Evoluția alimentației de-alungul generațiilor și civilizațiilor umane

Evoluția alimentației de-alungul generațiilor și civilizațiilor     umane (Mincu, I.,(1993)

In sfera civilizatiei, definita prin tot ceea ce apartine orizontului satisfacerii nevoilor materiale, confortului si securitatii, factori prin excelenta de natura utilitara, un loc important il ocupa alimentatia.Cunoasterea etapelor parcurse in evolutia alimentatiei din cele mai vechi timpuri si pana astazi a permis sublinierea punctelor comune si diferite intre modul de hranire al stramosilor nostri incepand cu epoca preistorica si cel al omului modern, favorizand deschiderea unor piste de cercetare in acest domeniu.

Umanitatea a existat de aproximativ 2000000 ani, iar stramosii preumani ai hominizilor au aparut cu cel putin 4000000 de ani in urma.Aceasta faza a istoriei evolutive a avut o contributie hotaratoare asupra structurii genetice actuale, in parte ca raspuns la alimentatia din perioada respectiva.

Selectia naturala ne-a dotat cu adaptari nutritionale.Totusi astazi oamenii se confrunta cu o serie de probleme legate de modul de alimentatie care mai demult erau de o minima importanta si fata de care adaptarea genetica ne a pregatit insuficient. Contributia genetica umana s-a schimbat relativ putin de la aparitia omului modern Homo sapiens, cu aproximativ 40000 de ani in urma.

Diferentele dintre regimurile alimentare ale stramosilor nostri si cele de astazi din tarile dezvoltate, asupra carora si-a pus amprenta revolutia industriala, agricultura moderna si preparare a hranei.Apar sa aiba importante implictii asupra sanatatii, trasatura caracteristica a bolilor de nutritie fiind aceea a legaurii lor directica cu gradul de civilizatie.Medicii curanti si nutritionisti sunt tot mai convinsi ca obiceiurile alimentare adoptate in ultimii 100 de ani de civilizatie vestica, aduc o contributie importanta la cresterea frecventei bolilor de inima, hipertensiuni arteriale, a unor forme de cancer. Influienta modului de alimentatie asupra stari de sanatate a fost resimtita abea incepand cu secolul trecut,fiind practic necunoscuta populatiilor ce traiau in salbaticie si care aveau un mod de alimentatiie asemanator cu cel al stramosilor preagricola. Obiceiurile alimentare au evoluat la om incepand cu exemplarele ancestrale care se hraneau cu insecte si intervertebrate. Totusi, pentru ca ordinul primatelor a evoluat numeric si ca marime corporala, hrana vegetala a devenit de importanta majora pentru cele mai multe specii.

Odata cu aparitia omului modern a crescut si interesul pentru vanatoarea in stil mare. Tehnologia si echipamentul avand aceasta destinatie precisa s-au dezvoltat, in timp ce populatia era inca relativ putin numeroasa fata de biomasa aflata la dispozitia ei. In aceasta perioada, in unele zone, carnea a asigurat mai mult de 50% din mancare. Din cauza vanatului excesiv, a schimbarii climei si a cresterii numarului populatiei, perioada preagricola a fost marcata de renuntarea, incet, la vanatorile mari, ajungandu-se la imblanzirea primelor animale si indreptarea spre o viata mai sedentara.

Agricultura a alterat obiceiurile alimentare, pe parcursul a catorva mileni, consumul de carne a scazut drastic, vegetalele ocupand 90% din alimentatie, fapt cu consecinatorva mileni, consumul de carne a scazut drastic, vegetalele ocupand 90% din alimentatie, fapt cu consecinte morfologice - Homo sapiens, care a consumat din plin proteine animale si eram in medie cu 6 inchi mai inalt decat descendentu-l sau care s-a ocupat cu agricultura.

