DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

1.În fapt s-a retinut ca inculpatul A.Y., cetatean marocan rezident in Romania, acomis in Franta o infractiune de inselaciune impotriva unui cetatean englez dupa care s-a intors in Romania. La doua saptamani dupa comiterea faptei, autoritatile romane au aprobat cererea inculpatului, formulata cu un an in urma, de acordare a cetateniei romane. Cateva zile mai tarziu, A.Y. s-a deplasat in Maroc, unde a renuntat la cetatenia marocana. În aceste conditii, instantele romane, sesizate intre timp de autoritatile franceze, au formulat o cerere de extradare a lui A.Y. Instanta penala marocana a respins insa cererea de extradare, motivand ca statul roman nu are competenta de a cere extradarea in acest caz.

Comentati solutia instantei.

La data cand statul roman cere extradarea inculpatului AY acesta renuntase deja la cetatenia marocana avand statutul de cetatean roman. Daca acesta s-ar fi aflat pe teritoriul Romaniei, chiar daca a dobandit cetatenia romana ulterior comiterii infractiunii in strainatate, nu ar fi putut fi extradat. Extradarea , daca cetateanul infractor s-ar fi aflat pe teritoriul Roamaniei ar fi putut fi refuzata char si in situatia in care acesta a devenit cetatean roman dupa comiterea infractiunii (art.8 Legea 291/2001 privind extradarea).

Consideram ca cererea de extradare ar fi putut fi refuzata numai daca pe teritoriul tarii in care se afla cetateanul roman nu se autorizeaza urmarirea unei infractiuni de acelasi fel. Deasemenea , daca statul marocan ar fi putut sa demonstreze ca, odata extradat, inculpatului i-ar fi incalcate drepturile pe care in legatura cu un process echitabil.

Statele care au competenta in acest caz la cererea extradarii cetateanului acum roman sunt Franta, pe teritoriul carei s-a produs infractiunea, si Roamnia, stat a carui cetatean este infractorul. Nu importa daca infractiunea s-a comis inaitea solutionarii cererii de acordare a cetateniei, infractiunea nefiind cunoscuta decat dupa acordarea cetateniei inculpatului AY, pe atunci cetetan marocan.

Conform legii, sunt supuse extradarii persoanele a caror predare este solicitata de un alt stat in care sunt urmarite penal . ..pentru savarsirea unei infractiuni" (art 4 Legea 291/2001 privind extradaea).

De aceea consideram ca solutia instantei marocane motivate de faptul ca instanta din Romania nu are competenta in acest caz este gresita. Extradarea s-ar fi putut refuza din alte motive, cel invocat fiind unul eronat.

2.Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de furt in dauna avutului obstesc, o forma agravata a furtului, prevazuta de art. 224 C.pen si sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7 ani. La data comiterii faptei furtul simplu, prevazut de art.208 C.pen., se sanctiona cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani. Pana la judecarea cauzei a intrat in vigoare Legea nr. 140/1996 care a abrogat articolul 224 C. pen si a majorat pedeapsa pentru furtul simplu (art.208), noile limite fiind de la 1 la 12 ani.

Care sunt limitele de pedeapsa intre care instanta va face individualizarea judiciara?

Potrivit art.13 din Codul penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale., se aplica legea cea mai favorabila.conditiile care trebuie indeplinite fiind:

Succesiunea de legi penale sa intervina in momentul comiterii faptei si momentul judecarii definitive a infractorului - in cazul nostru aceasta conditie fiind respectata, noaua lege intervenind pana la judecarea cauzei

Toate legile successive sa incrimineze fapta comisa. In cazul nostru fapta comisa este incriminata de ambele legi, furtul simplu,

Legile successive incrimineaza sau sanctioneaza diferit fapta comisa - in cazul nostrum sanctionararea constand in majorarea pedepsei pentru furtul simplu

Aceste conditii fiind indeplinite, putem afirma ca in acest caz se poate aplica legea penala mai favorabila in cazul infractiunilor nedefinitiv judecate. Deasemenea ne aflam intr-un caz de ultraactivitate a legii penale, tinanad cont ca legea mai favorabila este legea mai veche. Deci se va apluca sanctiunea prevazuta de legea isita din vigoare, aceasta aplicandu-se dincolo de momentul iesirii ei din vigoare, cu privire la fapte comise in intervalul de timp cat s-a aflat in vigoare.

Conform art 86 din noul Cod penal la stabilirea si aplicarea pedepselor pentru o persoana fizica se va tine cont de dispozitiile partii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in aprtea speciala de gravitatea faptei savarsite de persoana faptuitorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza reapunderea penala.

Conform articolului 93 din Noul Cod penal in cazul cand exista circumstante agravante, persoanei fizice ii se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 5 ani , in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, daca legea nu prevede altfel.

Astfel, pentru a face o individualizare juridical instanta va tine cont de prevederile legi vechi avand minimul de 3 luni si maximul de 2 ani.

