Falsele piste sau ghidul "slabirii gresite"

FALSELE PISTE SAU GHIDUL "SLABIRII GRESITE"

REGIMURI PE BAZA DE CALORII:  PERICOL

Am vazut pana acum, ca in plan istoric, era nascut conceptul echilibrului energetic al corpului uman asadar ca de aceea ideea regimului pe baza de calorii este aplicata. Avem astazi suficiente informatii obtinute in urma aplicarii ei pentru a-i constata ineficacitatea.

Profesorul David Gartner, de la universitatea din Michigan considera, impreuna cu un numar de colegi, ca primul factor  al obezitatii in SUA "este urmarea succesiva a regimurilor hipocalorice". Profesorul Walter Willett, de la Harvard Medical School, unul dintre cei mai mari oameni de stiinta americani, este inca si mai categoric in acest domeniu. El considera efectiv, ca " la originea cresterii dramatice a obezitatii in aceste ultime decenii, sunt sigur recomandarile oficiale ale nutritionistilor".

Toti aceia si mai ales acelea care au tinut o data un regim hipocaloric stiu ca, intr-o prima faza, se obtin in general rezultate, dar ca nu ajung niciodata sa se stabilizeze.

Mai rau inca, in numeroase cazuri este posibil ca ulterior sa se regaseasca cu un castig suplimentar in greutate. Vom incerca sa intelegem de ce, examinand comportamentul organismului uman.

Sa ne imaginam ca ratia zilnica a unui individ este de circa 2500 de calorii, si ca acest individ sufera de cateva kg in plus. Daca ii reducem ratia la 2000 de calorii, printr-o abordare hipocalorica clasica, vom crea un deficit de 500 de calorii. Organismul care este obisnuit sa primeasca 2500 de calorii, se va gasi in pierdere si va consuma echivalentul celor 500 de calorii pierzand din grasimile de rezerva. Se va obtine astfel, o slabire corespunzatoare.

Dupa ceva timp, de o durata variabila de la un individ la altul, se va remarca ca slabirea nu se mai produce in conditiile in care regimul hipocaloric este mentinut. Aceasta pentru ca el, progresiv, va ajusta "intrarile" si "iesirile". In masura in care nu ii mai aducem decat 2000 calorii pe zi, organismul decide de a se multumi cu acestea si asistam la o stagnare a greutatii.

Daca decidem sa prelungim experienta, gandind ca pierderea in greutate va reincepe poate dupa ce vom atinge un palier, deceptia va fi si mai mare. Se va observa efectiv ca, curba greutatii reia deliberat o directie ascendenta.

Paradoxal, atunci cand mancam mai putin, ne ingrasam. Explicatia este simpla. Organismul uman este efectiv animat, de un instinct de supravietuire care se pune in actiune in momentul in care, subit, apare o amenintare, in acest caz o restrictie. Cum reducerea aportului energetic este continuata, dupa ce cheltuielile au fost ajustate in functie de aporturi,  organismul este condus de instinctul de supravietuire sa reduca inca aportul. Ceea ce se petrece la 1700 de calorii, spre exemplu, asa ca rezervele se pot constitui din nou.

Nu trebuie sa uitam ca privatiunile, datorate acestor infometari si altor infometari mai vechi, nu sunt indepartate si ca amintirea lor este ingropata in memoria inconstienta, ele pot reveni la cea mai mica alerta.

In fapt, organismul uman este animat de acelasi instinct de supravietuire ca si un caine care ingroapa oasele sale atunci cand moare de foame. Curios este ca cu toate ca este infometat, intotdeauna animalul face apel la instinctul sau de conservare pentru a-si constitui rezerve.

Dealtfel, cand organismul este in situatia de lipsa, adica este subalimentat, este in mod particular in defensiva si nu pierde nici o ocazie de a face rezerve pana cand apare posibilitatea de a primi. Obisnuitii regimurilor hipocalorice stiu dealtfel foarte bine, ca cea mai mica renuntare la regim, timp de un week-end de exemplu, poate sa il faca sa repuna dintr-o singura lovitura, 2 pana la 3 kg, pentru care i-au fost necesare saptamani sa le piarda. Este de asemenea una din ratiunile pentru care noi sfatuim cititorii nostri sa nu sara niciodata o masa, ceea ce fac totusi numeroase persoane. Privandu-se de hrana la o masa, ei innebunesc organismul care pe drept, fiind in situatia de a suporta o frustrare, profita pentru a face rezerve la masa urmatoare.

Obiceiul, care consta in a nu de mancare cainelui sau decat o data pe zi (din ratiuni practice evident), este la fel de stupid si poate explica in numeroase cazuri, suprasarcina ponderala a animalelor domestice. Dealtfel, experientele care au fost facute pe animale de laborator au aratat foarte bine ca pentru o aceeasi cantitate de hrana pe zi, animalele care nu aveau decat o singura masa deveneau in timp obeze si cele care primeau echivalentul acesteia repartizat in cinci sau sase mese pe zi, isi pastrau greutatea optima.

