Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Alimentatie


Index » sanatate » Alimentatie
» Bulimia nervoasa (bn)


Bulimia nervoasa (bn)


BULIMIA NERVOASA (BN)

Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat compulsiv

urmate de comportamente compensatorii' inadecvate, cum ar fi varsaturile

autoprovocate, abuzul de laxative, de diuretice sau de alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive. Bulimia nervoasa(BN):



1)Episoade bulimice repetate,cel putin 2 saptamani ,timp de cel putin 3 luni

2)Pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare

3)Comportamente compensatorii repetate in vederea prevenirii cresterii ponderale

4)Autoevaluarea afectata de forma si greutatea corporala

Personalitatea    la femeile tinere și cele adulte din punct de vedere bio-psiho-social

Conform opiniei vehieulate de Levinson (apud. A.Birch, 2000), tinerefea se subordoneaza etapei adulte timpurii, ce se extinde, asa cum precizam mai Tnainte, pe o durata destul de mare, intre 17-45 ani.

Caracteristicile personalitaŃii la varstele adulte

In viziunea eriksoniana, varsta adulta tanara (20-30 ani) este a sasea etapa a vietii, fiind amprentata de opozitia dintre intimitate si izolare. Individul este preocupat acum de realizarea unor relatii statornice si profunde, cu un partener de sex opus. Daca aceasta inclestare de forte se soldeaza cu un succes, individul dobandeste o evidenta abilitate de a iubi si a se darui. Dimpotriva, in caz de esec, individul se insingureaza, angajand relatii superficiale cu semenii sai.

Privind tineretea din perspectiva propusa de OMS, adica, mai precis, intre 18/20-35 ani, observam ca la inceputul intervalului, tanarul poate ft angrenat in mai multe alternative: unii activeaza intr-un serviciu, altii frecventeaza o institute de invatamant superior si, in fine, exista si situatii cand, paralel cu serviciul, sunt continuate si studiile.

Dupa aceste consideratii de ansamblu, sa degajam eateva trasaturi definitorii ale tineretii.

Concomitent cu dobandirea identitatii profesionale, relatia cu familia de provenienta se emancipeaza, mai ales cand individul traieste si in alta localitate. Relatiile soeiale anterioare traverseaza evidente dilutii, paralel cu structurarea altora noi.

Tanarul gusta din plin mirajul iubirii si debutul vietii de cuplu. Intreaga lui personalitate graviteaza in jurul a doua ancore: dragostea si profesia. Cat prive$te conduita, aceasta e marcata de stradania invatarii practic-productive si de nevoia sa stringenta de autoafirmare.

Din dorinta de a contura identitatea tineretii, White (1975) propune urmatoarele caracteristici:

existenta unui eu consistent coagulat si statornic;

paralel cu rarefierea interesului fata de sine, apare deschiderea evidenta fata de semeni, inclusiv fata de trebuintele acestora;

se diversified si se rafineaza plaja de interese si preocupari;

apare receptivitatea fata de dimensiunile umane ale valorilor si de modul in care ele se materializeaza in societate;

se dezvolta nevoia de ocrotire a celorlalti, atat a celor apropiati, cat si in general, a celor vitregiti de soarta

EVOLUTIA PSIHOLOGICA

Varsta tineretii aduce cu sine o maturizare conforta- bila a strueturilor bio-psihice, asa incat subidentitatile deruleaza indeaproape optiunile ei anterioare: daca inainte, casatoria si maternitatea i-au dominat existenta, dupa tranzitie, interesul ei se focalizeaza spre profesie si invers.

In consonanta cu pozitia adoptata de U. schiopu si E.Verza (1997), tineretea cuprinde ji^ei^aluj dintre 24/25- 35 ani, subetapizandu-se dupa cum urmeaza.

perioada de ucenicie (stagierat), care ocupa spatiul dintre 24/25-28 ani si se caracterizeaza prin adaptare profesionala si familiala;

perioada de implantatie (28-32 ani) se distinge prin consolidarea experientei profesionale si diversificarea statutului parental (daca incep sa apara copiii);

perioada de stabilitate relativa a adaptarii, a valorilor, a conduitelor etc. (32-35 ani).

In perioada de ucenicie, responsabilitatile sunt destul de fluctuante inca, dar individul face progrese de adaptare in coiectivul de munca. Intemeierea unei familii ii solicita eapaeitatea de adaptare, atat pentru rolul marital, cat si pentru eel de parinte (de indata ce se naste un copil). Din nefericire, datorita lipsei unor competence pedagogice adecvate noilor roluri, intregul efort al tanarului, In aceste din urma directii, poarta amprenta unui evident amatorism.

In a doua subsecventa, se produce o ancorare mai profunda si mai pertinenta in profesie. Nu de putine ori, frecventarea unor cursuri de perfectionare profesionala, cursuri de limbi straine etc. ii potenteaza si rafineaza intregul demers.

