PREISTORIA MEDICINEI VETERINARE

PREISTORIA MEDICINEI VETERINARE

Desi viata pe pamant are o vechime de aproape 3 miliarde de ani, cea mai veche urma vie apartine viermilor inelari (un miliard de ani). Primii corali, stele de mare si melci, au aparut cu 600 milioane de ani in urma, iar primele vertebrate acum 400 milioane de ani. Pestii, amfibienii si reptilele terestre apar acum 300 milioane de ani, cand pamantul se reducea la un singur continent numit "Pangaea", care acum 200 milioane de ani s-a scindat in Laurasia (in nord, din care a rezultat America de Nord si Eurasia) si Gondwana (in sud, din care a rezultat America de Sud, Africa, Australia si India). Reptilele terestre, alaturi de toate celelalte vertebrate, pasari si mamifere, majoritatea animalelor actuale au aparut acum 50 milioane de ani (era tertiara).

Cele mai multe teorii indica doua tipuri de humanoizi care au aparut in Africa in urma cu 5-7 milioane de ani .

Australopithecus este un animal cu viata de grup, care a trait cu 3-4 milioane de ani in urma si care, probabil a fost exterminat.

Homo Habilis este un specimen cu creier mai dezvoltat, dreptaci si mergand in doua picioare. El a trait in urma cu 2,5 milioane ani in tabere semipermanente.

Homo Erectus, cel mai apropiat stramos al omului, a aparut in Africa cu 1,75 milioane ani in urma, raspandindu-se in Asia si Europa.Configuratia lui istorica este apropiata celei a omului din prezent. El a invatat sa controleze focul si se pare ca a inventat primul limbaj articulat.

Homo Sapiens a aparut simultan in Africa , Europa si Asia in urma cu cel mult 500.000 de ani.

In consecinta, humanoizii au aparut de aproape 2 milioane de ani, dar procesul de hominizare se va incheia acum 12.000 de ani i. Hr.

Prin era, se intelege perioada istorica care incepe cu data unui anumit eveniment de mare insemnatate, de la care se incepe numaratoarea anilor.

In 1921 Organizatia Natiunilor Unite a hotarat ca era noastra sa inceapa odata cu nasterea lui Isus Hristos.

Civilizatia preistorica a strabatut mai multe epoci care au fost denumite fie dupa materialele din care omul isi va realiza uneltele si obiectele necesare, fie dupa indeletnicirea care ii asigura existenta.

Epoca veche a pietrei (paleolitic) 1 milion-10.000 ani i.Hr.

Epoca mijlociea pietrei (mezolitic) 10.000-7.000 ani i. Hr.

Epoca noua a pietrei (neolitic) 7.000-3000 ani i. Hr.

Epoca bronzului 3.000-1.000 ani i. Hr.

Epoca fierului 1.000-1 ani i. Hr.

Iar dupa indeletnicirea omului, epoca culesului; epoca vanatului; epoca agriculturii.

Civilizatia culesului si a vanatorii

Timp de aproape 2 milioane de ani, paleontropul a trait culegand si mancand fructe, seminte , insecte,oua de pasari salbatice, moluste, acestea fiind insa insuficiente pentru evolutia speciei.

Cand omul si-a diversificat uneltele, facandu-le mai eficiente si folosind pentru producerea acestora piatra, osul, cornul, fildesul, el a trecut intr-o noua etapa a existentei sale, acica la practicarea sistematica a vanatului.

In paleoliticul superior, barbatii se ocupau cu vanatoarea asigurand carnea, blanurile si imbracamintea. Urmarirea vanatului a creat un raport strans intre vanator si animalele vanate, legatura mistica intre vanator si victimele sale fiind realizata prin actul uciderii. Sangele varsat al animalelor este intrutotul asemanator sangelui omenesc, culoarea rosie devenind simbolul vietii, al renasterii, de aici obiceiul de a vopsi cu ocru-rosu cadavrele celor inmormantati.

