Sistemul european de transfer al creditelor de studii

SISTEMUL EUROPEAN DE TRANSFER

AL CREDITELOR DE STUDII

Cresterea amplorii mobilitatii transeuropene a studentilor a facut necesara adoptarea unor masuri structurale care sa conduca la compatibilizarea sistemelor nationale de invatamant. Un element esential al integrarii europene in domeniul educational il constituie recunoasterea sau echivalarea interinstitutionala a perioadelor de studiu parcurse de catre student intr-o alta universitate decat cea la care este inmatriculat. In felul acesta, nu mai este necesara refacerea unor semestre de catre studentii care au beneficiat de burse de mobilitate in strainatate, iar transferul de la o universitate la alta (in cadrul aceleiasi specializari) devine mult mai usor, eliminandu-se examenele de diferenta.

Pe langa faptul ca raspunde exigentelor mobilitatii studentesti, Sistemul european de transfer al creditelor de studii contribuie si la o mai buna dozare a eforturilor studentilor pe discipline in cadrul planurilor de invatamant.

1. Definirea creditelor ECTS

1.1. Pregatirea profesionala in invatamantul superior se realizeaza, conform planurilor de invatamant, in cadrul mai multor discipline, specifice profilului urmat. In sistemul creditelor transferabile, o disciplina oarecare poarta numele de UNITATE DE CURS sau UNITATE DE STUDIU. Prin unitatea de curs (sau de studiu) intelegem orice activitate necesara parcurgerii programului de studii: cursuri, seminarii, lucrari practice, practica de specialitate comasata, stagii de cercetare, referate si studii personale, studiu in biblioteca sau la domiciliu, examene sau alte forme de evaluare.

1.2. Fiecarei unitati de curs i se atribuie un numar oarecare de credite, in functie de volumul de munca pe care il presupune parcurgerea programului de studiu specific respectivei unitati.

1.3. Creditele sunt exprimate printr-o valoare numerica si exprima volumul de munca pe care un student trebuie sa-l realizeze pentru unitatea de curs. Creditul cuantifica, asadar, un volum de munca, dar nu se refera si la calitatea muncii sau la performantele studentului.

2. Atribuirea creditelor pe unitati de program de studii

2.1. In atribuirea creditelor pe discipline de studiu se iau in considerare nu numai activitatile comune care presupun prezenta studentului in clasa (adica cursurile, seminariile, lucrarile practice si laboratoarele), ci toate activitatile din programul de studii, inclusiv cele care privesc munca individuala a studentului (pregatirea seminariilor, documentarea, invatarea pentru examene, elaborarea unor referate, proiecte, etc.).

2.2. Unitatea calendaristica de studiu in Uniunea Europeana este semestrul, care are in medie 15 saptamani. Adaugand la acestea saptamanile de sesiune si de practica de specialitate comasata, rezulta un numar de 38 saptamani de activitate anual sau o medie de 19 saptamani semestrial.

2.3. De regula, unui semestru ii corespund activitati echivalente cu 30 de credite. Daca vom considera ca cele 19 saptamani au 95 de zile lucratoare, iar o zi de activitate presupune aproximativ 8 ore de participare la cursuri si seminarii si/sau de studiu individual, rezulta ca pe parcursul unui semestru studentul trebuie sa realizeze 760 ore de pregatire. In mod corespunzator, o unitate de credit va fi echivalenta cu aproximativ 25 de ore de activitate.

2.4. Atribuirea creditelor pe unitati de studiu se face in functie de numarul de ore de curs si seminar prevazute in planul de invatamant, dar mai ales in functie de dificultatea materiei studiate si de volumul de munca individuala necesar asimilarii cunostintelor din programul de studiu.

De exemplu, unitatii de studiu "Introducere in stiinta politica" ii sunt atribuite, in semestrul I, 6 credite, adica echivalentul a 150 ore fizice de activitate. Prin participarea la cursuri (2 ore / saptamana) sunt efectuate 28 ore, iar prin simpla prezenta la seminarii alte 28 de ore. Restul de 94 de ore se imparte intre activitatea de pregatire saptamanala a temelor de seminar, documentarea individuala, parcurgerea bibliografiei obligatorii si invatarea din perioada sesiunii de examene.

3. Obtinerea creditelor de catre studenti

3.1. Trebuie facuta distinctia intre atribuirea creditelor pe unitati de program de studii (pe disciplinele din planul de invatamant) si atribuirea de credite studentilor. Programul de studiu are un numar de credite (30 semestrial si 60 anual) ce se distribuie pe discipline, dupa criteriile enuntate mai sus. Un student primeste creditele corespunzatoare unei discipline din planul de invatamant (altfel spus, unei unitati de studiu) NUMAI DACA INDEPLINESTE TOATE OBLIGATIILE PREVAZUTE LA ACEA DISCIPLINA (cursuri, seminarii, lucrari practice, laboratoare, referate, etc.) in timpul semestrului si NUMAI DACA ESTE DECLARAT "PROMOVAT" LA RESPECTIVA DISCIPLINA, in urma examenului, colocviului sau a verificarii pe parcurs.

