.C.), cererea nr. 22479/93, § 83, Culegerea de hotarari si decizii 1999-VI, si WitoldLitwa c. Poloniei, cererea nr. 26629/95, § 88, Culegerea de hotarari si decizii 2000-III).
305. Facand aplicarea acestor principii in prezenta cauza si statuand in echitate, potrivit articolului 41 din Conventie, Curtea considera necesar a acorda reclamantului 6.000 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecata, la care se adauga orice suma datorata de acesta cu titlu de impozit.
C. Dobвnzi moratorii
306. Curtea considera necesar sa fixeze nivelul dobanzilor moratorii la cel al dobanzii imprumutului marginal, practicat de Banca Centrala Europeana, majorat cu trei procente.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ОN UNANIMITATE:
1. Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 3 din Conventie, sub aspectul tratamentelor la care a fost supus reclamantul pe perioada arestarii sale preventive;
2. Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 3 din Conventie, sub aspectul anchetei efective ce ar fi trebuit realizata de autoritati cu privire la tratamentele mentionate;
3. Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 5 alineat 1 din Conventie, ca urmare a arestarii reclamantului, in absenta unor motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa fuga dupa savarsirea unei infractiuni;
4. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 5 alineat 1 din Conventie, prin mentinerea reclamantului in stare de arest preventiv dupa expirarea mandatului de arestare;
5. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 5 alineat 3 din Conventie;
6. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 5 alineat 4 din Conventie;
7. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 5 alineat 5 din Conventie;
8. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 6 alineat 1 din Conventie;
9. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 6 alineat 3 litera c) din Conventie;
10. Hotaraste ca nu a fost incalcat articolul 8 din Conventie;
11. Hotaraste:
a) ca statul trebuie sa plateasca reclamantului, in trei luni de la data la care decizia va deveni definitiva, conform articolului 44 alineat 2 din Conventie, sumele urmatoare, transformate in lei romanesti (ROL), conform ratei de schimb aplicabile la data efectuarii platii;
i) 40.000 EUR (patruzeci mii euro) cu titlu de prejudiciu material si moral;
ii) 6.000 EUR (sase mii euro) pentru taxe si cheltuieli, plus orice suma datorata cu titlu de impozit.
b) de la data expirarii termenului acordat in vederea efectuarii platii pana la data virarii sumelor mentionate, acestea vor fi majorate cu o dobanda egala celei practicate de Banca Centrala Europeana pentru imprumutul marginal, majorata cu trei procente.
12. Respinge restul pretentiilor formulate de reclamant cu titlu de satisfactie echitabila.
Redactata in franceza, apoi pronuntata in sedinta publica la Palatul pentru Drepturile Omului, Strasbourg, 3 iunie 2003
CONCLUZII
Daca din punct de vedere criminologic, оn ceea ce priveste violenta familiala, statele nu cunosc deosebiri esentiale, din punct de vedere legislativ si procedural exista doua tipuri de state:
1. Statele care au prevazut in Codul Penal legi speciale cu privire la relatiile familiale;
2. State care nu fac deosebire оntre violenta familiala si cea extrafamiliala, legea nationala tratandu-le la fel.
Оn majoritatea tarilor lumii legislatia de protectie a femeii si de incriminare a partenerului agresor si adesea, de obligare a lui la un tratament psihoterapeutic, a inceput sa fie formulata si sa functioneze in jurul anilor 1990.
