ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA

Desfacerea casatoriei

l     Desfacerea casatoriei, divortul, este singura modalitate de disolutie a casatoriei valabil incheiate

l     Codul familiei consacra institutiei desfacerii casatoriei Capitolul IV al Titlului I, art. 37-44.

Desfacerea casatoriei, incetarea casatoriei, desfiintarea casatoriei – interferente si delimitari

Prin cauzele, conditiile specifice de admisibilitate a cererii, precum si prin efectele sale, divortul se deosebeste atat de incetarea casatoriei, ¹ cat si de desfiintarea acesteia.

Potrivit art. 37 alin. (2) C.fam. „casatoria se poate desface prin divort”, spre deosebire de incetarea casatoriei care intervine de plin drept, asa cum stabileste art. 37 alin. (1) C.fam., „prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei”; in cazul in care sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa a mortii prezumate este anulata, noua casatorie ramane in fiinta, prima considerandu-se desfacuta pe data incheierii celei de-a doua (art. 22 C.fam.).

Atat desfacerea cat si incetarea casatoriei presupun existenta casatoriei valabil incheiate ale carei efecte se sting pentru viitor, insa similitudinile, din acest punct de vedere, se opresc aici fiindca, in vreme ce divortul este urmarea manifestarii de vointa a unuia sau a ambilor soti care nu mai considera posibila continuarea relatiilor de casatorie, incetarea casatoriei are loc independent de vreo manifestare de vointa, din cauze naturale si obiective. Consecinta a caracterului intuitu personae al actului juridic al casatoriei, incetarea casatoriei are loc pe data decesului fizic constatat al unuia dintre soti sau, in cazul mortii prezumate, pe data indicata prin hotararea declarativa de moarte ca fiind cea a decesului (art. 18 din Decretul nr. 31/1954). Indiferent de cauza (moarte fizic constatata sau prezumata) incetarea casatoriei produce aceleasi efecte, diferite de cele ale desfacerii casatoriei:

- sotul supravietuitor pastreaza numele comun dobandit prin casatorie fara a fi necesara vreo manifestare de vointa sau incuviintare (judecatoreasca, de exemplu), iar daca se recasatoreste, acest nume poate deveni comun in casatoria subsecventa; la desfacerea casatoriei, sotii care au purtat un nume comun, de regula, isi reiau numele avut la data incheierii casatoriei, insa nu este exclusa posibilitatea pastrarii numelui comun, fie pentru ca exista invoiala sotilor in acest sens, fie, in lipsa invoielii, pentru ca, la cerere si pentru motive temeinice, instanta a incuviintat continuarea purtarii numelui (art. 40 C.fam.);

- drepturile parintesti asupra copiilor minori rezultati din casatorie trec in intregime asupra sotului ramas in viata [art. 98 alin. (2) C.fam.]; disolutia casatoriei scin-deaza ocrotirea parinteasca, in sensul ca desi amandoi parintii pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, le vor exercita, prin forta imprejurarilor, in mod inegal intre ei (art. 42, 43 C.fam.);

- comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza odata cu casatoria si sotul ramas in viata, in calitate de sot supravietuitor, va avea vocatie succesorala la mostenirea lasata potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. Masa succesorala, adica drepturile si obligatiile ramase dupa de cuius, se va compune din bunurile proprii ale sotului defunct, la care se vor adauga cele cuvenite acestuia din comunitatea matrimoniala. Deci, la incetarea casatoriei, din punct de vedere patrimonial, prima operatiune de savarsit este aceea de a se determina partea cuvenita fiecaruia dintre soti din masa bunurilor comune; partea sotului decedat intra in compunerea masei succesorale, iar cea a sotului supravietuitor va fi culeasa de acesta in calitate de codevalmas, de titular asupra comunitatii.

Imparteala comunitatii se face potrivit dispozitiilor Codului familiei prevazute pentru desfacerea casatoriei (art. 36).

Daca moartea unuia dintre soti a fost declarata prin hotarare judecatoreasca, data incetarii casatoriei este cea stabilita prin actul instantei ca fiind data mortii prezumate. Pana la ramanerea definitiva a hotararii declarative de moarte [data de la care cel disparut este socotit ca a murit pe data stabilita prin hotarare – art. 18 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954], bunurile dobandite de sotul ramas in viata s-au aflat sub semnul prezumtiei de comunitate; aceste bunuri isi vor pierde calitatea de bun comun pentru ca la data dobandirii lor dobanditorul nu mai avea calitatea de sot, si vor deveni, retroactiv, bunuri proprii ale sotului supravietuitor. Rectificarea datei mortii stabilita pe cale judiciara potrivit art. 18 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, va determina intervertirea retroactiva a calitatii de bun comun in bun propriu, daca data nou fixata este anterioara celei initiale, sau invers, din bun propriu in bun comun, daca data rectificata este ulterioara celei initiale.

- obligatia legala de intretine intre soti se stinge la data incetarii casatoriei; in cazul desfacerii casatoriei, in anumite conditii, aceasta obligatie supravietuieste in relatia dintre fostii soti [art. 41 alin. (2) 4) C.fam.].

Desfacerea casatoriei si desfiintarea casatoriei au ca nota comuna caracterul judiciar, dar chiar si sub acest aspect demarcatia este categorica. Cererea in desfiintarea casatoriei este de competenta de prima instanta a judecatoriei de la domiciliul paratului, aceasta fiind regula comuna in determinarea instantei teritorial competente, cea in desfacerea casatoriei este solutionata, ca regula, de judecatoria de la ultimul domiciliu comun al sotilor (art. 607 C.proc.civ.), iar competenta teritoriala este de ordine publica; de asemenea, daca in materie de desfiintare a casatoriei judecata are loc potrivit procedurii de drept comun, in ceea ce priveste divortul legiuitorul a instituit o procedura speciala, rezervata exclusiv acestei categorii de pricini.

Deosebirile dintre cele doua institutii sunt si mai pregnante daca ne referim la cauzele si la efectele lor specifice: cauza desfiintarii casatoriei se afla in legatura cu valabilitatea actului juridic si este anterioara sau concomitenta incheierii acestuia, in niciun caz ulterioara, chiar daca motivul de nulitate absoluta sau relativa este descoperit mai tarziu, or cauza desfacerii casatoriei se afla in imprejurari ulterioare incheierii actului juridic – a carui valabilitate nu este pusa la indoiala – imprejurari care afecteaza relatiile dintre soti, continuarea casatoriei nemaifiind posibila; din punct de vedere al efectelor, desfiintarea casatoriei, tocmai pentru ca intervine cu titlu de sanctiune, produce consecinte mai ferme comparativ cu divortul, inlaturand efectele casatoriei atat pentru trecut, cat si pentru viitor (exceptiile de la retroactivitatea efectelor desfiintarii casatoriei, casatoria putativa si situatia juridica a copiilor rezultati din casatoria nula sau anulata, ne sunt cunoscute), in schimb, efectele desfacerii casatoriei se produc numai pentru viitor.