Am semnalat deja ca obezitatea femeii poate fi mai rebela ca cea a barbatului, ceea ce este legat de filozofia ei particulara. Vom trata problema in detaliu in a doua parte a cartii.

Acolo vom preciza mai ales, ca daca masa de grasime a organismului feminin este superioara celei a barbatului, este vorba de un numar mai important de celule de grasime (adipocite). Se stie de mult timp, ca obezitatea la femei se produce (ca si la barbati) printr-o crestere a volumului fiecarei celule de grasime, dar ea se produce de asemenea, printr-o multiplicare a numarului celulelor sale. Drama este cu atat mai de mare, cu cat aceasta situatie e ireversibila. Pe cat este de posibil sa reusim diminuarea volumului unei celule de grasime, pe atat e de imposibil sa reducem numarul lor dupa ce creste.

Ori studiile au aratat ca, adesea, in cazurile unui proces de restrictii alimentare (regim hipocaloric), organismul feminin, prin actionarea instinctului de supravietuire, fabrica noi celule de grasime. Din nefericire, acest procedeu este cel care ii permite sa recupereze cu atat mai repede obezitatea pierduta (si mai ales de a-i creste volumul), cu cat potentialul sau va fi crescut.

Regimul hipocaloric este iluzoriu si ineficace, asa cum am demonstrat, dar este in plus periculos, caci va avea ca efect consolidarea potentialului de obezitate la femei, crescand insidios capitalul celulelor de grasime.

Cand se studiaza istoricul unui obez (mai mult de 15 sau 20 kg. in raport cu greutatea normala), se face socoteala in majoritatea cazurilor ca esentialul acestei suprasarcini ponderale a fost creat in mai multi ani, prin punerea in practica a regimurilor hipocalorice succesive.

Calvarul subalimentatului sau martiriul obezului

Se vede bine, in exemplul de mai sus, ca plecand de la o greutate stabilizata la 90 kg cu o alimentatie de 3000 de calorii, un individ se regaseste cativa ani mai tarziu la 120 kg, in conditiile in care el nu consuma decat 800 de calorii.

De fiecare data cand un regim hipocaloric a fost introdus se pot constata cele trei faze urmatoare: slabire, stabilizare, reluare in greutate. Ceea ce e important de notat este ca in timp ce noi regimuri sunt intreprinse, randamentul este din ce in ce mai slab. La inceput, curba greutatii revine mai mult sau mai putin la valoarea de plecare apoi pe masura  ce avanseaza in timp, se produce un castig suplimentar al greutatii.

Astfel, in incapatanarea de a vrea sa piarda 5 kg atunci cand erau stabilizate la o greutate, unele persoane se regasesc 15 ani mai tarziu cu o suprasarcina ponderala de 30 kg., fiind complet subalimentate.

Mereu medicii ne spun, ca au intalnit printre clientela lor, pacienti care cu pretul unui rationament sever controlat si al unor enorme frustrari (generate de regimuri la 800 de calorii), ajung nu doar sa nu slabeasca dar mai des continua sa ia kg.

Situatia este cu atat mai dramatica cu cat cu diverse "regimuri sarmane" aceste persoane sunt complet secatuite de nutrimente indispensabile (acizi grasi esentiali, saruri minerale, vitamine, oligoelemente) ceea ce produce o mare oboseala dar si o mare vulnerabilitate fata de boli, mijloacele lor de aparare fiind reduse.

In plus, o mare parte dintre ele, devin depresive, chiar anorexice. Ele nu au deci, decat sa schimbe specialistul, parasind nutritionistul pentru a ateriza la psihiatru.

In sfarsit, aceste "obezitati armonica" favorizeaza aparitia bolilor cardio-vasculare, iar in situatia absentei hipercolesterolemiei, diabet sau tabagism.

Profgesorul Bronwell, de la Universitatea din Pensilvania, a studiat fenomenul pe sobolanii de laborator, a caror alimentatie era constituita dintr-o alternanta de regimuri bogate si regimuri sarace in calorii. Animalele castigau si pierdeau in greutate dar ritmul de castig si de pierdere varia la fiecare nou regim. In cursul primului regim, sobolanul pierdea din greutate in 21 de zile si repunea la loc in 46 zile. In timpul celui de-al doilea regim, sobolanul pierdea aceeasi greutate in 56 zile si repunea totul in 14 zile. In continuare pierderea in greutate era din ce in ce mai dificil de obtinut si repunerea din ce in ce mai rapida. Se dovedeste astfel, ca metabolismul se adapteaza la reducerea calorica. Tot deficitul caloric poate efectiv reduce cheltuielile metabolice cu mai mult de 50 %, dar cand totul revine la normal, in scurt timp, apare o brutala reluare in greutate. In fine, cu cat intervalul intre regim si alimentarea obisnuita este mai mare, cu atat revenirea ponderala se face mai repede.

