Prescriptia dreptului de optiune succesorala

Prescriptia dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat, asa cum rezulta din art. 700 alin. (1) C. civ., modificat prin Decretul nr. 73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textul legal vorbeste numai de dreptul "de a accepta" mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire

Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestora din urma. Unii autori au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu particular, cu argumentul ca art. 700 C. civ. foloseste termenul de "succesiune", care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de prescriptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta opinie pentru argumentele expuse in doctrina de alti autori , care sustin, pe buna dreptate, ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ., iar pentru altii termenul general de prescriptie din dreptul comun. In adevar, termenul de "succesiune" folosit de textul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art. 700 C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricand, caci dreptul de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atat de catre legatari cat si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit Articolul 686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text legal vizeaza neindoielnic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si faptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat . Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere executarea lor

Aplicarea termenului de prescriptie de 6 luni si legatarului cu titlu particular rezulta si din Legea nr. 36/1995, caci numai astfel se pot interpreta prevederile art. 82 alin. (2) din aceasta lege in sensul ca notarul public trebuie sa stabileasca "drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament", iar apoi in certificatul de mostenitor trebuie sa mentioneze cota sau bunurile care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, sau in caz ca nu exista mostenitori legali si nici testamentari, sa elibereze certificat de vacanta succesorala (art. 85 si art. 88 din Legea nr. 36/1995)

In legatura cu natura juridica a termenului de 6 luni in care se poate exercita dreptul de optiune succesorala, fara sa intram in toate detaliile controversei existente in literatura juridica, precizam ca de vreme ce art. 700 C. civ., astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, prevede ca "dreptul de a accepta mostenirea se prescrie", iar art. 701 C. civ. vorbeste tot de "prescrierea dreptului de accepta", el nu poate fi calificat decat ca fiind un termen de prescriptie si nu de decadere . Asa fiind el este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, dupa regulile generale aplicabile in materie.

Dreptul de a accepta succesiunea se stinge prin implinirea termenului de 6 luni si echivaleaza cu o renuntare implicita la mostenire . Prescriptia opereaza de drept si poate fi invocata de orice persoana interesata si, din oficiu, de catre instanta de judecata, in orice stare a pricinii

Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii , adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tarziu de moartea celui care lasa mostenirea nu are influenta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate . Imprejurarea ca succesibilul a luat cunostinta mai tarziu de faptul deschiderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului . Termenul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atat numarul si calitatea celor chemati la mostenire, cat si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incat sa se poata pronunta in cunostinta de cauza

Exercitarea dreptului de optiune succesorala inainte de deschiderea succesiunii este lovita de nulitate absoluta, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare. Dupa deschiderea succesiunii, in astfel de caz, succesibilul poate opta din nou in conditii legale.

Nu are nici o valabilitate obligatia asumata, inainte de deschiderea succesiunii, de a opta intr-un fel sau altul. Ulterior succesibilul are posibilitatea de a opta liber dupa propria vointa.

Termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii nu numai pentru succesibilii de rang preferat, ci si pentru cei subsecventi, care trebuie sa-si exercite dreptul lor de optiune fara sa astepte sa se pronunte ceilalti succesibili care ii preced. Desigur, acceptarea mostenirii de catre succesibilii de rang preferat are drept efect ineficacitatea optiunii succesibililor subsecventi

Potrivit art. 692 C. civ., in ipoteza in care succesibilul a decedat inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala, acesta se transmite propriilor sai mostenitori in starea in care se gasea in patrimoniul sau, ceea ce inseamna ca mostenitorii vor avea la indemana pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala numai restul din termenul de prescriptie ramas de la antecesorul lor. Se poate astfel spune ca, si in acest caz, termenul de optiune incepe sa curga tot din momentul deschiderii succesiunii la care se opteaza. Desigur, daca ei nu au exercitat dreptul de optiune in termenul ramas de la antecesorul lor acesta se stinge odata cu titlul de mostenitor. Acceptand insa apoi ultima mostenire prin exercitarea propriului lor drept de optiune, din aceasta nu va mai face parte dreptul de mostenire al succesibilului decedat asupra primei mosteniri

Termenul de prescriptie pentru optiunea succesorala incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilii vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.