In alimentatia paleoliticului vitaminele au fost suficiente, chiar in exces. Cantitatea de fibre vegetale ingerate a fost mai mare decat cea indicata in alimentatia omului modern, apropiindu-se de cea consumata actualmente de unele triburi africane, unde incidenta boliilor cauzate de insuficienta acestora in alimentatie este scazuta.

Referirile la civilizatia indiana subliniaza rolul climei si al generozitatii solului asupra alimentatiei variate. 'Baza o constituie orezul pregatit in nenumarate feluri cu o mare diversitate de legume si de sosuri'.

Chinezii nu aveau nici o restrictie de ordin religios in materie de alimentatie cu carne, dar chinezii budisti se abtineau de la carne, oua, ceapa sau usturoi. Mai mult ca orice se consuma carnea de porc si de caine ingrasat cu mei si alte cereale. Chinezii nu consumau lapte sau porduse lactate.

Trecand la civilizatia japoneza, informatii datand din secolul XIV-XV, sustin ca baza alimentatiei (ce varia dupa regiuni, situatie economica si clasa sociala a respectivului japonez) era orzul, meiul, bobul. Desi interzisa de prescriptiile budiste, carnea frecvent consumata era cea de vanat si pasare. Animalele domestice aveau un rol neinsemnat in alimentatie. Nici fructele nu erau considerate o hrana.

O serie de date referitoare la civilizatia azteca sublineaza rolul agriculturii ca baza a economiei. 'Baza alimentatiei azteciilor o constituia fasolea si porumbul.

In epoca clasica, o evidenta tendinta spre simplitate si sobrietate se noteaza in regimul alimentar al poporului grec. In general, grecii erau sobri la mancare, majoritatea limitandu-se la doua mese pe zi.

Alimentatia in Evul Mediu era bazata pe cereale, consumate mai putin ca produse panificate si mai mult sub forma de fiertura sau de turte. Cel mai mult folosit era orzul apoi secarea si graul. Numai catre sfarsitul Evului Mediu, ovazul si anumite cereale vor ramane ca hrana exclusiv pentru animale.

Incepand din secolul al XII-lea, ameliorarea conditiilor de trai a permis ca in alimentatia taranilor sa intre mai multe proteine: carne, oua, lactate etc. In orice caz taranii din Occident consumau incomparabil mai multa carne decat cei din Asia sau din Africa. Bucataria taranului folosea multe condimente si plante aromatice, la acestea se adauga piperul care insa costa enorm. Alimentatia seniorilor se deosebea esential de cea a taranilor prin faptul ca primi consumau mult mai multa carne.

Bautura celor saraci era cidrul, berea era o bautura obisnuita mai ales in Anglia si Germania dar in alte parti nu era pretuita decat de femei. Berea era uneori indulcita cu miere sau aromatizata cu menta. Dar bautura prin excelenta a Occidentului medieval era vinul, considerat un izvor de sanatate si o binecuvantare a Cerului. Metodele viticole erau cele care s-au pastrat pana in secolul al XIX-lea.

Daca pana in secolul al XI-lea oamenii erau subalimentati, in urmatoarele doua secole alimentatia a continuat sa ramana mult deficitara in proteine. Perioadele de abstinenta - posturile - au avut intradevar un rol dietetic.

In ceea ce priveste carnea, prescriptiile religioase interziceau consumul carnii animalelor sacrificate altfel decat prin sangerare. Sub influenta evreilor - care erau convinsi ca porcul este un animal impur, purtator de lepra - musulmanii interziceau strict in alimentatie carnea de porc.

Odata cu dezvoltarea nutritiei si a cunostintelor despre principiile nutritive apar noi notiuni, care se adauga la cele cunoscute si le completeaza.