Efectul acestor "regimuri armonica", care se sfarsesc cu o variatie a greutatii in Yo-Yo si cu o rezistenta la slabit crescand progresiv, este totusi bine cunoscut dar paradoxal, nu e decat foarte timid denuntat de specialisti, ca si cum ar exista un soi de conspiratie a tacerii. Este ca si cum le e frica sa marturiseasca astazi, ceea ce dupa 50 ani va fi evident.

Trebuie totusi, sa salutam initiativa profesorului Apfelbaum care, in cursul Congresului International din Anvers in septembrie 1993, a raspuns afirmativ la intrebarea pe care el insusi a pus-o: "In ce priveste tratamentul obezitatii, suntem noi cu totii inselati ?" 

Curios, publicul, el insusi fiind totusi primul care are de pierdut si adesea de suferit, nu este intotdeauna pregatit sa accepte adevarul. Profitand intr-o zi, de invitatia care mi-a fost adresata pentru a participa la o mare dezbatere televizata despre obezitate, am fost tentat, dar fara mare succes, sa abordez subiectul pentru cateva minute. Emisiunea fiind retransmisa, pasajul a fost taiat in momentul difuzarii si aceasta din cauza lipsei de interes fara indoiala.

O jurnalista reputata pentru scrierile sale serioase despre sanatate, istoriseste ca a publicat intr-o zi un lung articol in care denunta regimurile hipocalorice si explica dorinta noastra de a le tine precum si care este pericolul. Rezultat: un drac! Nici o singura scrisoare de la cititori. Indiferenta totala, in conditiile in care cel mai mic "regim miracol" face mereu valva.

Trebuie sa spunem ca "fenomenul hipocaloric" a dobandit in societatea noastra occidentala, o veritabila dimensiune culturala. El a si fost, aici ca si pretutindeni si mai ales pe continentul american, institutionalizat la toate nivelurile. Cum am putea restabili un principiu care este inscris de stat in programe la toate facultatile de medicina, care este baza de invatamant pentru scolile oficiale de dietetica, care este in vigoare in toate colectivitatile, spitale, scoli si intreprinderi?

Cum am putea restabili un principiu care submineaza o parte importanta din tesatura economica a societatii noastre occidentale?

Industria alimentara este una din cele care infloresc azi. Ea este si in unele tari ca Franta, prima din toate si una din multele prospere. Cand se viziteaza un salon ca SIAL[1], ne dam seama ca toate eforturile industriilor, adica dezvoltarea lor, se inscriu in logica hipocalorica. Toate studiile de marketing sunt formate: in acest sens trebuie sa se orienteze piata de maine! Toate noile produse sunt deci elaborate in consecinta. Totusi, "reducerile (de calorii)" au pierdut teren de-a lungul anilor.

Lanturile hoteliere au si ele virusul bazat pe calorie. Sunt multi cei care au inscris deja in cartea restaurantelor lor, meniuri bazate pe calorii. Altii au creat sectiuni separate, unde in loc de maitre d`hôtel este un dietetician care oficiaza.

PACHETELELE INSELATOARE DE PROTEINE

Trebuie sa stim ca, printre cele mai hipocalorice abordari, exista VLCD[2] ("very low calories diet") sau regimurile pe baza de pachetele de proteine.

Aceasta dieta proteica, care va trebui sa fie teoretic, rezervata obezitatilor serioase (cu un BMI[3] superior lui 30), este gresit prescrisa inca, de catre unii medici de oras si face de asemenea parte din automedicatia femeilor care se decid singure sa o tina, fara sa o urmeze corect din punct de vedere medical.

Care este principiul lor ?

Se actioneaza prin substituirea alimentatiei normale, timp de 20 pana la 30 zile, cu 55 pana la 75 g de proteine in pudra (care se dilueaza) sau preparata sub forma lichida. Aceste proteine aduc aproximativ 500 de calorii pe zi (si uneori mai putin!). Li se asociaza un supliment de vitamine si minerale ca si o priza de bautura abundenta (pe putin 2 litri pe zi).

Aportul proteic al acestor pachetele permite evitarea pierderii masei musculare si absenta glucidelor reduce glicemia si secretia de insulina. Aceasta din urma, permite in mod egal crearea corpilor cetonici, care in 48 ore taie pofta de mancare si da subiectului putina euforie. Organismul este atunci obligat sa fabrice glucoza de care are nevoie pentru a scapa de grasimile de rezerva; este neoglucogeneza. Pana ce rezervele lipidice se topesc (lipoliza), subiectul slabeste.