Credintele preistorice religioase ale omului arhaic

Cele mai vechi marturii privind preocuparea omului cu supravietuirea dupa moarte, au fost descoperite in China, linga Beijing, in pesterile din dealul Osul Dragonului. Acesta dateaza din jurul anilor 500.000 . In Europa de Apus, inmormintarea se practica acum 200.000 de ani, dupa cum atesta descoperirile din pesterile din Franta. Exprimarea clara a credintei in nemurire aparea acum 70.000 de ani cand incepuse sa se foloseasca ocru- rosu ca simbol al vietii.

Au fost, de asemenea, descoperite cranii, unele asezate in cerc si indreptate inspre apus, altele stropite cu ocru-rosu, iar altele transformate in cupe pentru baut. Practicarea folosirii craniilor drept cupe de este intalnita si in prezent la unele populatii tribale. Cultul craniilor nu s-a limitat doar la fiintele umane. In Elvetia au fost descoperite cranii de urs, toate aranjate si orientate intr-o singura directie.

S-a pornit de la credinta ca omul se poate transforma in animal, insecta sau pasare, idee ce a stat la baza totemismului. Atat de intima este aceasta legatura incat totemul este considerat a fi stramosul tribului (ex. totemul dacilor era considerat lupul).

Picturile rupestre

In perioada de inceput a omenirii, popularea globului era inca foarte redusa. Omul primitiv, fiind culegator si vanator, traia intr-o lupta permanenta cu animalele salbatice si cu fortele naturii. Din epoca veche de piatra, cu circa 600.000-8.000 ani i. Hr., ne-au ramas multe imagini care ilustreaza activitatea omului ca vanator, fiind reprezentate si formele salbatice ale animalelor domestice de astazi.

In Europa au fost descoperite peste 100 de pesteri in care se gasesc picturi rupestre. Dintre cele mai renumite sunt pesterile de la Altamira (in nordul Spaniei) si Lascaux (in sudul Frantei), specifice omului de Neanderthal.

Primele picturi de acest fel au fost executate cu circa 33.000 de ani in urma, intr-o perioada cand regiuni intinse din nordul Europei erau acoperite de gheata si pesterile reprezentau adaposturi naturale pentru omul primitiv. Picturile rupestre ilustreaza foarte sugestiv viata omului si, implicit, a animalelor.

Pestera de la Lascaux se compune din mai multe compartimente in care sunt reprezentate scene de vanatoare, oamenii vanau in acea perioada, bizoni, cai salbatici, reni.

Picturi rupestre au fost descoperite si in Uralul de Sus, asemanandu-se ca forma si colorit cu picturile din pesterile Spaniei si Frantei.

In Africa au fost descoperite picturi rupestre cu o vechime de 6.000-8.000 de ani subiectul preferat fiind si aici vanatoarea.

Aceste grote, fiind foarte greu accesibile, au devenit sanctuare unde se exercitau ritualuri magico-religioase vizand: initierea incepatorilor adolescenti in arta vanatului, sau a induplecarii spiritelor supranaturale pentru obtinerea unui vanat bogat. Picturile dovedesc o buna cunoastere a anatomiei acestor animale, redand exact corpul lor.

In diferite reprezentari rupestre se intalnesc figuri de oameni deghizati in animale. Cel mai reprezentativ exemplu fiind asa numitul "vrajitorul dansator" din pestera Trois Freres din Ariege Franta. Figura umana de aici are o fata aproximativ asemanatoare cu cea de om, insa are urechi de lup, gheare de leu, coada de cal, si coarne de cerb. Ochii par a fi de bufnita. Unii cercetatori considera ca ar fi vorba de un sacerdot sau preot, a carui infatisare simbolizeaza legatura dintre vanator si sursa vie de hrana.

AltI cercetatori sugereaza ca el ar fi un personaj mitologic, autentic, un zeu dansator considerat "stapanul animalelor", protector al vanatului si al vanatorii.