Sunt, totusi, unele situatii de exceptie cand se accepta ca termenul de prescriptie despre care vorbim va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la un alt moment. Astfel, in cazul in care mostenitorul afla despre testamentul facut in favoarea sa dupa curgerea celor 6 luni de la deschiderea succesiunii sau afla, tot astfel, despre legatura sa de rudenie cu defunctul, s-a admis ca termenul va curge din momentul in care succesibilul a avut cunostinta de imprejurarea determinanta care ii confera vocatie la acea mostenire

In cazul copilului conceput numai la data deschiderii mostenirii, termenul de prescriptie va curge numai de la data nasterii sale cand se va sti ca s-a nascut viu, asa cum cere legea (art. 654 C. civ. . De asemenea, cand un minor vine la succesiune in concurs cu parintii sai, termenul de 6 luni va incepe sa curga de la data cand a fost numit curatorul de catre autoritatea tutelara. In cazul in care legatura de rudenie, ca de pilda, filiatia din afara casatoriei, cu defunctul s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca termenul de prescriptie va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti . Cand, tot prin hotarare judecatoreasca s-a declarat moartea celui care lasa mostenirea, termenul de prescriptie va curge de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti declarative de moarte si nu de la data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii. Pana in acest moment cel disparut se considera a fi in viata, potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954, iar succesiunea sa nedeschisa.

In cazul statului care culege mostenirea vacanta in lipsa mostenitorilor legali nu se pune problema prescriptiei dreptului de optiune, caci statul este considerat de lege ca fiind mostenitor sub beneficiu de inventar (art. 680 C. civ.). Daca insa statul este chemat la mostenire pe baza unui testament si nu in virtutea legii, el este obligat, ca orice mostenitor, sa opteze in termenul de prescriptie prevazut de lege

Termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind, asa cum am precizat mai sus, un termen de prescriptie el este susceptibil de suspendare, intrerupere si repunere in termen.

Articolul 700 alin. (2) C. civ. (asa cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954) prevede ca mostenitorul care a fost impiedicat sa-si manifeste vointa in sensul de a opta pentru o succesiune, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea acelui mostenitor, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a incetat impiedicarea. Intrand in vigoare Decretul nr. 167/1958, privitor la prescriptia extinctiva, care prevede (art. 13) ca forta majora este o cauza de suspendare de drept a prescriptiei si de asemenea ca repunerea in termen se poate dispune de catre instanta de judecata pentru alte motive temeinice (art. 19), Plenul Tribunalului Suprem a hotarat ca prevederile art. 700 alin. (2) C. civ. trebuie considerate abrogate tacit de vreme ce prin art. 26 din decret se dispune ca: "pe data intrarii in vigoare a decretului se abroga orice dispozitii legale contrare prezentului decret, in afara de cele care stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decat termenul corespunzator prevazut prin decretul de fata". Forta majora, asadar, este o cauza de suspendare a prescriptiei, care opereaza de drept si nu un motiv de repunere in termen

Asadar, potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 cursul termenului de optiune succesorala se va suspenda de drept in urmatoarele cazuri:

- cand succesibilul este impiedicat de un caz de forta majora sa-si exercite dreptul de optiune succesorala [art. 13 lit. a)], prin forta majora intelegandu-se un eveniment exterior invincibil si imprevizibil si care-l impiedica in mod absolut de a actiona ²⁴ ;

- cand succesibilul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi [art. 13 lit. b) din Decretul nr. 167/1958];

- cand succesibilul este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate restransa de exercitiu si nu are cine sa-i incuviinteze actele [art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958];

- pe langa cazurile de suspendare a prescriptiei prevazute de art. 13 din Decretul nr. 167/1958 in practica judecatoreasca s-a admis ca prescriptia se suspenda si pe durata necesara obtinerii autorizatiei, in cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de exercitiu restransa, daca demersurile necesare in acest sens au fost efectuate inaintea implinirii termenului de prescriptie. S-a considerat pe buna dreptate ca prescriptia nu poate curge impotriva celui care nu a ramas pasiv ci s-a conformat legii cerand autorizatia prevazuta de lege ²⁵ .