Care sunt inconvenientele lor ?

Studiile stiintifice facute asupra diferitelor sectoare corporale, au aratat ca are loc de asemenea o topire a muschilor (proteine) in timpul primelor 19 zile si ca bilantul nu se echilibreaza decat incepand cu a 20-a zi.

Aproape 25 % din pierderea in greutate se realizeaza de fapt prin pierderea masei musculare. Dar este adevarat ca in obezitate slabirea masei musculare are loc oricum.

Importanta pierdere de saruri favorizeaza in o pierdere de apa suplimentara, care are mereu efect asupra balanteiOri, pierderea de apa trebuie supravegheata, ca sa nu provoace caderi de tensiune arteriala. Aceasta hipotensiune arteriala este datorata absentei glucidelor care provoaca pierdere de sodiu si de apa.

In consecinta la oprirea dietei este imperativ sa se reintroduca glucidele in mod progresiv, caci daca sunt absorbite in cantitati mari, se produce aparitia de edeme cauzate de o brutala retentie de apa.

Efectele secundare ale VLCD sunt numeroase:

cresterea concentratiei de acid uric: de la 10 la 20%;

hipotensiune arteriala: de la 8 la 10%;

caderi de par: 9%;

constipatie: de la 8 la 10%;

oboseala: 8%;

unghii casante: 8%;

piele uscata: 8%;

intoleranta la frig: 8%;

crampe musculare: 7%;

tulburari de ciclu menstrual: 6%;

stari depresive: 5%;

dureri de cap: 3%.

Hiperuricemia (concentratia ridicata a acidului uric) persista circa 3 saptamani.

In scopul de a limita riscurile (crize de guta sau colici nefritice prin formarea de calculi renali), este capital sa se bea multa apa.

Constipatia este normala pentru ca nu exista aport de alimente solide. Se poate combate mancand salate pregatite cu zeama de lamaie.

Complicatia cea mai dramatica, care poate surveni in mod exceptional, este moartea subita. In SUA, Food end Drug Administration a evidentiat numeroase decese datorate acestor "regimuri cu continut foarte scazut in calorii" ! Este vorba in acest caz de femeile care fara nici un antecedent particular, au facut fibrilatie auriculara si un stop cardiac ireversibil. In cea mai mare parte a cazurilor s-a pus in evidenta proasta calitate a proteinelor consumate. Ele erau sarace in triptofane si erau lipsite de suplimentul necesar de potasiu. In alte cazuri, nu a putut fi gasita nici o cauza evidenta, posibil ca aceasta sa fie urmarea tratamentului timp de 5 la 6 luni, in conditiile in care dieta proteica nu trebuie sa depaseasca 4 saptamani. Cand se stie ca aceste "tratamente" se vand liber in farmacii, nu putem fi decat ingroziti, caci nu trebuie sa fie prescrise decat subiectilor cu un indice de masa corporala mai mare ca 30 si care trebuie sa aiba efectuat in prealabil, un bilant complet a functiilor renale si cardiace. O noua cura trebuie facuta dupa un interval de 3 luni.

Este chiar evident, ca aceste cure trebuie tinute sub controlul unei echipe medicale competente, in coditii de spital si sub stricta supraveghere cardiologica.

Putem sa fim siguri ca, o data ametit de rezultate promitatoare, obezul nu va fi tentat sa urmeze tratamentul mai mult de 2 luni?

In ce-i priveste pe cei care nu urmeaza acest tip de dieta decat timp de 8 pana la 10 zile, de ocazie, ei trebuie sa stie ca dieta nu produce in timpul primei saptamani, decat o slabire musculara si o pierdere de apa. Nu exista nici o diminuare a masei de grasime, de aceea ei nu slabesc!

Aceste privatiuni draconice nu le garanteaza nici o pierdere in greutate, pentru ca, asa cum a aratat studiul realizat de Van Goal asupra a 400 cazuri, nu exista decat:

38 % de succese pe 6 luni;

31 % pe un an;

14 % pe 2 ani.

Un studiu recent publicat de Universitatea din Pensilvania, nu a indicat decat 2 % reusite timp de 5 ani.

Profesorul Apfelbaum, care a repurtat o ardenta defensiva asupra acestei diete proteice timp de 25 ani, a avut curajul in Congresul International al obezitatii de la Anvers din 1993, sa recunoasca inutilitatea sa, concluzionand ca "pe termen lung toti subiectii au pus la loc kilogramele pierdute".

Mai rau este ca, in ciuda pericolului (cand sunt practicate fara supraveghere), aceste tratamente se distribuie cu atat mai bine cu cat ele reprezinta o piata care aduce bani laboratoarelor si farmacistilor.

