NOTIUNI GENERALE PRIVIND PERSOANA FIZICA

NOTIUNI GENERALE PRIVIND PERSOANA FIZICA

Sectiunea I - Notiunea si clasificarea persoanei fizice

I. Notiune :

Notiunea de persoana fizica desemneaza omul, privit in individualitatea sa.

In conceptia clasica a dreptului civil, conceptie care domina si dispozitiile Codului civil roman,persoana fizica nu este privita in primul rand prin prisma existentei biologice a omului ci ca o abstractiune juridica:titularul de drepturi si obligatii civile.

Acest aspect este si mai evident pentru antichitate si chiar pentru perioadele mai recente in care anumite persoane aveau conditia de sclavi.In Roma antica,spre exemplu,sclavul nu putea avea drepturi subiective,astfel ca nu putea fi proprietar,creditor al altei persoane sau debitor.Sclavul nu era un subiect de drept ci era asimilat unui bun pe care stapanul sau il putea cumpara si vinde.

Sclavia a continuat sa existe in anumite regiuni ale globului pamantesc pana in vremurile moderne,ceea ce a condus la necesitatea interzicerii si condamnarii sale prin documente internationale,cum sunt:Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 si Conventia europeana a drepturilor omului din 1950.

Consecinta juridica a acestei interziceri este aceea ca,in prezent,orice individ uman este o persoana si poate fi titular de drepturi si de obligatii,deci are calitatea de subiect de drept.

Progresele medicinei concretizate in realizarea transfuziilor sanguine sau a transplanturilor de organe precum si necesitatea protejarii intimitatii persoanei si a dreptului sau la imagine au condus la reconsiderarea conceptiei despre persoana fizica,existenta sa biologica si psihica intrand din ce in ce mai mult sub incidenta dreptului.

II. Clasificare :

Necesitatea protejarii unor interese nationale si existenta unor categorii de persoane fizice carora trebuie sa li se asigure o protectie speciala din diverse ratiuni au condus la adoptarea de reglementari,cuprinse chiar in Constitutie,dar si in acte normative ordinare,care contureaza regimuri juridice diferite pentru diferite categorii de persoane fizice.

Din aceasta perspectiva persoanele fizice pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

Dupa varsta distingem intre:

-minorii care nu au implinit varsta de 14 ani;

-minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani;

-majorii,respectiv persoanele fizice,indiferent de sex,care au implinit varsta de 18 ani si femeile care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani.

Dupa cum au sau nu capacitate de exercitiu persoanele fizice se clasifica in:

-persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu(minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si majorii pusi sub interdictie judecatoreasca);

-persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa(minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani,cu exceptia celor pusi sub interdictie si a femeilor care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani);

-persoane fizice cu capacitate de exercitiu deplina(majorii si femeile care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani,cu exceptia celor pusi sub interdictie judecatoreasca).

In functie de cetatenia persoanelor fizice distingem intre:

-persoane fizice cu cetatenie romana;

-persoane fizice cu cetatenie straina;

-persoane fizice fara cetatenie(apatrizi).

Aceasta clasificare prezinta relevanta sub aspectul dobandirii unor drepturi civile si al continutului capacitatii de folosinta.

Persoanele fizice mai pot fi clasificate dupa domiciliul pe care il au:

-persoane fizice cu domiciliul in Romania;

-persoane fizice cu domiciliul in strainatate.

Aceasta clasificare are implicatii in domeniul dreptului international privat,pentru determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate si pentru stabilirea instantei competente sa solutioneze litigiul,precum si in ceea ce priveste adoptia,schimbarea numelui,regimul investitiilor in Romania.

Sectiunea a II-a - Capacitatea persoanei fizice

Capacitatea de drept civil (sau capacitatea civila) este parte componenta a capacitatii juridice. Ea poate fi definita ca acea parte a capacitatii juridice a omului care consta in aptitudinea acestuia de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si de a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte juridice. Aceasta capacitate priveste orice subiect de drept civil, fiinta umana fiind premiza capacitatii de drept civil a oricarui subiect de drept.

Prin aceasta definitie a capacitatii de drept civil rezulta urmatoarele : ea este o parte a capacitatii juridice ; exprima aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii civile ; ea inseamna aptitudinea de a-si exercita aceste drepturi si de a-si asuma aceste obligatii ; mai inseamna ca aceste drepturi se exercita, respectiv obligatiile se executa prin incheierea de acte juridice civile.

În doctrina s-a pus problema in ce sens trebuie privita capacitatea civila : ca o capacitate generala avand ca domeniu de aplicare toate ramurile dreptului si prezentand anumite particularitati de la o ramura la alta, sau ca o capacitate de ramura al carui domeniu de incidenta este restrans la dreptul civil¹.