3.În fapt s-a retinut ca la data de 31.08.1995, inculpatul A.B., venind acasa in stare de ebrietate, a avut o discutie cu sotia in bucataria apartamentului. La un moment dat, in cursul acestei discutii, sotia, care incerca sa taie o bucata de carne, i-a reprosat inculpatului ca "nu este bun de nimic, nici macar sa ascuta cutitele din casa". Inculpatul a luat cutitul din mana sotiei si, spunandu-i ca el are bani ca sa-i cumpere cate cutite vrea, l-a aruncat pe geam. Cum sub geamul de la bucataria apartamentului inculpatului se afla un teren de joaca pentru copii, cutitul a cazut de la etajul II in capul unui copil, care a decedat pe loc.

Care este forma de vinovatie ce caracterizeaza fapta inculpatului?

In primul rand trebuie sa retinem faptul ca inculpatul AB a venit acasa in stare de ebrietate, aceasta fiind voluntara completa sau incompleta, inculpatul ajungand singur in aceasta stare. Starea de betie in care se afla AB poate constitui o circumstanta agravanta sau o circumstanta atenuanta. Ea nu inlatura vinovatia.

Inculpatul a savarsit infractiunea de omor. Pentru a stabili daca fapta a fost din culpa trebuie analizate doua elemente principale: incalcarea unei obligatii de diligenta si previzibilitatea si evitabilitatea subiectiva a urmarii. In cazul obligatiilor de diligenta este vorba de obligatii menite sa previna producerea unor urmari vatamatoare pentru valorile sociale ocrotite de legea penala. In urma starii de betie a inculpatului cat si a provocarii venite din partea sotiei acesta a uitat obligatiile de diligenta, de precautie. Din moment ce terenul de joaca era sub geamul de la bucatarie al inculpatului, acesta trebuie sa fi avut cunostinta de acesta, protejarea terenului de joaca a copiilor fiind ca o regula nescrisa de conduita. Autorul nu a prevazut rezultatul faptei sale cu toate ca trebuia si putea s ail prevada. Ar fi existat o posibilitate de prevedere daca inculpatul nu s-ar fi aflat in starea de betie. Dar, tinand cont de starea inculpatului (betia si provocarea sotiei), posibilitatea de prevedere se reduce substantial. Autorul ar fi avut posibilitatea evitarii acestui rezultat. Evitabilitatea rezultatului se apreciaza ca si previzibilitatea acestuia. In concluzie cred ca inculpatul a efectuat infractiunea de omor din culpa fara prevedere cu circumstanta agravanta.

4.Instanta e retinut ca, in seara zilei de 5 februarie 1993, inculpata, fiind sub influenta bauturilor alcoolice, a mers la locuinta unei vecine banuind ca acolo se afla concubinul ei. Batand cu insistenta in usa, i-a cerut acesteia, prin amenintari, sa deschida. Victima, cunoscand firea violenta a inculpatei din situatii anterioare, a refuzat. În aceasta situatie, inculpata, luand un picior de scaun, a inceput sa bata cu putere si in mod repetat in usa, amenintand victima ca o bate pana o lasa lata. Alarmata de comportamentul violent al inculpatei, victima a incercat sa se refugieze pe fereastra de la baie, vrand sa sara intr-un apartament vecin. Între timp, inculpata a reusit sa sparga usa, iar victima s-a speriat si s-a dezechilibrat cazand de la etajul 2 si decedand.

Care este forma de vinovatie ce caracterizeaza fapta inculpatei?

In primul rand trebuie sa retinem faptul ca inculpata era in stare de ebrietate, aceasta fiind voluntara completa sau incompleta, inculpatul ajungand singur in aceasta stare. Starea de betie in care se afla poate constitui o circumstanta agravanta sau o circumstanta atenuanta. Ea nu inlatura vinovatia. Se poate presupune ca aceasta stare de betie a fost creata in scopul comiterii infractiunii.

Inculpata, in starea de excitare in care se afla, isi realizeaza totusi actiunea. O alta circumstanta agravanta ar fi amentintarea victimei, conform art 210 din Noul Cod Penal, "Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, daca este de natura sa o alarmeze, se pedepseste. ". Deasemenea mai putem retine o alta circumstanta agravanta prevazuta de Codul penal si aceea ca "Fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani sau cu zile-amenda" (art. 233)

Actiunea inculpatei este caracterizata de cea de-a treia forma a vinovatiei, o forma mixta, create prin combinarea unor elemente apartinand intentiei si culpei, praeterintentia. Actiunea intentionata a inculpatei produce un rezultat mai grav decat cel dorit, rezultat imputabil autoarei cu titlu de culpa. Ca san e aflam in prezenta praeterintentiei trebuie ca actiunea de baza sa fie prevazuta de legea penala, indifferent de gravitatea ei. Dupa cum am arat mai sus, intentia preliminara a inculpatei, aceea de a ameninta victima cu savarsirea unei infractiuni este prevazuta de art.210 di Noul Cod Penal. Se presupune ca rezultatul final nu a fost prevazut de inculpate, vom avea de a face cu o culpa suprapusa peste intentia initiala - praeterintentia. Prin urmare, forma de vinovatie care caracterizeaza fapta este praeterintentia, cu circumstante agravante.