In conditiile in care sunt obtinute in vanzare directa (prin corespondenta), dupa prescriptia medicului, acesta incaseaza inca un procentaj la volumul vandut, ceea ce demonstreaza ca nu are un profit mic!

Acest fel de abordare a slabirii, are adesea cusurul de a crea o paranteza artificiala de 4 saptamani in "viata alimentara" a subiectului, care trece atunci pe langa adevarate probleme. Ea nu are deci, nici un sens in cadrul unui proiect de slabire pe termen lung si necesita supravegherea pacientului si integrarea unei prize de incarcatura dietetica vizand modificarea obisnuintelor alimentare.

Este unic cand face cursele sale la bacanie, la piata sau intr-un mare supermarket dar in nici un caz nu se duce la farmacist, care l-ar putea ajuta sa puna in practica un demers nutritional serios pentru a slabi.

"NEPLACERILE" SUBSTITUITELOR DE MESE

In zilele noastre, vitrinele farmaciilor si raioanelor specializate din supermarketuri, sunt invadate de pliculete de pudre vanilate sau de ciocolata care, luate la micul dejun sau la dejun sunt considerate eficiente in slabire. (Seara se acorda privilegiul unei mese normale). Compozitia lor chimica este foarte variabila dar mereu dezechilibrata. Unele sunt lipsite de proteine iar altele contin prea multe glucide, indulcite cu zahar. Sa vedem de ce aceasta optiune este inca mai perversa.

Printre mecanismele care calmeaza senzatia de foame, sunt, pe de o parte  masticatia si pe de alta parte sentimentul de saturatie (stomac plin). Ori, inghitind un lichid nu faci nici masticatie, nici nu te gandesti ca ai mancat bine si acest lucru, foarte simplu, pentru ca "nu tine de foame corpului". Rezultat: ti-e foame la cateva ore dupa si riscul de a rontai inca ceva, este foarte mare.

Daca se iau aceste substituite de mese dimineata si la pranz (in momentele cand riscul de "a se depune grasime" este cel mai mic) vom fi tentati la cina sa luam o masa mai copioasa. Nu este o ocazie favorabila: este exact ora la care organismul este foarte inclinat sa faca rezerve si va face cu atat mai multe, cu cat a fost frustrat in cursul celor doua pseudo-mese precedente. Revenind la o logica hipocalorica

Exista, in plus, o eroare psihologica care se manifesta cand optam pentru substituitele de mese, caci obezul consacrat si la fel cel care nu are decat o simpla suprasarcina ponderala, va dezvolta inconstient un fel de aversiune cu privire la hrana, despre care va gandi cu timpul ca este responsabila de toate relele. Acest lucru il va conduce la ideea ca hrana este adversarul caruia trebuie sa i se opuna, insa, dupa parerea noastra, mesajul pe care trebuie sa-l perceapa este exact opus. Obezul trebuie sa inceapa prin a se impaca cu alimentatia in loc de a o respinge in ansamblul ei. El va invata in continuare cum sa faca bune alegeri.

MEDICAMENTELE MIRACULOASE

"Pilula miracol" care te va face sa slabesti este mereu prezenta in fantasmele noastre. Dar, pentru a fi acceptabila pe plan medical si etic, ea trebuie sa raspunda la un anumit numar de criterii:

o eficacitate dovedita prin experimente fiabile si reproductibile;

o toleranta corecta (absenta efectelor secundare nedorite);

o absenta a toxicitatii pe termen lung.

Putem spune ca acest comprimat, care seamana mult cu "oaia cu cinci picioare", nu este prea aproape de a se naste, caci azi nici un produs nu se apropie mai mult sau mai putin de acest model ideal!

Putem, in acest timp, sa studiem medicamentele care au fost prescrise sau care sunt in continuare, in mod gresit propuse, in speranta de a te face sa slabesti.

Diureticele

Daca faptul de a slabi consta in a pierde o anumita masa de grasime, este evident ca diureticele care nu ne fac decat sa pierdem apa fortand organismul sa urineze mai abundent, nu raspund la acest obiectiv.

In plus, trebuie stiut ca apa antreneaza cu ea sarurile minerale (sodiu, potasiu), ceea ce daca socotim, provoaca in final mai mult rau decat bine: uscarea pielii, oboseala, crampe musculare si vertij, care pot determina caderi de tensiune putand ajunge la sincope.

La oprirea tratamentului corpul are tendinta de a reveni, ca un burete care a fost mult timp stors: el recupereaza mai repede apa si sarurile care in prima faza, adauga riscul aparitiei edemelor ce pot deveni rebele.

Medicii care au inca aplombul de a prescrie aceste diuretice (si inutile si periculoase) nu au decat rar onestitatea de a inscrie numele lor in toate retetele, caci sunt cunoscuti si in mod obisnuit le prescriu pentru a trata unele boli. In acest scop, ei le disimuleaza frecvent sub termeni chimici necunoscuti de pacientii lor, pentru incorporarea lor discret, in preparate magistrale pseudohomeopatice. Toate acestea se fac bineinteles, gratie complicitatii binevenita a farmacistilor, chiar daca aceste artificii sunt total interzise.