In cazul suspendarii prescriptiei, potrivit Decretului nr. 167/1958, dupa incetarea cauzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, luandu-se in calcul si timpul curs inaintea suspendarii, dar nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare. Aceasta inseamna ca succesibilul are, practic, la indemana un nou termen de 6 luni pentru a-si exercita dreptul de optiune succesorala.

Repunerea in termen poate fi dispusa de instanta de judecata , potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 in ipoteza in care se constata ca succesibilul s-a aflat intr-o situatie, care nu-i este imputabila si care a dus la pierderea termenului de prescriptie. Succesibilul trebuie sa ceara insa repunerea in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzei care a determinat depasirea termenului de prescriptie . Sunt considerate motive temeinice, care sunt deosebite de forta majora, fiind considerate cazuri fortuite, care trebuie verificate de instantele judecatoresti : ascunderea cu rea-credinta a mortii lui de cuius de catre ceilalti mostenitori; decesul in tara straina a lui de cuius, iar legaturile dintre acesta si mostenitorii sai nu erau normale; decesul intr-un penitenciar ; neexercitarea de catre mama, prin parasirea copilului, a drepturilor si indatoririlor parintesti ; indrumarea gresita de catre notar, urmata de tergiversare din partea organului administratiei locale ; necunoasterea testamentului de catre legatar ; aflarea ulterioara a legaturii de rudenie cu defunctul etc. Starea de boala indelungata si grava a fost de asemenea considerata ca un motiv de repunere in termen de catre instantele judecatoresti , iar uneori, in practica judecatoreasca, ca un caz de forta majora

In ce priveste efectele cererii de repunere in termenul de prescriptie, nu exista unitate de vederi in literatura juridica. S-a sustinut de catre unii autori ca admiterea cererii de repunere in termen constituie o acceptare implicita a mostenirii de catre mostenitorul care a formulat cererea, fara sa mai fie nevoie de acordarea vreunui termen in vederea exercitarii dreptului de optiune succesorala.

Alti autori insa, la a caror parere ne raliem, sustin ca in urma admiterii cererii de repunere in termenul de prescriptie instanta de judecata va putea acorda un termen rezonabil, care poate chiar depasi termenul de 6 luni de la data cand a luat sfarsit imprejurarea care l-a impiedicat pe succesibil sa-si exercite dreptul de optiune, intrucat, uneori, judecarea cererii de repunere in termen poate sa dureze mai mult. Aceasta necesitate se impune atunci cand succesibilul isi manifesta vointa in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cand este, asadar, nevoie de un termen in care sa se faca inventarul fidel si exact al patrimoniului succesoral. Daca insa, din chiar cererea de repunere in termen, rezulta ca succesibilul intelege sa accepte mostenirea pur si simplu, intr-adevar nu se vede de ce ar mai fi nevoie de acordarea unui nou termen, cand acceptarea rezulta din insasi cererea depusa la instanta de judecata, care a fost admisa.

In problema intreruperii termenului de optiune succesorala, desi de principiu se accepta aplicarea Decretului nr. 167/1958, practic nu are nici o eficienta. In adevar, o data acceptata mostenirea in termen, dreptul de optiune s-a consumat si nu exista ce sa se intrerupa. In cazul renuntarii la mostenire, daca succesibilul doreste sa revina asupra renuntarii, acest lucru poate fi realizat, in conditiile art. 701 C. civ., dar numai inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni.

Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ., fara ca succesibilul sa fi exercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire; dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingandu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor.

Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta , cele doua situatii nu trebuie confundate. Astfel, in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat mai sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001, pe cand in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil.

Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinirii termenului de prescriptie are un caracter absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putand fi invocata, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii.

A se vedea Trib. Suprem, complet de 7 judecatori, decizia nr. 2/1973, in Repertoriu II, p. 197-198.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 107; St. Carpenaru, op. cit., p. 492; C. Statescu, op. cit., p. 215; M. Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman, de A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, C. Surdu, Ed. Academiei, Bucuresti, 1973, p. 198-203; Camelia Toader, L. Stanciulescu, R. Popescu, Veronica Stoica, Mostenirea testamentara. Transmisiunea si imparteala mostenirii, Ed. Proarcadia, Bucuresti, p. 124; E. Safta-Romano, op. cit., p. 86-87. Pentru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se vedea, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 875/1969, in C.D. 155-160; decizia nr. 353/1972, in Repertoriu II, p. 201; decizia nr. 1984/1972, in Repertoriu II, p. 202; decizia nr. 1243/1974, in C.D. 1974, p. 158-160; decizia nr. 94/1980, in C.D. 1980, p. 88-89.

A se vedea: M. Ionescu, Nota la decizia civila nr. 4280/1955, in L.P. nr. 7/1956, p. 884; D. Chirica, op. cit., p. 210-211; Fr. Deak, op. cit., p. 443-444.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 210-211.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 445.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 211.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 445.

A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 97; M. Costin, supra cit.; D. Chirica, op. cit., p. 211; C. Statescu, op. cit., p. 215; Fr. Deak, op. cit., p. 442-443; E. Safta-Romano, op. cit., p. 79-80. Tribunalul Suprem a decis in sensul ca termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ. "trebuie vazut intr-o conceptie mai larga de integrare a lui in sistemul unitar reglementat de Codul civil referitor la stingerea drepturilor civile - tot un caz de prescriptie a dreptului la actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 7/1963, in C.D. 1963, p. 16. A se vedea si C.S.J., sectia civila, decizia nr. 129/1993, in Buletinul C.S.J. /1993, p. 82). Pentru detalii in legatura cu natura juridica a prescriptiei extinctive si cu efectele ei asupra dreptului dedus judecatii, a se vedea, Al. Bacaci, Natura juridica a prescriptiei extinctive, in Exceptiile de procedura in procesul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 113-128. In sensul ca este o inadvertenta a califica termenul de optiune succesorala ca un termen de prescriptie, a se vedea, I.C. Vurdea, Propuneri "de lege ferenda" privind natura juridica a termenului de acceptare a succesiunii, in R.R.D. nr. 11, 1980, p. 32-

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 211.

A se vedea Al. Bacaci, loc. cit.

A se vedea Trib. Suprem, decizia nr. 858/1962, in Repertoriu I, p. 445.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1413/1973, in R.R.D. nr. 12/1973, p. 156-157; decizia nr. 213/1987, in R.R.D. nr. 10/1987, p. 74-75.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1387/1957, in C.D. 1957, p. 169.

A se vedea: Trib. Suprem, in compunerea prevazuta de art. 39 alin. (2) si (3) din Legea nr. 58/1968; decizia nr. 2/1973, in Repertoriu II, p. 197-198.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1566/1986, in R.R.D. nr. 6/1987, p. 69; decizia nr. 1939/1986, in R.R.D. nr. 3/1987, p. 68-69; decizia nr. 213/1987, in R.R.D. nr. 10/1987, p. 113-116.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 447.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1606/1957, cu Nota de D. Demetrescu, in L.P. nr. 9/1958, p. 118; M. Costin, op. cit., p. 203-204.

A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1580/1969, in C.D. 1969, p. 153.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 102-103.

A se vedea C. Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, p. 35-36.

