Produse ale padurii folosite in scopuri terapeutice - ienuparul - (juniperus communis)

PRODUSE ALE PADURII FOLOSITE IN SCOPURI TERAPEUTICE  - Ienuparul - (Juniperus communis)

Materia prima. Juniperi fructus - pseudobace oval-globuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagra-albastruie sau bruna-violacee, acoperite cu un strat ceros care le imprima un aspect mat, brumariu. Fructul are in varf o adancitura in forma de stea cu trei brate iar la baza o codita (care uneori lipseste) inconjurata de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subtire se afla mezocarpul carnos, galben-verzui, cu trei seminte tari, mai rar una sau doua, cu muchiile rotunjite. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi amarui.

Compozitia chimica Pseudobacele de ienuper contin 0,8-1,5 % ulei volatil, cantitate variabila in functie de provenienta si de factorii ecologici indirecti (altitudine, latitudine, expozitie, inclinatia terenului etc.). Uleiul volatil este format din a- pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol si mici cantitati din alti alcooli sesquiterpenici, b-pinen, dipentene, mircene, iuniperina, care este un amestec de trigliceride si alte substante, iunenul, iunenolul care este 10-metil-1 metilen- 7 izopropil- 8 decalol si alte componente in cantitati foarte mici care difera in functie de provenienaa. Alaturi de ulei volatil, fructele de ienupar mai contin cca 30 % zahar invertit, grasimi, pentozane, substante proteice, zaharoza, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic, acetic, malic, formic, rasini etc.

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita continutului in ulei volatil si in special 1-terpineolului si iunenului, fructele de ienuper au actiune diuretica, antiseptica a cailor urinare, carminativa, stomahica, behica si antispastica. Doza de 0,5 g ulei volatil este suficienta pentru a creste considerabil diureza. Datorita actiunii behice prin modificarea starii inflamatorii a cailor respiratorii, maririi si fluidificarii secretiilor bronhice, prin efectele calmante, produsele farmaceutice din ienupar dau rezultate bune in bronsite catarale. Uleiul volatil apare si el in compozitia unor preparate antireumatice, prin actiunea sa antialgica si antinevralgicas

Ienuparul prefera locurile luminoase, cu umiditate atmosferica ridicata, rezista la ger si seceta, nepretentios fata de sol. Ienuparul creste in locurile stancoase, prin pasunile din regiunile muntoase si se mai numeste anaperi, archis, cetina, finior, ialovat, jireapan, jneapan, turtel.

Fructele sale - Fructus juniperi - sunt folosite in medicina. Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina).

Din fructele de ienupar se prepara un ceai care are actiune diuretica si antiseptica, dand bune rezultate in bolile de rinichi si basica udului. Gravidele si bolnavii care prezinta inflamatii manifestate prin urinare cu sange vor evita folosirea lui.

Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, mareste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, marsste puterea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale.

Primavara se recomanda o cura de fructe de ienupar sub forma de decoct (10-20 boabe la 1 l de apa).

Infuzia se prepara din 10 g (2 lingurite) fructe la 200 g apa, din care se iau 3-4 linguri pe zi.

Asociate cu frunze de mesteacan, fructele de ienupar isi maresc actiunea diuretica.

Frictiunile cu uleiul de ienupar in amestec cu spirt, in proportie de 1 g ulei volatil la 100 g spirt, calmeaza durerile provocate de reumatism, lumbago si diferite stari nevralgice. Frictiunea se mai poate prepara si astfel: o mana de fructe zdrobite se amesteca cu cca. 100 g alcool, iar dupa cateva zile se adauga 1 l otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza la nevoie in stari febrile.

Fructele intra in compozitia ceaiului antireumatic.

Uz intern: bronsite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiaza vezicala, reumatism, hepatita epidemica, anorexie, edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, guta, hidropizie (acmulari de lichid in tesuturile si seroasele organismului, ca pleura, pericard, peritoneu, articulatii).

Uz extern: reumatism, stimularea circulatiei periferice, tuse, gripa, guturai.
Pentru tratamentul intern, infuzia o preparati in felul urmator: 2 lingurite de fructe la 200 ml apa clocotita din care se iau 3-4 linguri pe zi intre mese (in raport de dureri).

Pentru tratamentul extern se recomanda uleiul de ienupar: 10 g de ulei de ienupar se amesteca cu 100 ml alcool, intr-o sticla in care se lasa timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru frectii.

Solutia pentru frectii se mai poate prepara si astfel: o mana de fructe zdrobite se amesteca cu circa 100 g alcool, iar dupa citeva zile se adauga un litru de otet de vin dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza in stari febrile.