Angajarea in eventuale organizatii politice ii diversifica spectrul de relatii sociale. Concomitent cu sporirea servitutilor familiale (educative si gospodaresti), paleta loisir-urilor se restrange, dar toate aceste sacrificii vor fi pe deplin rasplatite prin darurile inegalabile ale parentalitatii.

Ultima subgiapa a tineretii asigura, prin expansiunea experientei profesionale, un avans al statutului profesional, asezonata cu noi responsabilitap (chiar functii), care diversifica pe verticals relatiile oficiale ale persoanei. Prin stabilizarea existentei familiale, evantaiul preocuparilor de timp liber se deschide treptat.

Vorbind despre tinerete, sunt necesare unele precizari. Mai intai, vom mentiona ca studiul etapei de fatS se instituie ca un imperativ, avand in vedere complexitatea problemelor psiho-sociale inerente ei, dar si aportui notabil pe care tineretul il are in propa$irea socio-economica si culturala a comunitatii umane. In plus, nu trebuie sa uitam ca varsta tineretii contribuie eel mai mult la supravietuirea speciei.

Privind tineretea din perspectiva propusa de OMS, adica, mai precis, intre 18/20-35 ani, observam ca la inceputul intervalului, tanarul poate fi angrenat in mai muite alternative: unii activeaza intr-un serviciu, altii frecventeaza o institute de invatamant superior si, in fine, exista si situatii cand, paralel cu serviciul, sunt continuate studiile.

Dupa aceste consideratii de ansamblu, sa degajam cateva trasaturi defmitorii ale tineretii.

Concomitent cu dobandirea identitatii profesionale, relatia cu familia de provenienta se emancipeaza, mai ales cand individul traieste si in alta localitate. Relatiile sociale anterioare traverseaza evidente dilutii, paralel cu structurarea altora noi.

Tanarul gusta din plin mirajul iubirii si debutul vietii de cuplu. Intreaga lui personalitate graviteaza in jurul a doua ancore: dragostea profesia. Cat priveste conduita, aceasta e marcata de stradania invatarii practic-productive si de nevoia sa stringenta de autoafirmare.

Asa cum sesizeaza Sheehy (1976), daca interogatia fundamentals in adolescenta era: Cine sunt eu?, tineretea e dominata de intrebarea: Cum imi pun aspiratiile in practica? (apud.A.Birch, 2000).

Din dorinta de a contura identitatea tineretii, White (1975) propune urmatoarele caracteristici:

existen|a unui eu consistent coagulat si statornic;

paralel cu rarefierea interesului fata de sine, apare deschiderea evidenta fata de semeni, inclusiv fata de trebuintele acestora;

se diversifica si se rafineaza plaja de interese si preocupari;

apare receptivitatea fata de dimensiunile umane ale valorilor si de modul in care ele se materializeaza in societate;

se dezvolta nevoia de ocrotire a celorlalti, atat a celor apropiati, cat si in general, a celor vitregiti de soarta

Dintr-o alta perspective, Erikson (1963) considera ca antinomia ce da relief varstelor adulte este cea dintre generativitate versus stagnare. Mai mult, absenta generativitatii, adica lipsa preocuparii de a forma noua generatie, suprapotenteaza egocentrismul, contribuind la "pauperizare personala' (A.Birch, 2000, p.287). Prezenta acestui mecanism stimulativ de sens si semnificatie este alimentat, dupa plecarea copiilor din camin, de aparitia nepotilor.

Fara indoiala, varsta adulta mijlocie reclama, din partea individului, realizarea unor viraje axiologice (Peck, 1968). si anume:

sa valorizeze preponderent intelepciunea, com- parativ cu puterea fizica si cu atractivitatea;

sa se aprecieze mai mult ca persoane individuale decat ca obiecte sexuale, indiferent de sex;

sa deprinda si sa ruleze elasticitate emotionala, capacitatea irepresibila de a realiza noi investitii afective, impuse de viata (moartea unor rude sau prieteni, plecarea copiilor din casa etc.);

sa conserve flexibilitate intelectuala si deschi- dere fata de nou, prin care el se poate salva in fata noianului de schimbari interioare si exterioare ce il agresioneaza.

La varsta adulta, se poate vorbi de o recrudescenfa a evenimentelor de viata stresante, care au impact nu numai asupra tonusului psihologic al individului, ci si asupra starn de sanatate.