In aceeasi ordine de idei, trebuie sa mentionam unele prescriptii fitoterapeutice recomandate pentru a folosi la "drenaje", care sub un aer fals natural, contin plante cu efecte diuretice mai mult sau mai putin marcante. Printre ele, citam vulturica, coada calului, mararul, mesteacanul, brusturele, ulmul, anghinarea, papadia, frasinul, ortosifonul si cozile de cirese. Efectele lor diuretice sunt poate usoare, ceea ce reduce riscul pierderilor de potasiu, dar ele nu fac altceva decat sa elimine apa

Referitor la apa minerala, care este prezentata adesea ca un ajutor in slabire, ea nu raspunde global decat la argumentele de marketing. Desigur, e important sa bem suficient, cum deja am spus, dar acest lucru nu va avea niciodata decat efecte usor diuretice. Daca o bem, permite eliminarea deseurilor metabolismului proteic (uree, acid uric), ceea ce nu duce in consecinta la pierderea grasimilor!

Laxativele

Unele femei ingenioase se gandesc ca ele vor putea sa slabeasca simplu, eliminand mai multe scaune! Ele vor invata ca risca mai ales sa irite colonul folosind laxative iritante sau sa creeze carente de potasiu, avand in vedere diareile care insotesc aceste veleitati de "curatire". Acestea, nu reprezinta decat o tendinta bolnava (frica de toxine) sau obsesionala (o nebunie a curateniei).

Extractele tiroidiene

Insuficienta tiroidiana nu intervine decat in mod exceptional in cauzele obezitatii. Hipotiroidia antreneaza efectiv o diminuare a pierderii energetice in repaus. Prescrierea de extracte tiroidiene la un subiect a carui tiroida functioneaza bine, pentru obiectivul de a creste pierderea energetica, nu este doar inutila dar e si periculoasa caci poate antrena o hipertiroidie fortata.

Aceste medicamente care produc mai mult pierderi musculare decat grasime, risca mai degraba sa provoace tulburari de ritm cardiac, pentru ca trebuie sa amintim, inima este de asemenea muschi (un pic particular, desigur). Avand in vedere efectele secundare pe care le induc (destabilizand tiroida), aceste extracte tiroidiene sunt adesea rau suportate. Tulburarile care apar asociate sunt: insomnii, angoasa, palpitatii, tahicardie, tremur si stari de excitare. Totusi complicatia cea mai grava ramane decompresia brutala a unei insuficiente coronariene (anghina pectorala) preexistenta si care e posibil sa fi fost trecuta cu vederea la un bilant prealabil.

Aceste remedii-otravuri sunt adesea ascunse in interiorul unor preparate complexe si mascate prin folosirea de nume chimice complicate sau de abreviere.

In fitoterapie se prescriu astfel de remedii ca: laminarii sau fucus vesiculosus, care agita tiroida prin intermediul iodului pe care il contin.

Medicamentele care taie pofta de mancare

Sunt compuse de amfetamine care taie pofta de mancare, fiind puternic psihostimulante. Nu vom fi deci mirati sa constatam ca ele provoaca o stare de excitatie constand din tulburari de somn dar si o diminuare a autocriticii si autocontrolului.

Daca, la oprirea tratamentului survine frecvent o depresie nervoasa care poate merge pana la suicid, cel mai mare defect al lor este antrenarea unei dependente majore, sursa de toxicomanie. Putem deci, sa devenim foarte usor un veritabil drogat al acestor "taie-foamea"!

Obezii care mananca adesea foarte putin sunt uneori crutati dar pentru cei care au tulburari de comportament alimentar (bulimie), tratamentul cu amfetamine nu va putea avea decat efecte agravante.

Izomeridele

Vrand sa pastreze unele din efectele benefice ale amfetaminelor, fara a mai dezvolta inconvenientele lor, laboratoarele au cautat sa puna la punct o molecula prezentand cele mai mici riscuri. Asa s-a nascut, la inceputul anilor 1990, dexfenfluramina mai bine cunoscuta sub numele de Izomerida, al carui efect psihostimulant a fost suprimat. Dupa experientele care au fost facute pe animale, ea nu provoaca toxicomanie. Actioneaza modificand metabolismul serotoninei, o substanta care intervine in reglarea poftei de mancare si dezvolta senzatia de satietate. Eficacitatea sa a fost recunoscuta pe subiecti controlati glucidic, adica fanaticii dulciurilor, dar acestia nu reprezinta decat 15 % din obezi. De aceea ar fi abuziv sa se faca tratament in toate cazurile de obezitate.