Omorarea animalelor constituie un ritual ce implica credinta ca "stapanul animalelor" vegheaza ca vanatorul sa nu ucida mai mult decat are nevoie pentru a se hrani. Aceasta porunca sacra constituie o adevarata masura ecologica.

In aceasta perioada, alaturi de sacrificiul animalelor, a luat nastere si examenul anatomopatologic, deoarece de la animalele sacrificate nu erau consumate decat carnea si organele cu aspect normal.

Referindu-ne la cultul unor zeitati, se pare a fi existat cultul Zeitei Mame asociat in special cu pamantul si fertilitatea. Simboluri ale Zeitei Mame au fost descoperite si reprezinta una din trasaturile de baza ale arheologiei preistorice. Au fost descoperite statuete si figurine din piatra reprezentand nuduri de femei cu sanii mari, unele din statui par a fi insarcinate, avand legatura cu fenomenele privind fertilitatea si nasterea. Intr-o pictura rupestra de la Cogul, Spania, se observa un grup de 9 femei, plus o a zecea figura reprezentand un barbat, parand ca aceasta scena ar fi reprezentarea unui ritual in cinstea unei zeitati masculine.

Cultul Zeitei Mame este intalnit intre anii 5.000-3.000 i. Hr. in Orientul Apropiat si Mijlociu, India, Asia de Apus, Creta si Insulele Marii Egee. Treptat, aceasta zeita a fost asociata cu principiul masculin, reprezentat de un zeu tanar care a devenit fiu si sot al ei.

Civilizatia agricola pastorala, domesticirea animalelor si aparitia medicinei veterinare.

Trecerea de la vanat la cerealicultura a inceput din Asia de Sud-Vest, extinzandu-se spre Europa si Asia rasariteana. Trecera la agricultura si cresterea animalelor, va determina aparitia unor noi relatii intre oameni, omul insusi devenind dependent total de cereale si animale.

Animalele domestice apar omului prin credintele religioase ca fiindu-I date lui de divinitate, pentru a putea fi crescute, exploatate si ingrijite cand se imbolnavesc. Era vital pentru omul de atunci sa recupereze animalele imbolnavite.Actul de recuperare al animalelor bolnave in conditiile credintei religioase, depaseste conditiile economice si capata caracter de sacralitate, de dispozitie de ordin divin. Este momentul aparitiei medicinei veterinare ca activitate umana distincta.

Medicina veterinara, asa cum arta vestigiile arheologice si documentele istorice, se va dezvolta in doua directii principale:

a)     medicina vitelor cornute (taurinele);

b)     medicina calului (asinul).

Medicina cornutelor va apare in intreaga arie de la Nil la Gange, in care

are loc si domesticirea acestora.

Medicina calului va fi realizata de indo-europeni, invazia lor influentand

profund destinul civilizatiei, inclusiv medicina veterinara.

In aceasta etapa timpurie a civilizatiei, in care actul terapeutic incepe sa

fie aplicat pe animale, pentru omul total dependent de sacru, starea de sanatate sau de boala, aparitia epidemiilor, a epizootiilor, viata sau moartea, reprezinta atribute ale zeilor.

Intermediarul dintre fiinta suprema si oameni era sacerdotul, care practica sau indruma actul terapeutic. Actul medical exercitat ca practica religioasa de preoti reprezinta medicina sacerdotala.

In momentul in care cerintele medicale au depasit posibilitatile preotilor, actul medical incepe sa fie practicat si de laici, care invocau prin gesturi si formule verbale, o zeitate protectoare. Aceasta practica magica in care era invocata bunavointa unei zeitati intr-o interventie medicala reprezinta medicina magica. O forma aparte de medicina magica este medicina teurgica, denumita si magie alba, prin care divinitatii i se cumpara bunavointa pentru asigurarea reusitei actului medical, vindecarea animalelor bolnave aparand ca o parte a credintei religioase.