Notiuni introductive privind filiatia

Notiuni introductive privind filiatia

Notiunea de filiatie desemneaza legatura de sange dintre un copil si parintii sai, rezultata din faptul conceptiei precum si din al nasterii .

Termenul de filiatie are atat un sens larg cat si un sens restrans. Intr-o interpretare extensiva, filiatia semnifica un sir neintrerupt de nasteri care leaga o persoana de un anumit stramos al lui, un sir neintrerupt de persoane intre care dreptul nasterii a stabilit legatura de la parinte la copil. In sens restrans prin filiatie se intelege legatura biologica de sange, directa si imediata, ce rezulta prin procrearea si nasterea dintre copil si fiecare din parintii sai.

Exista mai multe criterii dupa care are loc clasificarea filiatiei:

a)      In functie de parintele la care se refera raportul de descendenta al copilului, filiatia se imparte in maternitate (filiatia fata de mama) si paternitate (filiatia fata de tata);

b)      Dupa criteriul starii civile a parintilor filiatia poate fi din casatorie sau din afara casatoriei.

Filiatia, indiferent ca este din casatorie sau din afara casatoriei, constituie izvorul rudeniei firesti, o categorie cuprinzatoare, reunind atat persoanele care prin nastere descend unele din altele (rudenia in linie dreapta) cat si persoanele care au un autor comun (rudenia in linie colaterala).

Raportul de filiatie in linie ascendenta, care uneste pe toti cei care descend dintr-un autor comun, se afla la originea unui ansamblu de drepturi si obligatii de natura personala si patrimoniala dintre care amintim: dreptul ascendentului de a beneficia de atributele personalitatii transmise lui prin faptul nasterii (adica numele, domiciliul si statutul juridic), drept insotit de corelativul sau - obligatia de a beneficia, respectiv de a presta intretinere in caz de nevoie, vocatia de a mosteni patrimonial autorilor sai.

c)      Apare distinctia dintre filiatia fireasca, ce desemneaza o legatura de sange intre copil si parintii sai si filiatia din infiere sau adoptie, care se constituie prin actul juridic al infierii, un caracter artificial.

Actul juridic al adoptiei produce efecte asemanatoare filiatiei firesti. Pentru inflorirea armonioasa a persoanei sale, copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, care sa-i asigure un climat de fericire, de iubire si de intelegere.

Pe cat posibil copilul trebuie mentinut si crescut in familia sa de origine. Daca acest lucru nu este posibil, urmeaza a se asigura copilului o familie permanenta, in care sa fie crescut si format pentru a deveni folositor societatii in care sa se integreze fara dificultati. Adoptia ofera posibilitatea unei familii permanente copilului. Prin adoptie copilul care este lipsit de parinti sau de ingrijire corespunzatoare este primit in familia adoptatorilor unde urmeaza a fi crescut ca si un copil firesc al acestora.

In studiul actual al legislatiei, imprejurarea ca mama era sau nu era casatorita in perioada conceptiei copilului, nu joaca un rol in ceea ce priveste stabilirea maternitatii, faptele de dovedit fiind aceleasi in ambele cazuri: nasterea copilului si identitatea acestuia.

In ceea ce priveste stabilirea filiatiei fata de tata este necesar sa se dovedeasca faptul procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat. Acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine. Se poate dovedi faptul negativ ca un copil nu rezulta din relatiile sexuale ale unei femei cu un anumit barbat, dar nu se poate dovedi faptul pozitiv ca el a fost procreat de un anumit barbat. Stabilirea filiatiei fata de tatal din casatorie difera de cea fata de tatal din afara casatoriei.

In cazul filiatiei din casatorie, stabilirea paternitatii este usurata de prezumtiile referitoare la paternitate prevazute de lege in art. 53 si in art. 61 din Codul Familiei, potrivit carora tatal copilului nascut in timpul casatoriei este sotul mamei, iar tatal copilului nascut dupa incetarea, desfacerea, desfiintarea casatoriei este fostul sot al mamei daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei si s-a nascut inainte de recasatorirea mamei.

Pentru a stabili daca copilul a fost conceput in timpul casatoriei legiuitorul prevede prezumtia absoluta potrivit careia timpul legal al conceptiei este cuprins intre a 300 si a 180 zi dinaintea nasterii copilului.

In schimb stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei reclama dovedirea faptului procreatiei copilului din relatiile sexuale ale mamei cu un anumit barbat, in vederea caruia legiuitorul nostru admite in mod liber orice fel de proba.

Filiatia este izvorul rudeniei care produce numeroase efecte, unele din domeniul relatiilor juridice reglementate de Codul Familiei (drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori, obligatia de intretinere, impedimente la casatorie), iar altele in domeniul relatiilor juridice reglementate de alte coduri sau legi (vocatia reciproca la mostenire, dreptul la pensie de urmas).

Codul Familiei a statornicit principiul potrivit caruia copilul din afara casatoriei, a carui filiatie este stabilita conform legii, are fata de parinte si rudele acestuia, aceiasi situatie ca si situatia legala a copilului din casatorie. Fiind o legatura de sange, filiatia exista independent de imprejurarea ca parintii unei persoane erau sau nu erau casatoriti la data nasterii sau a conceptiei.