Un studiu, dublu realizat cu Izomeride si prin placebo[4] pe mai mult de 800 de obezi tratati timp de un an, din care 86 % femei avand un surplus mediu de 40% in raport cu greutatea ideala teoretica (cu un BMI mediu de 32), a aratat ca acest medicament nu era bine suportat.

Semnalam ca aceste persoane urmau simultan un regim hipocaloric cu mai putin de 1450 calorii pe zi, cu o priza de sustinere in incarcare. Aproape 40% din subiecti au intrerupt pe drept tratamentul, din cauza efectelor secundare suparatoare: oboseala, jena abdominala, dureri de cap, tulburari de somn, diaree, uscaciuni ale gurii, anxietate, dispozitii depresive, poliurie, vertij, somnolenta, greturi si varsaturi.

Intre seria tratata cu dexfenfluramina si seria placebo, nu s-a notat in 11 luni, decat o diferenta de greutate medie de aproximativ 2,7 kg. Punctand, dupa 2 luni de la intreruperea tratamentului (care a durat 1 an), se nota ca in seria placebo subiectii aveau repuse 1 kg pe luna iar cei care fusesera tratati cu Izomeride, aveau repuse 2! Medicii care procedasera la acest studiu, au concluzionat deci ca tratamentul trebuia sa fie urmat pe viata pentru a mentine eficacitatea sa, destul de relativa(spre marea satisfactie a laboratorului).

Izomeridele, carora profesorul B. Guygrand nu pierdea nici o ocazie sa le faca publicitate, au fost mult prescrise in anii 1990 in Franta dar si in SUA, unde erau comercializate sub numele de Redux. Dar, in 1996, buletinul epidemiologic al Departamentului American al Sanatatii arata ca un numar nedefinit de persoane care au consumat acest medicament prezentau anomalii cardiace. La sfarsitul acestui an, Food end Drug Administration avea numarate 144 cazuri de malformatii cardiace. Ecocardiografiile facute in 5 state, au permis sa se traga concluzia ca riscul aparitiei anumitor leziuni crestea, mai ales in timp ce tratamentul era administrat pe perioade mai mari de 6 luni si pentru unele persoane chiar de 3 luni. De aceea, Departamentul American al Sanatatii recomanda ca toate persoanele care au fost expuse la dexfenfluramine (produse de laboratoarele franceze Servier) trebuiau sa beneficieze cat mai repede de o supraveghere cardiologica pentru a preintampina prezenta unei eventuale leziuni vasculare.

Fata de presiunea crescand a autoritatilor sanitare americane si franceze, laboratorul Servier a decis la sfarsitul 1996 de a ceda toate drepturile de comercializare pentru aceste produse, esalonului mondial. Agentia de medicamente franceza avea, in acest mod, sa decida suspendarea autorizatiei de punere pe piata a dexfenfluraminelor ca si a fenfluraminei, "celebrul" sau stramos.

Trebuie totusi sa stim ca timp de 35 ani pentru fenfluramina si 12 ani pentru dexfenfluramina, mai mult de 60 milioane de persoane au consumat acest medicament cu complezenta nedisimulata a profesionistilor in nutritie.

Orlistat (Xenical)

Este un medicament care limiteaza absorbtia intestinala a grasimilor inhiband lipazele digestive; 32% din grasimile ingerate sunt astfel eliminate in fecale. Nu este deci vorba de un simplu "taie-foamea" si mult mai putin de un regim miracol. Acest produs a fost cunoscut de obezi si trebuie sa fie luat in cadrul unui regim hipocaloric, deci usor in grasimi.

Efectele nedorite observate sunt esential digestive si legate de modul de actiune al produsului: scaune grase, flatulenta cu scurgeri, inconsistenta fecala

Ca toate medicamentele de slabire, eficacitatea sa este relativa, din moment ce studiile arata ca, in cursul a 2, ani pierderea greutatii suplimentare obtinuta cu Orlistat (Xenical) este de aproximativ 3 kg comparata cu placebo.

In mod legitim, se poate deci pune intrebarea daca este cu adevarat rezonabil pentru un obez sa i se recomande, pe cat e de rau (privind efectele secundare) si pe cat e de scump (caci produsul este scump si nu se poate rambursa), pentru a ajunge la un rezultat modest. Cu toate ca laboratorul ne recomanda de a nu urma tratamentul decat o perioada de 2 ani, oprirea tratamentului implica in mod evident o reluare automata in greutate.

Se realizeaza astfel ca, raspunsul terapeutic la o problema metabolica sau la o tulburare de comportament alimentar nu se poate reduce, din partea medicului, la prescriptia unui medicament, mai ales daca nici unul dintre ele nu este cu adevarat eficace. Obiectivul cerut inainte de orice, este de a lua in considerare o reeducare din punct de vedere alimentar.