Pвna la aceasta data, legislatia statelor privind violenta domestica era un amestec exotic de traditii locale si reverberatii ale unor prevederi internationale. In plus, punerea lor in practica depindea de o multitudine de factori care le facea adesea nefunctionale, cum ar fi: legislatia din Bolivia pedepseste sotul care a provocat consoartei leziuni care au facut-o incapabila pe o perioada de 30 de zile; in Peru pedeapsa care se aplica sotului abuziv este obligatia de a desfasura 30 de zile de munca, in serviciul comunitatii. In practica se intampla foarte rar sa se aplice fie si un minim de pedeapsa in situatia de violenta domestica
Studii efectuate la nivel mondial pun оn evidenta aspecte alarmante in legatura cu violenta in familie. Astfel, un studiu efectuat in Argentina in 1998, arata ca o femeie din patru este batuta de partenerul ei. Publicatia Focus on Women scria, in ianuarie 1995, ca 70% din toate cazurile de violenta impotriva femeilor denuntate la Comisariatul de politie din Sao Paolo (Brazilia) au avut loc la domiciliu. In Ecuador, un raport asupra unei investigatii realizat in 1989 arata ca 80% din femeile intervievate au fost batute de partenerul lor. Un studiu publicat in 1986 in Puerto Rico arata ca 60% din toate femeile casatorite erau victime ale violentelor fizice comise de soti si ca majoritatea dintre ele indurau aceasta situatie timp de 6-9 luni. Un studiu efectuat in Venezuela in 1986 arata ca in jur de 20 de femei sunt supuse violentelor fizice in fiecare zi si, sigur, seria exemplelor ar putea continua
BOSNIA - HERTEGOVINA
Оn Bosnia-Hertegovina nu sunt legi speciale privind violenta impotriva femeilor si, implicit violenta domestica. Codul penal se refera la cateva acte care, indreptate impotriva femeilor, pot fi considerate ca acte criminale. Astfel, violul este descris prin utilizarea violentei, in scop sexual, indreptata impotriva femeii care nu este casatorita cu agresorul. Legea in vigoare nu recunoaste cazurile de viol comise de sot in timpul casatoriei sau a desfasurarii procedurii de divort.
Conditia pentru ca un mariaj sa existe este o intelegere reciproca intre parteneri. Atunci cand aceasta intelegere nu mai exista de o lunga perioada de timp, partenerii pot divorta. Astfel, orice relatii tensionate in familie sunt privite ca "probleme familiale".
Оn practica, femeile violate, torturate sau ranite de soti se pot adresa politiei sau direct justitiei, dar agresorul va fi facut responsabil numai in cazul existentei unor vatamari corporale, dovedite cu probe. Orice cetatean are dreptul de a scrie o plangere daca cunoaste ca un act incriminat de Codul Penal s-a produs.
CROATIA
Violenta domestica nu e recunoscuta ca o violare a drepturilor omului. In plus, nu exista refugii pentru victime si nici centre de reabilitare a agresorilor. Violenta domestica nu este reglementata prin legi speciale, insa aceasta problema e acoperita de legile generale din domeniul Dreptului Penal. Pedepsele sunt relativ scazute, un omor fiind pedepsit cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.
Оn cazul оn care agresiunea e comisa de sot (concubin, partener), legea devine aplicabila numai la plangerea prealabila a victimei.
Оn practica, victimele sunt spre rezolvarea civila a cazului.
BULGARIA
Оn Bulgaria ,,interventia statului in viata privata" e vazuta ca o violare a drepturilor omului. Recunoasterea problemei violentei domestice s-a facut abia dupa Conferinta de la Beijing (1995).
Violenta domestica este obiectul de activitate al organizatiilor nonguvernamentale. Numai in cazul vatamarilor grave (omorurile, spre exemplu), violenta familiala este considerata ofensa publica si penalizata ca atare de Codul Penal bulgar.
Оn Bulgaria nu se tine o evidenta statistica a infractiunilor comise in interiorul familiei.
SUEDIA
Suedia este un bun exemplu de implicare a statisticii. Violenta domestica este considerata de catre statul suedez drept o serioasa problema sociala, iar din punct de vedere al legii, o incalcare a drepturilor egale ale femeilor cu barbatii si o forma de criminalitate. Guvernul suedez a impus sistemului juridic o abordare prioritara a subiectului.