Dupa Richter (1933-1948) intre nevoile nutritive si natura chimica a hranei ingerate exista o astfel de interrelatie incat este suficienta pentru ca animalele sa selectioneze alimentele cele mai potrivite pentru acoperirea necesitatiilor metabolice ale organismului. Organismul are capacitatea de a selectiona alimente in stricta dependenta de necesitatiile metabolismului sau, hrana ingerata prin libera alegere fiind la fel de corecta cu cea administrata dupa legile alimentatiei rationale. De fapt Richter considera prin TEORIA SELFSELECTIEI ca atat animalul cat si omul mananca ceea ce trebuie sa manance, asa ca preferintele alimentare sunt adecvate nevoilor organismului si ca prin interventii exterioare nu se poate alege o alimentatie mai potrivita.

Teoria SELFSELECTIEI nu poate fi acceptata insa, in conditiile alimentare contemporane. Omul civilizat si-a pierdut de mult capacitatea de a recunoaste absenta specifica a unui element nutritiv. Datorita unei tehnologii alimentare moderne, se pot creea dezechilibre in alimentatia omului contemporan, pe care acesta nu le sesizeaza. Preferintele sale alimentare nu sunt legate de o nevoie nutritionala anumita, ci de placerea de a manca aceste alimente.

Trebuie reamintit ca omul mananca in raport cu un ecran senziorieal: pe de o parte, superior si superficial (vederea, mirosul, gustul) iar pe de alta parte digestiv si profund reflezul de saturare.

Acestea ne fac sa alegem alimentele; este valoarea simbolica a alimentatiei. Inainte de aconsuma alimentul se consuma de fapt simbolul lui.

Simbolul alimentar - alimentatia in ultima analiza - este strans legat de traditiile si obiceiurile alimentare ale populatiei respective, de obiceiurile deprinse in familie , de interdictiile religioase etc. Toate acestea creaza anumite preferinte alimentare, adesea daunatoare si necorespunzatoare alimentatiei rationale.

Astfel, sunt unele populatii care nu mananca carne datorita interdictiei religioase, fapt ce dauneaza constitutiei lor.

Insuficienta alimentara a aparut la inceput la saraci si sclavi. In secolul al XIX -lea se introduc in alimentatia omului produse refinate,semirafinate, concentrate, industriale. Omul civilizat si-a limitat hrana la un numar redus de produse. Limitandu-si hrana, omul civilizat si-a marit si posibilitatea unor lipsuri cronice si de elemente nutritive esentiale. S-a ajuns la o alimentatie monotona, generatoare de lipsuri ( Josue Castro).

Acesta este un prim aspect.

Un al doilea aspect este dat de supraalimentatia si de folosirea abuziva a produselor concentrate, rafinate etc. , care, impreuna cu sedentarismul si stressul vieti moderne au contribuit la aparitia unor boli grave ca : obezitatea, ateroscleroza, diabetul etc.

Un al treilea aspect de care trebuie sa se tina seama si astazi opus celui discutat anterior este subalimentatia.

In Unuiunea Sud-Africana, 84% dintre copiii de negri primesc hrana o data pe zi, si din aceasta inconsistenta populatia sufera de foamete cronica.

In Noua Guinee, 8 din 10 copii mor de foame cronica inainte de a ajunge la pubertate.

Foamea si foametea nu sunt rezultatul nici unei legi naturale, cum spun neomaltusianistii (Vogt, Pendell, Huxley), ci opera omului. Foamea este rezultatul expluatari imperialiste a omului si a pamantului. Ea nu se datoreaza in epoca noastra, lipsei de hrana, ci defectului de distributie existent in societatea bazata pe clase. Foamea este irationala. Ea exista pe o arie atat de intinsa pe glob tocmai pentru ca nu sunt mobilizate toate resursele impotriva stapaniri ei.

Imbunatatirea starii de nutritie a populatiei din intreaga lume este deci, in primul rand, o problema care depinde de structura social-politica a tarilor resepective si de modul de repartitie a resurselor alimentare, si in al doilea rand, o problema legata de dezvoltarea cercetari in problemele de nutritie.