De asemenea, daca un bun numar de femei, nerabdatoare sa slabeasca pentru a putea intra la timp in costumul lor de baie la apropierea vacantei, doresc sa aiba un record de la un "medicament miracol", medicul trebuie sa fie rezervat. Nu este vorba de o prescriere pentru a realiza rapid un obiectiv pe termen scurt. Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cat unele medicamente (in afara de toxicitatea si efectele secundare suparatoare), ii expun pe cei care le folosesc la o complicatie grava: revenirea terapeutica cu reluarea in greutate.

Recidivele regulate ale acestor incoerente terapeutice fac sa se dezvolte rezistente la slabire si contrar scopului cautat, duc la o progresie a obezitatii.

Inca o data, toata strategia de slabire nu se poate concepe decat in perspectiva, pe termen lung, cunoscand derivatelor alimentare actuale. Decizia de a slabi trebuie sa fie o  alegere deliberata, pentru asta trebuie refuzat spectaculosul imediat care nu va pregateste decat pentru ziua urmatoare, care "nu incanta".

SUPLIMENTELE ALIMENTARE

Adepti ai solutiilor fulger, fiti circumspecti cu privire la nenumaratele produse care ajuta slabirea si se comercializeaza, sub aspect eronat natural.

L-carnitina[5]

L-carnitina este o enzima care exista in organism. Ea este sintetizata la nivelul ficatului si rinichilor plecand de la 2 amino-acizi: L-lizina si L-metionina, gratie ajutorului fierului si vitaminelor C si B6. In zilele noastre, deficitul dobandit de L-carnitina este in realitate foarte rar, caci putem sa ne procuram aceasta enzima din alimentele pe care le mancam curent: carne, pui, iepure, lapte de vaca si oua. Doar cativa vegetarieni, pot avea o sinteza de L-carnitina putin insuficienta, mai ales daca au un slab aport de fier. Exista, in mod rarisim, deficite congenitale de L-carnitina, dar daca subiectii suferinzi pot avea tulburari musculare in schimb ei nu sunt obezi!

In publicitate, in mod abuziv L-carnitina este prezentata ca o substanta ajutatoare pentru "arderea grasimilor". Sa fim corecti! Ea este, desigur, necesara la utilizarea acizilor grasi liberi din sange ca si "carburant energetic", dar nu permite in nici un caz "arderea" grasimilor de rezerva care sunt stocate sub forma de trigliceride. Doar activarea unei alte enzime, triglicerida-lipaza (gratie unei slabe concentratii de insulina), poate permite topirea grasimilor de rezerva si eliberarea acizilor grasi in circulatia sanguina.

Din fericire, serviciul de represiune al fraudelor isi face in sfarsit treaba si interzice  comercializarea numeroaselor produse continand L-carnitina. Cu timpul, ea nu trebuie sa mai fie decat o rea amintire. Din nefericire, alte substante miraculoase ii iau locul,

Plantele

Fitoterapia este de acum inainte chemata in ajutor: plante mancatoare-de-grasimi, ceaiuri diuretice, plasturi cu fucus, toate sunt bune pentru a face sa sclipeasca ideea unui slabit fara efort, toate in timp ce mancam oricat !

Luam cazul ananasului. Cine nu a auzit macar o data in viata, spunandu-se ca ananasul aspira grasimile? Faima bromelinei, care se gaseste de fapt in tija (pe care o taiem) si nu in fruct, nu este de loc "mancatoarea de grasimi" renumita pentru slabire. Ea nu are chiar de loc, asa cum s-a crezut, efecte benefice asupra metabolismului insulinei. Cat despre pastaile de fasole, ele nu mai sunt in voga, dupa ce au fost la originea ocluziilor intestinale in SUA.

Alte plante pe care le-am crezut inofensive sunt  dovedite si ele toxice. Este cazul dumbet-ului care s-a interzis la vanzare. De asemenea unele plante chinezesti de slabit (cu cat mai exotice, cu atat mai preferate) au fost responsabile de hepatite toxice grave.

Singurele substante care se pot permite, la rigoare, sunt fibrele solubile ca glucomananele, dar ele nu au nici un efect in doze mici. In cantitate de 4 g pe zi ele pot fi interesante pentru a taia rapid, o mare pofta de mancare. Luate cu un pahar mare de apa, cu o jumatate de ora inainte de masa (se umfla in stomac), dau o senzatie de satietate precoce si reduc cantitatea de insulina secretata. Dar ele favorizeaza penibilele balonari.

Ori ce ar fi si cate ar fi, comprimatele deturneaza inevitabil obezii de la adevaratul obiectiv: modificarea intr-un mod durabil a obiceiurilor alimentare. Pana la urma, aceasta este singura constiinta nutritionala care va va putea permite stabilizarea greutatii pe termen lung.