Persoanele care nu au capacitate succesorala

Persoanele care nu au capacitate succesorala

Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala.

In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate, daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui de cuius, chiar si de descendentii celui predecedat, dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere.

Comorientii. Potrivit art. 21 din Decretul nr. 31/1954, comorientii sunt persoanele care, avand vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucat nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de varsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman ¹ . Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creat o prezumtie legala menita a usura adoptarea solutiilor juridice ce se impun.

Prezumtia mortii concomitente instituita de art. 21 din Decretul nr. 31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucat ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite, fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 66; C. Statescu, op. cit., p. 114; Fr. Deak, op. cit., p. 52-53; D. Chirica, op. cit., p. 22.

A se vedea D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman, Tom. III, partea a II-a, Bucuresti, 1912, p. 51.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 55; D. Chirica, op. cit., p. 22; L. Stanciulescu, op. cit., p. 43; D. Macovei, op. cit., p. 26-27.