Exemplificвnd ideea negocierilor normelor juridice, a punerii lor de acord cu fenomenele sociale, guvernul suedez fixeaza 3 puncte esentiale de plecare in abordarea violentei impotriva femeii:
ameliorarea si cresterea rigurozitatii legislatiei specifice
intensificarea masurilor preventive
ameliorarea interventiilor legate de femeile victime
ALBANIA
Оn Albania, numarul cel mai mare al femeilor care cad victime ale violentelor domestice sunt din comunitatea musulmana, cu un nivel de educatie scazut, fara ocupatie sau lucrand in mediul rural, chiar pensionare, cu nivel economic scazut.
Cuplul violent este adeseori consumator de alcool sau droguri.
Violenta domestica a crescut in perioada tranzitiei, ca urmare a modificarilor sociale si psihologice care au avut loc.
Codul Penal albanez are cвteva prevederi care protejeaza femeile victime ale violentelor, in general. Legea albaneza prevede "nediscriminarea in functie de sex". Codul familiei prevede ca noua solutie de dizolvare a mariajului, acordul partilor, iar noul Cod al Muncii se refera, in relatiile de serviciu, la hartuirea sexuala.
Majoritatea victimelor prefera sa nu divorteze, deoarece dupa divort impart aceeasi locuinta cu sotul.
UNGARIA
Violul marital este inclus оn Codul Penal ungur din 15 septembrie 1997.
Nu sunt prevazute legi speciale privind violenta domestica, dar sunt considerate infractiuni si sunt pedepsite:
- vatamarile fizice, usoare sau grave;
- violarea proprietatii private;
- rele tratamente aplicate minorilor (inclusiv bataia aplicata de mamele lor).
Оn investigarea cazurilor de violente domestice apar probleme serioase. Politistii considera violenta domestica ca fiind o problema privata si adeseori nu doresc sa intervina in asemenea cazuri. De multe ori, trateaza cu superficialitate cazul, nu interogheaza martorii, nu fac fotografii la fata locului, nu informeaza victimele despre necesitatea obtinerii certificatului medico-legal. Rar, in cazul vatamarilor corporale grave, retin agresorul pentru 8-12 ore. Totodata, legea nu prevede protectia victimelor si martorilor.
Multe femei prefera sa apeleze la divort in rezolvarea cazurilor de violente domestice.
GRECIA
Protectia drepturilor omului reprezinta o parte importanta in sistemul juridic grec, drepturile femeii fiind o parte din acesta. Grecia a ratificat toate documentele internationale in domeniu.
Legea greaca nu condamna explicit violenta domestica. In sistemul juridic grec se prevede nediscriminarea in functie de sex in mai multe domenii: politic, economic, social, cultural si civil.
Constitutia greaca garanteaza egalitatea tratamentului si drepturile si libertatile fundamentale si creeaza obligativitatea respectarii drepturilor cetatenilor de ambele sexe, si, daca e necesar, luarea masurilor pentru protejarea acestor drepturi.
Codul Penal Grec este bazat pe principiul egalitatii in fata legii si oportunitatii fiecarui individ de a se adresa justitiei in cazul violarii drepturilor sale. Violenta impotriva femeilor este pedepsita ca violare a dreptului la viata si a dreptului la integritate corporala a fiecarui individ. Art. 336, alin. 1 Cod Penal condamna violul in afara familiei, sanctionandu-l cu inchisoare de la 5 la 20 de ani, sau cel putin 10 ani daca este comis de 2 sau mai multe persoane.
Lipsa definitiei violentei domestice creeaza probleme. Violenta psihologica (limbajul violent, injuriile) nu este pedepsita. De asemenea, violenta domestica nu prevede o interventie speciala din partea autoritatilor.
CIPRU
"Legea pentru prevenirea si combaterea violentei familiale" defineste violenta ca fiind: "orice act ilegal ori comportament care are ca rezultat orice abuz de natura fizica, sexuala sau psihologica asupra unuia din membrii familiei, inclusiv violenta exercitata cu scopul de a avea relatii sexuale cu victima fara consimtamantul acesteia sau pentru a ingradi libertatea personala" (art. 3, alin. 1).