3.2. Asadar, sistemul creditelor transferabile nu elimina evaluarea prin note a studentului. In schimb, admiterea sa la sustinerea examenului sau colocviului depinde de indeplinirea obligatiilor specifice disciplinei, obligatii cuantificate prin credite. Odata obligatiile indeplinite, studentul are dreptul de a fi evaluat in forma prevazuta prin planul de invatamant. Daca la evaluare a obtinut nota minima 5 (cinci) pentru promovare, studentului ii sunt acordate toate creditele pe care le are disciplina respectiva in acel semestru.

3.3. Prin inmultirea creditelor cu nota obtinuta, rezulta un numar de puncte, care semnifica performanta studentului pe parcursul unui semestru.

3.4. Sistemul european de transfer al creditelor de studii presupune evaluarea semestriala la fiecare disciplina prevazuta in planul de invatamant, chiar daca exista discipline ce se studiaza pe parcursul a 2 - 3 semestre. Materia care a facut obiectul evaluarii intr-un semestru nu mai constituie, in principiu, materie de studiu si de verificare in semestrul urmator, decat cu exceptiile aprobate de consiliul profesoral, in urma unor motivari temeinice.

4. Promovarea anilor de studii

4.1. Sistemul creditelor transferabile permite, pe langa o mobilitate mare a studentilor in universitatile europene, si o relaxare a programelor de studii si a conditiilor de promovare. Procedura repetentiei dispare, ca o consecinta a recunoasterii creditelor si notelor obtinute pe intreaga durata a scolaritatii.

4.2. Creditele se pot obtine si in avans sau se pot reporta in semestrele urmatoare. Odata obtinute, creditele se recunosc pe intreaga durata a scolarizarii, nefiind afectate de eventualele modificari de program sau de plan de invatamant.

4.3. Situatia scolara la fiecare disciplina se incheie pana in ziua anterioara inceperii anului universitar urmator. Examenele pentru promovarea disciplinelor sunt sustinute in sesiunile programate de conducerea facultatii, la datele stabilite de comun acord cu titularii de discipline. Colocviile pot fi sustinute si pe parcursul semestrului, daca specificul disciplinei o permite.

4.4. La fiecare disciplina sunt admise 3 (trei) examinari: una gratuita, iar urmatoarele doua cu taxa de reexaminare, stabilita prin hotararea Senatului Universitatii.

4.5. Neprezentarea la examen sau colocviu la data stabilita de conducerea Facultatii este echivalenta cu nepromovarea. Gratuitatea examinarii la o disciplina oarecare se anuleaza dupa neprezentare.

4.6. Studiul disciplinelor nepromovate dupa trei examinari consecutive programate  (indiferent daca nepromovarea rezulta din neprezentarea sau slaba performanta a studentului) se reia in anuluniversitar urmator, partial sau integral, in functie de volumul si calitatea activitatilor desfasurate in anul anterior la respectivele discipline.

4.7. Studentii care in doua semestre succesive acumuleaza mai putin de 50 % din creditele reprezentand ritmul normal de studiu sunt exmatriculati. Astfel, daca in semestrele I si II trebuiesc acumultate, in mod normal, 60 de credite, pentru a nu fi exmatriculat, un student trebuie sa obtina, la sfarsitul sesiunii de toamna, cel putin 30 de credite.

4.8. Cazurile de forta majora (concedii medicale, de materintate etc.) sunt tratate ca exceptii de la regula si se rezolva prin intreruperea sau prelungirea scolaritatii.

4.9. Obtinerea creditelor obligatorii (promovarea) se poate amana in interiorul unui ciclu de scolarizare, respectiv ciclul I (semestrele 1 - 4) si ciclul II (semestrele 5 - 8 la cursurile de zi si 5 - 10 la invatamantul fara frecventa).

Trecerea in ciclul al doilea este conditionata de obtinerea tuturor creditelor obligatorii din ciclul I. La sfarsitul unui ciclu de scolarizare, studentul care nu a obtinut toate creditele necesare promovarii poate solicita prelungirea duratei scolarizarii cu 1 - 2 semestre, in conditiile financiare stabilite de Senatul Universitatii.

4.10. Este considerat integralist studentul care obtine creditele de la disciplinele obligatorii si optionale si care a acumulat minimum 30 de credite pe semestru, respectiv 60 de credite pe an.

4.11. Ierarhizarea studentilor se realizeaza in functie de punctajul obtinut pe parcursul unui an universitar.

4.12. Creditele si punctele obtinute la disciplinele facultative se acumuleaza numai dupa obtinerea integrala a creditelor de la disciplinele obligatorii si optionale.