5. X, conducand neatent si cu viteza autoturismul proprietate personala, a lovit victima Y, care traversa strada pe trecerea pentru pietoni, cauzandu-i moartea. Ulterior s-a constatat ca Y, membru al unei grupari teroriste, se indeparta de localul unei discoteci, unde amplasase o incarcatura explozibila, pentru a declansa explozia de la distanta. Trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa, X a solicitat instantei sa constate ca a comis fapta in stare de necesitate.

Ce trebuia sa decida instanta?

Potrivit art. 45 alin 2 din Codul Penal este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. La fel ca si pentru legitima aparare, pentru a se putea invoca starea de necesitate , trebuie intrunite mai multe conditii referitoare la starea de pericol si la actiunea de salvare.

In prima instanta trebuie retinut faptul ca, numai ulterior s-a constata ca Y, membru al unei grupari teroriste, se indeparta de localul unei discoteci, unde amplasase o incarcatura explozibila, pentru a declansa explozia de la distanta. La prima vedere, Y circula regulamentar, respectand regulule de prudenta, in timp ce X conducea neatent, cu viteza autoturismul proprietate personala.

Se presupune ca inculpatul stia ceea ce Y avea de gand sa faca si, prin actiunea sa a incercat sa se salveze si sa salveze oamenii ramasi inauntru discotecii. Cu toate acestea, actiune lui X nu se justifica, aceasta actiune de salvare nefiind singura cale de evitare a pericolului, existand o multitudine de cai alternative, care nu ar fi produs nici o victima. X, lunad la cunostinta de ceea ce Y avea de gand sa faca putea sa il imobilizeze, sa evacueze discoteca anuntand organele de ordine. Nu era necesar omorul victimei. Astfel, starea de necesitate nu se justifica. Si in masura in care autorul dispune de mai multe posibilitati de a inlatura pericolul dar toate presupun savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, salvarea trebuie sa se faca prin comiterea faptei mai putin grave, omorul nefiind alternativa cea mai potrivita.

Cum insa se presupune ca si inculpatul a aflat doar ulterior de starea de fapt a lui Y, invocarea starii de necesitate nu are nici un temei. De aceea se consideraca decizia instantei in legatura cu trimiterea inculpatului in judecata pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa a fost corecta, faptul ca Y era un terorist fiind doar o intamplare a hazardului.

6.S-a retinut ca inculpatul, folosind forta, a dus-o pe minora A.B., in varsta de 12 ani, intr-un lan de porumb si a intretinut cu ea doua raporturi sexuale, la intervale de cateva minute. Inculpatul a fost condamnat pentru infractiunea de viol in forma continuata la o pedeapsa de 7 ani, la care instanta, in temeiul art.42, a adaugat un spor de 4 ani. În apelul declarat, inculpatul sustine ca in mod nelegal s-a retinut in sarcina sa o infractiune continuata.

Ce trebuia sa decida instanta de apel?

Pentru a ne afla in prezenta unei infractiuni continuate trebuie o persoana sa savarseasca la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.(art.41 alin 2 Cod Penal). Mai exact, trebuie sa existe o suma de infractiuni de acelasi fel comise in baza aceleiasi hotarari.

Pentru ca o infractiune sa fie continuata trebuie sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp, aceste intervale de timp fiind mai mari intre actele de executare decat la unitatea colectiva. Existenta unei singure rezolutii infractionale, faptuitorul sa aiba in minte, cel putin in linii mari desfasurarea ulterioara ainfractiunii. Sa existe unitate de incadrare juridica si toate infractiunile sa fie comise de aceeasi persoana.

Cu toate ca aparent, infractiunea este continua, trebuie sa vem in vedere intervalul de timp scurs intre cele doua raporturi sexuale, acesta fiind un interval de timp foarte scurt, care caracterizeaza unitatea colectiva de infractiune. In rest, conditiile de existenta ale unitatii colective sunt indeplinte, si anume: actele de executare sunt comise in cadrul unui proces executional unic, intervalul de timp intre cele doua acte de executare fiind unul scurt. Actele de executare sunt, in cazul nostru, comise in baza aceleiasi manifestari de vointa, incadrarea juridica a fiecarui act de executare fiind aceeasi. Si, evident in cazul nostru, este acelasi subiect pasiv la toate actele.

Deci, timpul scurs intre cele doua acte de executare da dreptul inculpatului de a cere schimbarea incadrarii formei infractiunii in infractiune de viol cu unitate colectiva.