În aceasta problema, s-au conturat doua opinii

Într-o prima opinie, de larga audienta se sustine teza caracterului general al capacitatii civile. În acest sens, se arata ca persoana fizica are capacitate de folosinta si de exercitiu, care impreuna alcatuiesc capacitatea civila in inteles de capacitate in societate si nu de capacitate de drept civil, cu restrangeri ce pot varia de la o ramura la alta a dreptului².

Într-o a doua opinie, s-a sustinut ca divizarea capacitatii juridice in capacitatea de folosinta si in cea de exercitiu a fost opera stiintei dreptului civl, fiind consacrata de legislatia civila (Decretul nr. 31/ 1954). Aceste categorrii ale dreptului civil au fost uneori generalizate in mod neintemeiat pentru toate ramurile dreptului. Pe temeiul acestei constatari, autorii citati conchid : Capacitatea juridica este unica. Ea presupune atat posibilitatea de a fi titular al drepturilor si obligatiilor, cat si facultatea de a le exercita. Aceasta conceptie a capacitatii juridice sta la baza stabilirii capacitatii de subiect in toate ramurile dreptului in afara dreptului civil³.

În ce ne priveste imbratisam cea de-a doua opinie si anume : capacitatea de drept civil (sau civila) este o capacitate de ramura.

Deosebirea esentiala intre capacitatea de drept civil si capacitatea din alte ramuri de drept privitoare la persoanele fizice consta in urmatoarele : in dreptul civil, persoana fizica are aptitudinea de a avea drepturi si obligatii chiar daca nu are si aptitudinea de a le exrecita, respactiv executa personal prin incheiera de acte juridice, pe cand in celelalte ramuri de drept,

M.N. Costin, Marile Institutii ale Dreptului Civil Roman, vol. 2 , Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p.49

Tr. Ionascu, in Persoana fizica in dreptul R.P.R., p. 153

I. Ceterchi, M. Luburici, Teoria generala a statului si dreptului, vol 2, p. 282.

aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza organic, intr-o unitate inseparabila, cu aptitudinea de a le exercita, respectiv de a le executa personal. Situatia se prezinta identic numai in privinta persoanelor juridice, in privinta carora ambele elemente componente ale capacitatii juridice (capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu) apar deodata.

Potrivit prevederilr Art. 5 din Decretul nr. 31/ 1954 privitor la persoanele fizice si juridice, structura capacitatii de drept civil a persoanei fizice cuprinde doua elemente : capacitatea de folosinta¹ si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de drept civil cu cele 2 elemente componente nu se confunda cu drepturile si obligatiile civile ; capacitatea este - o aptitudine abstracta, pe cand dreptul civil subiectiv este o posibilitate concreta de a avea o anumita conduita, respectiv obligatia civila o indatorire completa de a avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ.

De drepturi civile subiective, respectiv de obligatii civile se poate vorbi numai in prezenta capacitatii civile, aceasta constituind premiza existentei, dobandirii, respectiv asumarii lor, precum si a exercitarii, respectiv executarii lor.

Sectiunea a III-a - Identificarea persoanei fizice

1. Notiunea identificarii persoanei fizice

Definitie

Prin identificarea persoanei fizice, se intelege individualizarea omului in raporturile juridice civile.

Natura juridica a identificarii persoanei fizice

Identificarea persoanei fizice ca institutie complexa este formata din totalitatea normelor ce reglementeaza individualizarea omului in toate raporturile juridice la care participa.

În literatura juridica se considera ca expresia de capacitate de folosinta a fost rau aleasa pentru a desemna capacitatea (aptitudinea) de a avea drepturi si obligatiisi se propune utilizarea expresiei de Capacitate subiectiva (M.N. Costin , op. cit. p. 46) O vom folosi si noi arareori.

Din aceasta institutie apartine dreptului civil, numai o parte, si anume, cea formata din normele de drept civil care reglementeaza mijloacele de individualizare a omului in raporturile civile.

2.Necesitatea identificarii persoanei fizice

Dintre cele trei elemente constitutive ale raportului juridic civil: subiectele, continutul si obiectul raportului juridic, identificarea persoanei fizice vizeaza subiectele raportului juridic civil.

Identificarea omului este o necesitate generala pentru ca individualizarea lui se realizeaza in toate raporturile juridice la care participa, adica in toate ramurile de drept.

Identificarea omului este in acelasi timp si o necesitate permanenta, pentru ca de la nastere pana moarte, el participa diferite raporturi juridice civile. 

Necesitatea este si de ordin general, obstesc in sensul ca si societatea este interesata ca fiecare component al ei sa poata fi identificat in raporturile juridice la care participa.

Necesitatea este, in sfarsit, si personala sau individuala in sensul ca fiecare om este interesat direct a se individualiza in raporturile juridice la care participa.