A se vedea: M. Mayo, Cu privire la termenul de acceptare a succesiunii, in R.R.D. nr. 7/1983, p. 25; M. Costin, op. cit., p. 188-190.

A se vedea Trib. Suprem, decizia de indrumare nr. 7/1963, in C.D. 1963, p. 15-17. A se vedea si Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 470/1970, in C.D. 1970, p. 167-170; decizia nr. 833/1983, in C.D. 1983, p. 84-87; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 129/1993, in Buletinul C.S.J. 1993, p. 81-83.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit., p. 108-111

A se vedea: T.R. Popescu, in Teoria generala a obligatiilor, de T.R. Popescu si P. Anca, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1968, p. 424-425; Fr. Deak, Raspunderea civila delictuala, in Raspunderea civila, de I.M. Anghel, Fr. Deak, M. Popa, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 209-210; M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972, p. 208-211; C. Statescu, C. Birsan, Drept civil, Teoria generala a obligatiilor, Ed. All-Beck, Bucuresti, 1992, p. 273-275. Pentru practica judecatoreasca a se vedea, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 139/1961, in C.D. 1961, p. 128; decizia nr. 358/1965, in C.D. 1965, p. 128; decizia nr. 424/1977, in C.D. 1977, p. 77; decizia nr. 1096/1978, in R.R.D. nr. 1/1979, p. 55.

A se vedea, in acest sens, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Sansa, Bucuresti, 1993, p. 234; O. Ungureanu, Manual de drept civil, Partea generala, ed. a III-a, Ed. All-Beck, Bucuresti, 1999, p. 170-171; M. Mayo, loc. cit., p. 22. Acest din urma autor sustine opinia exprimata si de altii anterior in sensul ca in cazul minorului care are ocrotitor legal acceptarea mostenirii trebuie facuta in termen, iar incuviintarea autoritatii tutelare vine numai sa valideze aceasta acceptare. A se vedea si Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 833/1983, supra cit. si decizia nr. 590/1986, in C.D. 1986, p. 84.

Competenta de a dispune repunerea in termen revine instantei de judecata, notarii sau organele administratiei de stat neavand nici o competenta in acest sens. A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 129/1993, in Buletinul C.S.J. pe anul 1993, p. 81-83. Insa, asa cum am vazut mai sus, in cazul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 12/1995 precum si al Legii nr. 10/2001, mostenitorii fostului proprietar sunt considerati a fi repusi in termenul de optiune succesorala si ca au acceptat mostenirea, cu privire la cota ce li se cuvine, prin cererea facuta in conditiile acestor acte normative. Repunerea in termen opereaza in aceste cazuri de drept, fara a mai fi nevoie de interventia instantelor judecatoresti.

A se vedea, cu privire la natura juridica a termenului de o luna, I. Deleanu (I), Gh. Beleiu (II), Repunerea in termen, in conditiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, in R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 32-44.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1399/1986, in C.D. 1986, p. 90-93.

A se vedea M. Costin, op. cit., p. 211.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 590/1986, in C.D. 1986, p. 82-85.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 470/1970, in C.D. 1970, p. 167-170.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 129/1993, supra cit.

In acest sens, ase vedea Fr. Deak, op. cit., p. 452. In sensul ca aflarea despre legatura de rudenie sau de existenta testamentului nu sunt cauze de repunere in termen ci amana curgerea termenului de prescriptie pana la data cand succesibilul a cunoscut temeiul chemarii sale la mostenire, a se vedea, M. Eliescu, op. cit., p. 103.

A se vedea Fr. Deak, loc. cit.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1411/1973, in C.D. 1973, p. 181-185.

A se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 217-218; D. Chirica, op. cit., p. 215.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 11-112; St. Carpenaru, op. cit., p. 495; M. Mayo, op. cit., p. 27-28; E. Safta-Romano, op. cit., p. 90; Fr. Deak, op. cit., p. 453.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 283; D. Chirica, op. cit., p. 217.