"Membru al familiei" оnseamna: "sot si sotie sau alti parteneri care traiesc ca familie, aceasta definitie incluzand parintii si copiii" (art. 3).
Art. 4 din aceeasi lege arata ca violenta produsa in familie are circumstante agravante. De aceea, sanctiunile prevazute de Codul Penal in acest caz sunt mai severe .
Sunt luate si masuri restrictive. Astfel, persoana violenta nu are acces in locuinta atunci cand:
- a mai comis violente domestice sau a fost condamnata pentru acte similare cel putin de doua ori in ultimii doi ani;
- violenta a avut ca urmare punerea in pericol a vietii, integritatii corporale sau echilibrul sexual / psihologic al victimei,
- agresorul refuza tratamentul de reabilitare.
Judecatorul poate lua masuri de protectie a victimei (astfel, nu sunt date publicitatii informatii de natura a identifica victima).
MAREA BRITANIE
Оn Marea Britanie, ca si in Romania, incidentele au loc "in spatele usilor inchise" Ceea ce se cunoaste reprezinta numai varful icebergului, dintr-un fenomen greu de stapanit .
Statistica Marii Britanii arata ca la nivelul anului 1991 au avut loc - in Anglia si Wales - 530.000 de incidente din domeniul violentei domestice. Circa 460.000 dintre acestea s-au manifestat impotriva femeilor. La nivelul aceluiasi an, 45 % din totalul femeilor ucise au fost omorate de sotii lor, pe cand 8 % din totalul barbatilor ucisi cazut victime ale partenerilor lor. In medie, saptamanal, in Marea Britanie, 2 femei sunt ucise de partenerii lor.
Aproximativ una din patru femei au avut cel putin o experienta de violenta domestica. Una din opt femei au fost violate de sot sau de fostul partener.
Оn medie, o victima a violentelor domestice a fost agresata de 35 de ori inainte de a chema politia.
Circa 86 % dintre violentele domestice raportate au avut ca victime femeile. Doar 25 % dintre agresiunile raportate au fost catre politie.
Marea Britanie are o legatura speciala privind violenta domestica incepand cu anul 1984.
Оn Marea Britanie, Politia percepe violenta domestica ca fiind o problema sociala si nu o crima. Dar lucratorii sociali percep violenta domestica ca fiind o crima si incearca, folosind mijloace proprii societatii civile, sa determine politia sa aiba aceeasi viziune asupra fenomenului.
Violenta domestica este considerata, in fapt, ca o responsabilitate a intregii societati.
Actiunile Politiei, ca prim raspuns la violenta domestica, sunt de o importanta deosebita pentru victime si reprezinta cheia indrumarii victimei spre agenti. Raspunsul Politiei, nefiind totusi suficient pentru rezolvarea problemei, este o importanta contributie la siguranta victimei si la indrumarea intr-o maniera pozitiva a agresorului in rezolvarea acestui tip de conflict.
Оn Marea Britanie, rezolvarea cazurilor de violenta domestica este responsabilitatea fiecaruia, si a tuturor ofiterilor de politie.
Politistul poate lua toate masurile in scopul arestarii persoanei, daca aceasta a comis o infractiune care prevede arestul, incluzand agresiunile care cauzeaza vatamari corporale sau vatamari corporale grave.
Astfel, el poate actiona in scopul salvarii vietii sau impiedicarii vatamarii corporale sau a prevenirii pericolelor serioase. Politistul poate utiliza, in caz de pericol, o forta rezonabila pentru a intra in incaperea in care se produce fapta. De asemenea, poate aresta o persoana acolo unde are serioase motive sa creada ca acest lucru este necesar pentru a preveni ca respectiva persoana sa cauzeze vatamari fizice unei alte persoane, pentru a proteja un copil sau o alta persoana vulnerabila.