3.Atributele de identificare ale persoanei fizice

Pentru identificarea persoanei fizice sunt necesare anumite mijloace(atribute), care, la randul lor, nu apartin unei singure ramuri de drept^1.

Este de retinut ca, din punct de vedere terminologic, expresia "mijloace de identificare" are doua sensuri².

Într-un prim sens, pe care il vom avea in vedere in cele ce urmeaza, prin mijloace de identificare intelegem toate acele atribute sau calitati care servesc la individualizarea persoanei fizice si care sunt reglementate de lege.

Ovidiu Ungureanu, manual de drept civil, Partea generala, ed. a III-a, Ed. All. Beck, Bucureati, 1999, p.17 si urm

Dintre mijloacele de identificare a persoanei fizice care nu apartin dreptului civil, amintim: cetatenia (in dreptul constitutional), "cu/fara antecedente penale" sau "cu/fara cazier judiciar" (in dreptul penal si in dreptul procesual penal), vechimea in munca (in dreptul muncii) etc.

Într-un al 2-lea sens, prin mijloace de identificare se mai desemneaza si acele mijloace (de regula inscrisuri), prin care se dovedesc atributele sau calitatile ce individualizeaza persoana fizica, spre exemplu : actele de stare civila, cartea de identitate, livretul militar, etc.

În dreptul civil, principalele mijloace(atribute) de identificare a persoanei fizice sunt : numele, domiciliul si starea civila¹. Asa cum se spune uneori, numele permite sa recunoastem persoana fizica si sa o desemnam, domiciliul de indica locul unde ea poate fi gasita, iar starea civila stabileste identitatea juridica a persoanei fizice respective².

4.Natura juridica a atributelor de identificare a persoanei fizice

Asa cum am aratat la prezentarea clasificarii drepturilor subiective civile, in functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile nepatrimoniale (persoane nepatrimoniale) pot fi impartite in mai multe categorii, una dintre ele fiind formata din drepturile care privesc identificarea persoanei.

Asadar, ca natura juridica, atributele de identificare a persoanei fizice sunt drepturi nepatrimoniale. În mod exceptional unele atribute de identificare a persoanei fizice, care insa apartin altor ramuri de drept, iar nu dreptului civil, nu sunt drepturi subiective ( de exemplu: persoana cu cazier judiciar, recidivista³).

Calificarea atributelor de identificare a persoanei fizice ca drepturi subiective civile nepatrimoniale este in afara oricarei indoieli, sprijinindu-se si pe un argument de text, in sensul ca articolul 54 Alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 care este situat in capitolul 3 intitulat "Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale", prevede ca "persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim sau in orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instantei judecatoresti incetarea savarsirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus aratate.

Alte atribute de identificare a persoanei fizice care prezinta importanta mai mare in dreptul civil sunt resedinta si pseudonimul. pseudonimul care se caracterizeaza prin autodesemnare, individualizeaza persoana fizica in societate, mai ales intr-un anumit domeniu de activitate, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Peudonimul nu trebuie confundat cu porecla, aceasta din urma neformand obiectul unui drept subiectiv si deci nebucurandu-se de protectia legala a drepturilor nepatrimoniale.

Gabriel Boroi, Drept Civil, op. cit. p. 313.

E. Chelaru, Drept Civil. Persoana Fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993, p.3 si urm.

În consecinta, atributele de identificarea persoanelor fizice prezinta acele caractere juridice care sunt ale drepturilor nepatrimoniale. Astfel:

au ca obligatie civila corelativa acea obligatie generala si negativa de a nu i se aduce

atingere, obligatie ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept (sau cum se spune in doctrina sunt opozabile erga omnes);

sunt inalienabile (exista totusi o exceptie in privinta numelui, in sensul ca, in conditiile legii este posibila o transmisiune sui-generis);

sunt insesizabile;

sunt imprescriptibile extinctiv ( cu exceptia unor actiuni de stare civila) si achizitiv;

nu sunt susceptibile de exercitare prin reprezentare ( exista unele exceptii in privinta numelui si a staarii civile);

apartin oricarei persoane fizice.

La aceste caractere juridice comune vom mai adauga si acele caractere proprii fiecarui atribut de identificare a persoanei fizice (de exemplu- unitatea numelui, stabilitatea, unicitatea si obligativitatea domiciliului, indivizibilitatea starii civile¹).

Sub un alt aspect, atributele de identificare a persoanei fizice pot fi privite si ca elemente din continutul capacitatii de folosinta(in sensul de sptitudine a persoanei fizice de a avea drepturile nepatrimoniale prevazute de lege), situatie in care caracterele juridice care sunt ale capacitatii de folosinta a persoanei fizice (legalitatea, generalitatea, egalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si universalitatea) sunt si caracterele juridice ale atributelor de identificare a persoanei fizice².