Organizarea statala a puterii

Organizarea statala a puterii

Categoria cel mai des intalnita in teoria si practica sistemului constitutional, este categoria de putere, categoria cheie in organizarea statala a societatii.

Ea apare in exprimari de genul : putere de stat, putere publica, putere politica etc.

In art 2 din constitutia romaniei se stabileste ca suveranitatea nationala apartine poporului care exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte precum si prin referendum.

Din aceasta prevedere rezulta cel putin doua constatari :

legaturile dintre categorile popor- natiune, putere de stat si puteri publice

a doua se refera la faptul ca formularlile trebuie sa fie extrem de nuantate atunci cand ne referim la putere, suveranitate, suveranitate nationala, sau de genul celor care ,, rezida din natiune,, ,, apartin natiuni,, sau apartine poporului

Relatia popor- stat

Notiunea de stat cunoaste doua acceptiuni :

intr o acceptiune mai larga , politica si sociologica prin stat se intelege suma celor trei elemente teritoriu, populatie sau natiune si suveranitate. In aceasta acceptiune statul este sinonim cu tara si include resursele, civilizatia, populatia, teritoriul, frontierele, autoritatiile etc.

intr o acceptiune mai restransa prin stat se intelege forma organizata a puterii, mecanismul sau aparatul statal. Drept urmare constructia statala se exprima astfel : poporul (natiune) detine puterea politica pt exercitarea careia a infiintat statul ca un ansamblu sistematizat de organe de stat, deseori denumite autoritati statale sau publice.

Relatia stat , putere de stat, puteri publice

Statul este deci organizarea statala si institutionalizarea puterii poporului, daca vorbim despre stat sau putere de stat este acelasi lucru din punct de vedere constitutional si la fel exista identitate si intre notiune de autoritate statala si ceea de autoritate a puterii.

In ceea ce priveste notiunea de putere politica si respectiv putere de stat, acestea pot evoca acelasi lucru dar pot avea si intelesuri diferite , intrucat termenul politic poate desemna caracterul social al puterii, dar poate desemna si caracterul puterii unor formatiuni, partide politice, asociatii, etc.

Cand spunem insa putere politica ne referim numai la puterea poporului respectiv a natiuni.

Trasaturile puterii politice se regasesc in puteriile statului dar vice versa nu este valabil, adica trasaturile statului nu se regasesc in totalitatea in notiune de putere politica.

Puterea statala este forma de organizare statala a puterii poporului, si are urmatoarele trasaturi generale :

caracterul de putere : este de esenta notiunii si exprima ideea ca puterea este o posibilitate efectiva de a exprima si a realiza propria vointa ca vointa obligatorie pt intreaga societate.

Puterea de constrangere : element definitoriu pt puterea de stat, intrucat daca ar disparea constrangerea ar disparea si statul. Ea se exercita insa numai in ultima instanta daca vointa de stat, exprimata prin legi nu este respectata de bunavoie.

Puterea sociala : este expresia ca puterea a aparut ca urmare a luptei unei forte sociale, clase sociale, si a fost folosita pt consacrarea si protejarea intereselor acestora . prin aceasta trasatura se explica drumul parcurs de omenire de la despotism la democratie.

Puterea de a exprima si realiza vointa ca vointa de stat : exprima ratiunea de a fi a puterii organizata statal, intrucat vointa indiviziilor sau grupurilor exprimata prin lege nu este suma aritmetica a vointelor individuale ale membrilor sau grupurilor. Prin lege se exprima interesele fundamentale ale guvernantilor, iar raportul dintre ce exprima legea si care este vointa societatii este in legatura directa cu caracterul democratic sau mai putin democratic al statului.

Caracterul organizat : exprima ideea ca puterea exista si se manifesta printr-un aparat de stat si prin autoritatiile de stat.

Suveranitatea exprima suprematia si independenta puterii in realizarea vointei guvernantilor ca vointa de stat. Aceasta se analizeaza sub denumirea de suveranitate de stat pt a fi deosebita de suveranitatea poporului si de suveranitatea nationala.

Separatia, echilibrul si colaborarea puteriilor.

Teoria separatiei puterilor in stat este o teorie celebra de larga audienta si frecvent invocata.
Aparuta in sec luminilor a fost indrepata impotriva obscurantismului medieval si impotriva abuzului de putere, ea a constiutuit de asemenea o reactie impotriva monarhiei absolute care concentra toata puterea in mainiile regelui de unde si celebra replica a lui ludovi al 14 lea :  ,, statul sunt eu,,

Teoria separatilor puterilor a stat la baza elaborarii constitutilor si stipuleaza ca in orice societate organizata in stat exista trei functii :

de edictare de norme juridice sau functia legislativa

de executare a legilor sau functia executiva

de judecare a litigiilor functia jurisdictionala.

Fiecare dintre aceste puteri are organe distincte prin care isi exercita atributiile care ii revin.

Puterea legislativa are adunarile reprezentative, putera executiva are guvernul iar puterea judecatoreasca are organele judiciare.

Initial teoria separatilor puterilor interzicea doar ca cele trei functi sa fie executate de aceleasi organe.

Odata cu dezvoltarea societaii conceptul a fost inbunatatit intrucat el nu stabilea care sunt raporturile dintre aceste puteri cu atat mai mult cu cat exercitarea lor colmmplet independenta ar putea conduce la imposibilitatea functionarii statului.

S a luat in discutie faptul ca aparitia partidelor politice determina un echilibru intre parlament si guvern care se realizeaza prin raportul dintre majoritatea formata de partidele invingatoare in alegeri si cele aflate in opozitie care asteapta urmatoarele alegeri pentru a si lua revansa.*

In ceea ce priveste constitutia romaniei aceasta consacra echilibrul puterilor in stat chiar in art 1 unde se spune ca statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in cadrul democratiei constitutionale.

In constituite regasim exprimate cele trei puteri clasice si anume:

puterea legislativa in art referitoare la parlament

puterea execuitva in cele care privesc guvernul si presedintele romaniei

puterea judecatoreasca in dispozitiile privind autoritatea judecatoreasca.

Ordinea enumerarii este cea clasica si normala;, parlamentul fiind singura autoritate legiuitoare primeste pozitia primordiala si i se asigura o anumita preeminenta, in raport cu celelalte puteri ale statului.

Raporturile dintre autoritatiile publice se caracterizeaza prin interdepedente si legaturi de cooperare care semnifica echilibrul, colaborarea si controlul reciproc al puterilor.

Puterea legislativa = camera deputatilor si senat

Puterea executiva = presedintele si guvern

Puterea judecatoreasca= inalta curte de casatie si justitie si celelalte instante judecatoresti.

In a doua sapt dupa revelion.