Astfel, Theorell si Rahe (1974) sesizeaza dependenta numarului de boli cardiace grave de situatii traumatice majore (moartea partenerului de cuplu, divort, somaj etc.).

r Printre instrumentele cele mai cunoscute pentru

decelarea cotei de stres in care traieste o persoana, se numara Scala de evaluare a reajustarii sociale (SERS), elaborate de Holmes Rahe (1967). Valoarea acestui instrument nu este unanim acceptata de specialisti, fiind etichetat ca destul de grosier, de rudimentar. Fara indoiala, la acelasi eveniment, reactia de raspuns nu poate fi standardizata, deoarece fiecare reactioneaza in functie de ceea ce este el insu$i. Mai apoi, asa cum o demonstreaza Lazarus, nu trebuie sa ignoram nici stresul de zi cu zi care, prin acumulare persistenta, imperturbabila, are efecte dintre cele mai nocive asupra sanatatii. In plus, exista si situatii cand alterarea starii de sanatate este cauza unui eveniment stresant (de exemplu, pensionarea pe motiv de boala).

Fata de aceasta perioada ontogenetics, s-au cristalizat doua tendinte polare in ceea ce priveste evolutia structurilor psihice, una care apreciaza ca ne aflam intr-un evident platou (dupa care urmeaza declinul inexorabil), alta care semnaleaza ca urcusul continua (chiar daca nu atat de spectaculos datorita, mai ales, a acumularii de noi cunostinte si experiente).

G.AIlport (1970) observa ca profilul adultului se individualizeaza prin cateva trasaturi: securitate emotionala;

constiinta de sine ampla si obieetivare de sine; prezenta unor relatii intime; armonia relativa cu propriile achizitii experientiale.

La randul sau, V.Stern (1933) afirma ca, Tn acest palier ontogenetic, se atinge varful, care apoi se diminueaza treptat.

Varsta adulta propriu-zisa se subdepartajeaza

astfel:

subperioada dintre 35-45 ani se defineste prin consolidarea statutului profesional al individului si respectiv, printr-un veritabil puseu creator Tn domeniul lui de activitate. Perfectionarea sa profesionala se intensified, responsabilitatile se extind, inclusiv prin dorinta de a accede la o fiinctie. Energia libidinala functioneaza la cote ridicate. Manifesta o preocupare asidua fatS de familie si copii. Cu toate acestea, debutul perioadei se acompaniaza frecvent de o sporire apreciabila a numarului de divorturi;

subperioada 45-55 ani se caracterizeaza prin aceea ca, subidentitatea profesionala este si mai activa, ceea ce diversifica spectrul responsabilita-tilor aferente. Comportamentul adeseori rebel si sfidator al copiilor pot genera

un climat tensionat in familie. Oricum, pulsiunile libidinale se dilueaza fata de etapa precedents la ambii parteneri. Apoi, pe masura cre^terii copiilor, se estompeaza sub-identitatile de sot si parinte. La femeie, instalarea climacteriumului poate genera, concomitent cu disfunctionalitatile fiziologice, o alterare a tonusului ei psihologic, inclusiv cu aparitia unor complexe de inferioritate. Dar aceasta constatare nu functioneaza ca o fatalitate implacabila caci, adeseori, degrevarea de servitutile procreatiei poate imbogati si recanaliza energia vitala a femeii spre noi investitii profesionale si sociale, aducatoare de performance notabile si implicit, de tot atatea satisfactii compensatorii. L.Verbugge (1993) sustine ca femeile cele mai implinite, mai sanatoase si mai optimiste sunt cele cu o dubla cariera (cea profesionala si cea din propria ei familie). In contextul acelorasi mutatii biologice, augumentate de o oboseala cumulativa, si la barbat se produce o fragilizare psihologica, acompaniata de anxietati si depresii. Uneori, din dorinta de a-si conserva nestirbita imaginea de sine, aeesta se arunca fara remu^cari majore in relatii extraconjugale, menite sa-i panseze teama $i sa-i aduca dovada infailibila ca nimic nu s-a schimbat. Tamir (apud. T.Salthouse si R.Schultz, 1999) apreciaza ca, totusi, putini barbati de varsta mijlocie divorteaza, pentru a legaliza o aventura cu o femeie tanara, care ramane doar ca un desert savuros si revitalizant, de durata pasagera;

subperioada 55-65 ani se instaleaza printr-o scadere treptata a vigorii fizice, paralel cu o serie de modificari in planul unor subidentitati majore, precum cea de parinte (care se diminueaza o data cu autonomizarea si plecarea copiilor de acasa) si cea profesionala (care dispare din cauza pensionarii). In caminul conjugal, ambianta traverseaza un inerent proces de armonizare a relatiilor dintre cei doi parteneri, odata cu sporirea intimitatii, ce nu mai este mediata de terte persoane (in primul rand de copii), dar si datorita timpului suplimentar pe care acestia il petrec impreuna, dupa pensionare.

Aparitia nepotilor aduce un liant suplimentar, dar un nou canal de proiectie in viitor. Trebuinta de sprijin dintre soti se acutizeaza, odata cu fragilizarea starii lor de sanatate.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate