Coma hiperosmolara fara cetoacidoza

Coma hiperosmolara fara cetoacidoza

Coma diabetica hiperosmolara fara cetoacidoza este definita prin absenta cetoacidozei la un paci­ent avand o hiperosmolaritate plasmatica exclusiv hiperglicemica sau mixta (hiperglicemica si hipernatriemica), ce depaseste 350 mOsm/L.

Aproximativ 12% dintre comele diabetice internate intr-un serviciu specializat de urgente metabolice sunt come hiperosmolare fara cetoacidoza. În afa­ra acestora, trebuie stiut ca peste 60% din cetoacidozele diabetice severe evolueaza cu o osmolaritate plasmatica de peste 330 mOsm/L, uneori depasind 375 mOsm/L, ceea ce presupune aso­cierea celor doua tulburari metabolice majore.

Criteriile de diagnostic sunt:

osmolaritate plasmatica > 350 mOsm/L

glicemie > 600 mg/dL;

pH> 7,25; bicarbonic>15 mEq/L;

absenta cetozei importante;

semne de deshidratare masiva.

Coma hiperosmolara tipica fara cetoacidoza caracterizeaza un pacient cu DZ de tip 2, aflat pe medicatie orala sau numai pe dieta, neglijat terapeutic si prezentand frecvent un proces evident de ateroscleroza sistemica. Factorul predispozant este reprezentat de ateroscleroza cerebrala, care produce o alterare a sistemului de osmoreglare, in sensul tolerantei crescute pentru valori mai mari ale osmolaritatii plasmatice, situate in jur de 320-330 mOsm/L. Absenta senzatiei de sete, care contribuie la mentinerea unui echilibru hidroosmolar normal, explica tendinta neta catre valori crescute ale osmolaritatii plasmatice.

Pe acest fond, un factor declansator capabil sa accentueze deshidratarea hipertona (pierdere mai mare de apa decat de electroliti sau pierdere de lichide hipotone), va creste brusc gradul de deshidratare, realizand o osmo­laritate plasmatica hiperglicemica si hipenatremica a carei valoare se poate apropia de 400 mOsm/L.

Fiziopatologic, coma hiperosmolara este dominata de absenta cetoacidozei. Explicatia clasica este ur­matoarea: insulinemia plasmatica, intalnita in aceasta forma de diabet este suficient de mare pentru a inhiba cetogeneza, dar prea mica pentru a preveni hiperglicemia.Aceasta din urma, s-ar datora in primul rand lipsei utilizarii glucozei in periferie.