Notiune. Deosebirea de alte actiuni

Notiune. Deosebirea de alte actiuni

Desi nereglementata de legiuitor, petitia de ereditate este unanim recunoscuta atat de practica judecatoreasca cat si de doctrina. Ea a fost, cum s-a spus, "pe de-a-ntregul modelata prin hotararile tribunalelor" , avand menirea de a limpezi situatii cand mai multe persoane isi disputa calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. Exista, in adevar, situatii cand bunurile succesorale, in intregime sau in parte, sunt stapanite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal. Mijlocul juridic prin care persoanele care pretind a avea titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in posesia bunurilor succesorale este actiunea in petitie de ereditate (petitio hereditatis). Asadar, petitia de ereditate presupune intotdeauna contestarea titlului de mostenitor, universal sau cu titlu universal, fiecare din partile din proces pretinzand ca este adevaratul mostenitor, temei care-i confera dreptul la bunurile litigioase pe care una din parti le are in stapanire.

Petitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor.

Cu prilejul petitiei de ereditate, disputandu-se titlul de mostenitor, este indiferent faptul ca este vorba de cel de mostenitor legal, legatar sau donatar de bunuri viitoare, universal sau cu titlu universal sau ca paratul detine toate bunurile succesiunii sau numai o parte a acestora, sau chiar un bun singular.

Legatarii cu titlu particular al caror titlu de mostenitor este contestat nu pot folosi actiunea in petitie de ereditate. Ei, neavand pretentii asupra universalitatii succesorale isi pot valorifica drepturile, fie prin actiunea in revendicare sau confesorie, daca dreptul dobandit este un drept real, fie printr-o actiune personala, daca legatul priveste un drept de creanta.

Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni, cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a paratului catre succesiune, sau cu actiunea in imparteala. Intrucat ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi.

Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de ereditate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor. Daca acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care paratul le detine ar apartine succesiunii, actiunea nu mai este o petitie de ereditate ci una in revendicare.

Daca nu se contesta calitatea de mostenitor a reclamantului, dar se contesta titlul de creditor al defunctului, mostenitorul nu va uza de petitia de ereditate, al carei specific, cum am spus, este tocmai contestarea titlului de mostenitor, ci de actiunea personala a defunctului in executarea creantei mostenite de la acesta.

In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala intrucat in cadrul acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenitor si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste numai determinarea concreta a acestei cote din bunurile succesorale.

Mai precizam ca uneori se intenteaza si o actiune in constatarea calitatii de mostenitor, in conditiile art. 111 C. proc. civ., care de asemenea nu trebuie confundata cu actiunea in petitie de ereditate. Prin aceasta actiune, daca se justifica un interes legitim, nu se cere predarea bunurilor succesiunii catre reclamantul care se pretinde a fi mostenitor, ca la petitia de ereditate, ci numai constatarea ca acesta are titlu de mostenitor al defunctului.

Idem, p. 188.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 105/1969, in C.D. 1969, p. 160.

A se vedea Trib. jud. Hunedoara, decizia civila nr. 786/1986, in R.R.D. nr. 5/1987, p. 70.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 189.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1051/1969, in C.D. 1969, p. 160.