Principiile dreptului civil

Principiile dreptului civil

Normele ce alcatuiesc dreptul civil au in vedere urmatoarele principii fundamentale:

a)   Garantarea dreptului la proprietate

Acest principiu este inscris in art. 44 din Constitutia Romaniei[1] si este dezvoltat in amanunt in Codul civil si alte legi.

Codul civil roman, in art. 480 prevede ca: "Proprietatea este dreptul ce‑l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele prevazute de lege".

In continuare, in art. 481 din Codul civil se mai precizeaza: "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire", iar apoi, in art. 482, se dispune: "proprietatea unui bun mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul intr‑un mod natural sau artificial".

Normele dreptului civil reglementeaza continutul dreptului de proprietate, respectand dispozitiile dreptului roman in aceasta materie, adica: dreptul de a avea in stapanire (posesie) "jus posidendi"; dreptul de a uza de lucru potrivit destinatiei sale "jus utendi"; dreptul de a culege fructele bunului care produce fructe "jus fruendi"; dreptul de a dispune de lucru "jus abutendi".

Pe langa aceste dispozitii ale Codului civil, mai exista o serie de legi si acte normative prin care se prevad masuri in vederea apararii si garantarii dreptului de proprietate[2].

b)   Principiul egalitatii in fata legii

Acest principiu este consacrat in art.16 din Constitutia Romaniei[3], pentru persoanele fizice, in art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, astfel: "Sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii".

c)   Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele colective

In acest sens, Decretul nr.31/1954[4], precizeaza ca "drepturile civile ale persoanelor sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire". Drepturile civile "pot fi exercitate numai in conformitate cu scopul lor economic si social" (art.3 din Decretul nr. 31/1954). Exercitarea drepturilor civile cu incalcarea acestui principiu constituie "abuz de drept" si se sanctioneaza ca atare.

d)   Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile

Acest principiu este consacrat in "Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile", pact la care a aderat si Romania prin Decretul nr.212/1974[5].

Constitutia Romaniei prevede in art.11(2) ca, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", iar art.20 "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului[6], cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele, privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile" In conformitate cu dispozitiile cuprinse in aceasta reglementare de drept international art.26 din Pact, "toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, drept la o ocrotire egala din partea legii".

In cazul in care se produce o incalcare a unui drept subiectiv civil, se poate obtine restabilirea lui pe calea procesului civil.