Dieta in bolile digestive

DIETA IN BOLILE DIGESTIVE

Sectia Endocrinologie, Diabet, Boli de Nutritie

Spitalul Universitar de Urgenta Elias

DIETA IN AFECTIUNILE STOMACULUI

Gastrita reprezinta o afectiune a stomacului caracterizata printr-o inflamatie a mucoasei acestuia ( gastros = stomac si ita = inflamatie).

Bolnavii pot acuza frecvent dureri in zona epigastrica, insotite de pirozis si regurgitatii acide.

Gastritele pot fi acute sau cronice si pot avea etiologii variate.

BOALA ULCEROASA este o afectiune cu manifestari gastrice sau duodenale, cauzata de

consumul de alcool si/sau tutun

suprasolicitarea psihica

predispozitia familiala

bacteria Helicobacter Pilory

Regulile generale de dietoterapie in gastrita si boala ulceroasa

-mesele vor fi servite la ore regulate, fiind necesare minim 3 mese pe zi

-vor fi moderate cantitativ pentru a se evita distensia gastrica

-se va evita excesul de cafea si de alcool

-se va abandona fumatul

-se vor evita bauturile carbogazoase

-mesele vor fi servite intr-o atmosfera destinsa, relaxata.

Vor fi interzise alimente ca:
- mezelurile si conservele, afumaturile, carnea grasa de porc sau vanat;
- legumele bogate in celuloza dura ca ceapa sau leguminoasele uscate;
- alimentele prajite sau preparate cu rantas;
- dulciurile concentrate respectiv bomboanele, prajiturile, dulceturile, ciocolata, siropurile;
- condimentele, ardeiul iute, muraturile, piperul, mustarul, boiaua;
- bauturile iritante: cafeaua, ceaiul negru, alcoolul,
-orice aliment prea sarat sau conservat in sare.

Daca in trecut pacientilor diagnosticati cu ulcer li se impunea un regim de viata si o alimentatie foarte restrictiva, in prezent se tinde spre

-normalizarea dietei, cu respectarea principiilor de baza enuntate

individualizarea regimului alimentar tinand cont de faptul ca pacientul isi va selecta alimentele pe care le tolereaza si le va exclude pe cele care ii provoaca tulburari digestive.

DIETA IN AFECTIUNILE HEPATICE

Hepatitele sunt afectiunile inflamatorii ale ficatului, avand variate etiologii (virale, toxic medicamentoase, alcoolice, autoimune).

Hepatitele pot aparea in cursul patologiei altor afectiuni, purtand denumirea de hepatite satelite.

In functie de evolutie, acestea pot fi acute sau cronice.

REGULI GENERALE DE DIETOTERAPIE IN HEPATITE:

- repausul la pat obligatoriu in faza acuta

- interzicerea consumului de alcool

- asigurarea necesarului caloric de 30-35 kcal/kg corp/zi

- diminuarea aportului lipidic sub 30%

- aportul de proteine:

0,8-1,2 g/kg corp in hepatite necomplicate

1,5 g/kg corp in hepatite alcoolice

- crutarea functiilor digestive prin regim lacto-hidro

zaharat

Cirozele hepatice sunt afectiuni cronice ale ficatului, cu caracter progresiv si ireversibil, caracterizate prin fibroza extinsa si aparitia nodulilor de regenerare la nivelul structurii acestuia.

Masurile de ordin general sunt aplicabile tuturor

cirozelor, indiferent de etiologie.

Pacientii cu ciroza fara ascita sau edeme isi pot desfasura activitatea, evitand efortul fizic intens. Repausul in clinostatism este indicat dupa mesele principale.

Aportul caloric va fi de aproximativ 2500-3000 kcalorii/zi, in raport cu starea de nutritie a pacientului

Proteinele vor fi permise in cantitati de /kgcorp/zi, mai ales sub forma celor din produse lactate.

Lipidele vor fi limitate la circa 60-70 g/zi, iar glucidele vor completa restul aportului caloric.

In cazul cirozei decompensate cu ascita si edeme, regimul va fi obligatoriu hiposodat, consumul de sare reducandu-se la 2-4g NaCl pe zi.

Alimentele permise in aceasta situatie vor fi incluse in dieta, in raport cu continutul lor in sodiu. Durata regimului hiposodat va fi apreciata in functie de starea bolnavului, de prezenta sau disparitia ascitei si edemelor.

Lichidele consumate nu vor depasi 1500 ml pe 24 ore.

La aparitiei unei insuficiente hepatice se va reduce aportul de proteine, care predispune la cresterea cantitatii de amoniac din organism si instalarea encefalopatiei hepatice

Tratamentul pacientului in acest caz se face numai in spital, fiind necesara internarea de urgenta.

Aportul de proteine se va reduce la 20-40 grame pe zi in formele usoare si medii si se va exclude la pacientii cu encefalopatie avansata.

Foarte importanta in astfel de cazuri este combaterea constipatiei si accelerarea tranzitului intestinal.

DIETA IN AFECTIUNILE COLECISTULUI

Principalele afectiuni ale vezicii biliare (colecistului) sunt inflamatiile (colecistitele) acute sau cronice si asa-zisele dischinezii biliare, care pot fi hipotone sau hipertone.

In colecistita acuta pacientul poate acuza stare generala alterata, febra, frisoane, tulburari dispeptice (greata, varsaturi alimentare sau bilioase) insotite de dureri puternice localizate in hipocondrul drept, sub rebordul costal (regiunea palpatorie a colecistului).

Colecistitele cronice pot fi urmarea unor inflamatii acute repetate, sau a unor leziuni aparute la nivelul vezicii biliare

Pot avea o evolutie de lunga durata cu perioade de acutizare dupa mese mai abundente.

Pacientul poate acuza tulburari dispeptice: greata, varsaturi, anorexie precum si modificari ale tranzitului intestinal (eventual alternanta de constipatie cu diaree).

Dieta unui pacient cu colecistita cronica va contine 25-30% lipide din totalul necesarului caloric.

Vor fi evitate in special alimentele incriminate a produce flatulenta si meteorism abdominal, ca: ceapa, varza, conopida, leguminoasele uscate.

Suplimentarea cu vitamine liposolubile poate fi benefica la pacientii cu afectiuni biliare sau la cei cu sindrom de malabsorbtie.

In cazul existentei calculilor la nivelul cailor biliare pacientul poate acuza dureri intense (colici biliare), provocate mai ales de mobilizarea acestora, insotite de greata, varsaturi alimentare sau bilioase si uneori febra.

Diskinezia biliara hipotona, care poate aparea si in diabetul zaharat dezechilibrat se manifesta prin pierderea sau diminuarea functiei excretorii a cailor biliare.

Dieta optima a acestor pacienti va trebui sa asigure stimularea musculaturii vezicii biliare, cu favorizarea evacuarii sale.

In acest scop, se vor administra alimente cu efect colagog, dintre care ar fi de mentionat: untul, uleiul de masline, galbenusul de ou, smantana sau margarina.

Diskinezia biliara hipertona se caracterizeaza printr-o accentuare a functiilor excretorii ale vezicii biliare, manifestata prin spasme dureroase la nivelul acesteia, cu o crestere a efortului musculaturii colecistice, de a realiza golirea acesteia impotriva obstacolului reprezentat de spasm.
Alimentatia in aceste cazuri se aseamana cu cea recomandata bolnavilor cu colecistita cronica.