Daca politistul care are agresorul in custodie considera ca acesta va agresa si in viitor victima sau va constrange victima sa-si retraga plangerea, atunci eliberarea pe cautiune a acestuia poate fi refuzata pana cand justitia va decide, la prima infatisare.
Daca persoana arestata este minora, politistul care o are in custodie poate considera arestarea ca fiind necesara in cazul in care prin aceasta se previne cauzarea unor vatamari fizice unei alte persoane (de retinut e faptul ca majoratul, in Marea Britani, are loc la varsta de 21 ani).
STATELE UNITE ALE AMERICII
Violenta domestica, in unele state din SUA, este vazuta ca o crima majora impotriva societatii, care nu poate tolerata. Se considera ca victimele violentelor domestice trebuie sa li se acorde maxima protectie legala.
Studiile arata ca anual, circa 4 milioane de femei sunt batute de partenerii lor. Aproximativ 25 % dintre femei - victime sunt batute in perioada de graviditate.
Оn fiecare an, оn SUA, violenta domestica cauzeaza 100.000 zile de spitalizare. Se considera ca, daca femeile victime din SUA si-ar da mana, linia ar fi continua de la New York la Los Angeles si pretutindeni.
Printr-un ordin general adoptat оn 1995, оn SUA s-a оnfiintat un Departament in scopul de a intari aspectele legale de protejare a victimelor si de acuzare a suspectilor, in incidentele de violenta domestica, acolo unde exista suficiente elemente care sa indice prezenta unei atare crime. Acest ordin general este in stransa legatura cu prevederile Codului Penal din SUA.
Astfel "violenta domestica" este definita ca "abuzul comis impotriva unui adult sau adolescent care este angajat cu un partener intr-o relatie de tipul: familiala, concubinaj, separare, prietenie, iar "violenta familiala" este definita ca "acel tip de violenta domestica care include orice forma de abuz impotriva familiei si/sau locatarilor casei, de asemenea. Familia locatarii includ: sot/sotie, fost (a) sot/sotie, parinte, copil sau orice persoana care locuieste permanent sau in mod regulat in casa. "Abuzul" consta in "cauzarea sau incercarea de a cauza cu sau fara intentie vatamari corporale, sau in faptul ca victima percepe pericolul unei vatamari corporale grave asupra sa sau asupra unei alte persoane"
Оn SUA, departamentele de Politie trebuie sa raporteze in scris toate incidentele la Violente de acest tip si sa tina evidenta tuturor cazurilor prelevate in instanta referitor la ordinele de protectie eliberate.
Оn ceea ce priveste procedura:
Se depun toate eforturile pentru a determina victima reala a atacului. Arestarea se efectueaza atunci cand suspectul a fost identificat si cand exista elemente clare ce indica o incalcare a legii.
- Se recurge la arest cвnd exista indicii clare ca o contraventie s-a comis in prezenta ofiterului de politie.
- Ofiterul de politie care intentioneaza eliberarea conditionata a suspectului trebuie sa evalueze probabilitatea continuarii abuzului, care este una din conditiile statutare in care lasarea in mediu nu este permisa.
BIBLIOGRAFIE
I.Tratate.Cursuri.Monografii.
1.
Marc Ancel, Les codes penaux europeens,
Centre francais de droit compare,
2. George Antoniu, Reforma legislatiei penale, Ed. Academiei Romвne, Bucuresti, 2003,
3. M. Chichizola Codigo penal de la nacion Argentina, Ed. Abeledo-Perrot, Buenos Aires, 1997,
4. Vintila Dongoroz, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman,vol III, editia a II-a, Ed.ALL BECK,Bucuresti, 2003.,
5. A.Muntean, Violenta in familie, Ed.Eurostampa, Timisoara, 2002
6. Quintero Olivares, Adonde va el Derecho penal. Reflexiones salva las leyes penales y los penalistas espanioles, Ed. Civitas, Madrid, 2004,
7. A.Patrignani, Victimisation de femmes dans le pays en development, UNICRI, 1995
8. O. Vannini, Manuale di dirito penale italiano. Parte speciale, Milano, Ed Doct. A. Giuffre, 1959,
9. I. Vintileanu, Femeia оn criminalitate, Program PHARE, Democracy, Bucuresti, 2000,
10.Robert Vouin, Droit penal special, Dalloz, Paris, 1990,
II.Articole.Periodice
1. L.Arroyo Zapatero, A.Gutierrez Zarza, Reformele penale оn Spania, оn R.D.P. nr.2/2006
2. O. Brezeanu, Violenta in familie, оn Revista de Criminologie, de Criminalistica si de Penologie nr. 2/1999,
3. C. Lopez Peregrin, Lucha contra la criminalidat medianto el complimento integro y efectivo de las penas, оn Revista espanola de invrstigacion criminologica, no. 1/2003,
4. Yves Mayaud, Infractions contre les personnes, оn "Revue de science criminelle et de droit penal compare", nr. 1/2002,
5. Yves Mayaud, Infractions contre les personnes, оn "Revue de science criminelle et de droit penal compare", nr. 4/2004,
6. V. Moreno Catena, El procese penal espaniol. Algunas alternativas para la reforma . Sistemas penales Europees, Revista de Derecho Judicial, no. Special, Madrid, 2002,
I. LEGISLATIE
1) Constitutia Romaniei publicata in M. Of., Partea I, nr. 233/21 nov. 1991, republicata In M. Of. nr. 767/31 oct. 2003 in urma revizuirii prin Legea nr429/2003, publicata in M. Of., Partea I, nr. 758/29 oct. 2003
2) Codul penal al Romвniei publicat оn B. Of. nr. 79-79 bis din 21 iun. 1968, republicat оn B. Of. nr. 55-56 din 23 apr. 1973, republicat оn M. Of., Partea I, nr. 65 din 16 apr. 1997, оn temeiul art. III din Legea nr. 140/1996, publicata in M. Of. , Partea I, nr. 289 din 14 nov. 1996 cu modificarile, completarile si abrogarile intervenite pana la 15 oct. 2002.
3) Codul civil al Romвniei din 26 nov. 1864, publicat Оn B. Of. nr. 271 din 4 dec. 1864 pus оn aplicare la 1 dec. 1865 cu modificarile, completarile si abrogarile intervenite pana la 1 dec. 2001.
4) Legea nr. 59/1934 din 1 mai 1934 asupra cecului publicata in M. Of. nr. 100 din 5 mai 1934, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994.
5) Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale publicata in M. Of. nr. 98 din 8 aug. 1990.
6) Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale publicata in M. Of. nr. 127 din 11 iul. 1990.
7) Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, publicata in M. Of. nr. 37 din 2. feb. 1991 modificata prin Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.
8) Ordonanta de Urgenta nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, publicata in M. Of., Partea I, Nr. 352 din 30 iun. 2001, aprobata prin Legea nr. 243/2002.
II. DOCTRINA PENALA
A. Tratate; cursuri; manuale; monografii; dictionare
14) Antoniu, George: Noul Cod penal. Codul penal anterior, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004.
15) Antoniu, George (coord.): Codul penal pe оntelesul tuturor, Ed. Societatii Tempus, Bucuresti, 2000.
16) Beleiu, Gheorghe: Drept civil romвn, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2001.
17) Boroi, Alexandru (coord.): Dictionar de Drept penal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004.
18) Boroi, Alexandru (coord.): Drept penal, Partea Speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005.
19) Bradet-Gheorghiu, Ion: Drept penal romвn, Partea speciala, vol. I, Ed. Eurpoa Nova, Bucuresti, 1994.
20) Bulai, Constantin: Manual de drept penal, Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.
21) Bulai, Constantin (coord.): Institutii de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenta, Ed. Trei, Bucuresti, 2000.
22) Carpenaru, D.: Drept comercial romвn, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.
23) Diaconescu, Horia: Drept penal, Partea speciala, vol. II, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005.
24) Dobrinoiu, Vasile: Drept penal, Partea generala, Curs universitar, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003.
25) Doltu, Ioan (coord.): Criminologie, Ed. Fundatiei "Andrei Saguna", Constanta, 2000.
26) Dongoroz, Vintila (coord.): Infractiuni contra avutului obstesc, Ed. Academiei, Bucuresti, 1963.
27) Dongoroz, Vintila (coord.): Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea speciala, vol. III, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971.
28) Gorganeanu, Ion: Infractiunea de inselaciune, Ed. Scaiu, Bucuresti, 1993.
29) Guiu, Mioara-Ketty: Elementul subiectiv si structura infractiunii, Ed. Juridica, Bucuresti, 2002.
30) Kahane, Siegfried: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, in V. Dongoroz s. a., Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. IV, Partea speciala, Ed. Academiei Romвne, Bucuresti, 1972.
31) Lazar, Valerica: Drept penal, Partea speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
32) Loghin, Octavian (coord.): Drept penal romвn, Partea speciala, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1994.
33) Loghin, Octavian (coord.): Drept penal romвn, Ed. Sansa, Bucuresti, 2001.
34) Mateut, Gheorghita: Unele aspecte teoretice si practice privind infractiunea de inselaciune. Studii de drept romanesc nr. 3-4/1999, Ed. Academiei Romвne, 1999.
35) Medeanu, Tiberiu: Оnselaciunea cu cecuri si bilete la ordin, vol. I-II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004.
36) Mitrache, C.: Drept penal romвn, Ed. Sansa, Bucuresti, 1997.
37) Nistoreanu, Gheorghe (coord.): Drept penal, Partea speciala, ed. All Beck, Bucuresti, 2002.
38) Oroveanu-Hantiu, A.: Drept penal special, vol. I, Ed. Heleis, Craiova, 1997.
39) Papadopol, Vasile (coord.): Formele infractiunii intentionate in Dreptul penal roman, Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1992.
B. Articole si note
49) Antoniu, G.: Ocrotirea penala a patrimoniului in dreptul comparat, оn Revista de Drept Penal, nr. 2, 2000.
50) Babalau, Costel: Elemente constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 4 C. pen., оn Dreptul, nr. 9, 1997.
51) Badila, Mircea: Despre o оnselaciune in conventii discutabila, оn Revista de Drept Penal, nr. 2, 2003.
52) Bogdan, Sergiu: Оnselaciune in conventii. Latura obiectiva, оn Revista de Drept Penal, nr. 3, 1999.
53) Ciuncan, Dorin: Falsificarea cecurilor, оn Revista de Drept Penal, nr. 4, 1995.
54) Ciuncan, Dorin: Traficul de influenta si inselaciunea, оn Revista de Drept Penal, nr. 3, 1998.
55) Ciuncan, Dorin: Оnselaciune in contractele informatice prin intermediul internetului, оn Revista de Drept Penal, nr. 3, 1999.
56)Chersa, Sebastian: Furt si inselaciune in conventii, оn Revista de Drept Penal, nr. 3, 1998.
57) Czika, Arpad: Structura si sfera de incidenta a infractiunii de inselaciune "prin emiterea de cecuri" prevazuta de art. 215 alin. 4 C. pen., оn Dreptul, nr. 2, 1998.
58) Dabu, Valerica: Оnselaciunea prin folosirea unui cec fara acoperire, оn Revista de Drept Penal, nr. 3, 1999.
59) Dabu, Valerica: Cecul fara acoperire in cont. Garantie, оn Pro Lege, nr. 1, 2004.
60) Draghici, V.: Obiectul juridic al infractiunii, оn Revista de Drept Penal, nr. 4, 2002.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
