Statul - Conceptul de stat, Etapele formarii statului

Statul - Conceptul de stat, Etapele formarii statului

Conceptul de stat

Conceptul de stat este susceptibil de mai multe definitii, in functie de epoca istorica si de pozitiile doctrinare de pe care este analizat. Cele doua coordonate care trebuie avute in vedere in analiza statului sunt puterea si dreptul.

Definitiile statului pornesc de la ideea ca fiintele umane se asociaza in vederea satisfacerii unui scop comun. Diferente exista in ceea ce priveste precizarea acestui scop: libertatea tuturor membrilor grupului contra binelui comun ori coexistenta pasnica a membrilor grupului contra luptei pentru putere. In general statul este considerat ca o forma de organizare sociala care garanteaza impotriva pericolelor din exterior si din interior atat propria sa siguranta cat si pe cea a indivizilor care il alcatuiesc.

Din punct de vedere juridic, conceptul de stat reprezinta o notiune interdisciplinara, care intereseaza in egala masura atat dreptul public intern cat si dreptul public international.

Statul nu este o simpla adunare de persoane care si-au exprimat dorinta de a fi membri ai aceleiasi organizari statale, uniti prin recunoasterea aceleiasi puteri publice exercitata in limite geografice stabilite, ci este o modalitate de organizare a puterii politice. El reprezinta o ordine juridica structurata si eficienta. Statul modern se caracterizeaza prin aceea ca puterea poporului se exercita intr-un cadru teritorial determinat si cu privire la o comunitate de oameni organizata. Aceasta putere este institutionalizata intr-o entitate distincta de cea a guvernantilor, entitate ce beneficiaza de capacitate juridica proprie, dar care exprima vointa lor politica. Puterea institutionalizata a poporului se exprima in forme juridice create si aplicate in conformitate cu reguli de competenta si de procedura preexistente, articulate astfel incat fiecare regula decurge dintr-o alta, intotdeauna anterioara si cu un grad mai mare de generalitate. Apare astfel ca indisolubila legatura dintre stat, putere politica si drept.  

Etapele formarii statului

Etapele formarii statului pot fi grupate in cateva perioade. Modelele dezvoltate de cultura occidentala au fost ulterior importate, cel mai adesea cu unele modificari, in toate celelalte zone ale globului. O posibila periodizare a aparitiei statului incepe in Evul Mediu, parcurge o faza intermediara, a statului absolutist, trece prin etapa statului  national si liberal si culmineaza in epoca contemporana cu etapa statului de drept si social.

Statul feudal era caracterizat prin concentrarea puterii la nivel central, in mainile monarhului. Relatia de dependenta a supusilor fata de monarh s-a transformat in perioada Evului Mediu timpuriu intr-o legatura din ce in ce mai rigida, intr-o veritabila relatie de dependenta din partea celor aflati pe un teritoriu din ce in ce mai precis determinat, dependenta ce nu se mai bazeaza pe simpla traditie, ci mai ales, pe puterea militara si politieneasca a monarhului. Pentru ca noua relatie de dependenta intre popor si monarh sa nu se mai justifice prin traditie, tradite ce incepuse sa fie combatuta, s-a cautat o alta legitimitate puterii monarhului. Unii au gasit-o in ideea  contractului social, altii au cautat-o in ideea de suveranitate. Statul suveran este noua forma organizare rationala dorita de popor si de regele sau care dispune de monopolul puterii politice in interior si este independent in exterior. Aceasta etapa a evolutiei statului caracterizeaza prin faptul ca suveranul este cel care impune, uneori chiar produce dreptul pozitiv, dar el insusi nu este supus regulilor juridice. Pe tot parcursul Evului Mediu timpuriu fenomenul de putere a capatat o tot mai mare importanta si a devenit tot mai complex in materie de organizare si in privinta mijloacelor de exprimare. Catre sfarsitul acestei perioade si inceputul capitalismului se plaseaza in timp aparitia statului modern.

La inceputurile sale, capitalismul cunoaste o tot mai accentuata diviziune a muncii, avand drept consecinta aparitia unor forme de putere tot mai organizate. Statul devine tot mai puternic teritorializat, sedentarizarea populatiilor se produce treptat si creste cantitativ. Puterea de stat se diferentiaza tot mai clar de celelalte forme de putere existente in cadrul colectivitatii, iar exercitarea ei devine o preocupare constanta si nu doar una temporara legata doar de aparitia fenomenelor de criza.

Formarea statului national liberal este un proces de stabilire a frontierelor culturale si de standardizare culturala in interiorul acestor frontiere, nationalismul incercand sa creeze o identitate intre uniunea politica denumita stat si unitatea culturala care este natiunea. Primul Razboi Mondial a avut o importanta marcanta pentru formarea statelor nationale, intrucat a dat un sens clar conceptului de suveranitate de stat, legandu-l de conceptul de cetatenie si de cel de natiune. Democratizarea accentuata a puterii politice a avut drept principala consecinta integrarea intregii populatii a statului in procesul de realizare a puterii, integrare realizata in principal prin reclamarea de catre masele largi a tot mai multe drepturi si prin identificarea pe care statul national liberal a  operat-o intre subiectele puterii de stat si cetateni.

Dezvoltarea capitalismului industrial a stabilit o corelatie stransa intre dezvoltarea social- economica si consolidarea regimului democratic, fapt ce a condus la aparitia statului de drept si social. Puterea politica s-a manifestat in principal prin faptul ca statul si-a asumat noi sarcini in materie de economie, de politici sociale si prin aceea ca centrul de greutate a intregului proces politic se transfera din zona competentelor deliberative in cea a atributiilor de executare, de punere in aplicare a deciziilor. In acest context, integrarea populatiei se desavarseste prin aparitia unei noi generatii de drepturi, cele sociale. Caracterul programatic al acestora s-a transformat treptat in caracter juridic, beneficiind de importante garantii din partea statului.