Protozoare transmise de glossine - Trypanosomiaza Africana (boala somnului)

Protozoare transmise de glossine

Trypanosomiaza Africana (boala somnului)

Patogenii: Trypanosoma (Trypanozoon) brucei gambiense in Africa de Vest; Trypanosoma brucei rhodesiense in Africa de Est, Centrala si de Sud.

Vectorii: Musca tse-tse (Diptera: Glossinidae: gen Glossina).

Rezervoare: Lucrarile recente sugereaza ca Trypanosoma b. gambiense are un rezervor reprezentat de catre alte mamifere si nu omul, fapt ce poate fi important pentru persistenta focarelor, dar sunt necesare studii suplimentare (WHO, 1986). Trypanosoma b. rhodesiense este un parazit ce infecteaza rumegatoarele, care sunt principalele rezervoare gazda.

Boala somnului apare la nivele scazute de transmisie in majoritatea tarilor din Africa tropicala, cu explozii epidemice ocazionale si cu cel putin 50 de milioane de oameni ce traiesc in zona de risc.

Trypanosomiaza animala afecteaza stocurile de animale domestice de pe areale largi ale continentului (WHO, 1979).

Trypanosoma apartine de Clasa Zoomastigophorea, subgenul Trypanozoon, grupul Salivaria.

Musca tse-tse se limiteaza acum la Africa Continentala, fiind infestati cca. 10,4 milioane de kilometri patrati.

Genul Glossina include aproape 30 de specii. Nu toate sunt asociate cu transmisa bolii somnului, totusi unele transmit tripanosomiaze animalelor domestice si de companie.

Membrii genului Glossina sunt impartiti in trei grupe. Aceste divziuni sunt: (1) grupul fusca (= subgenul Austenina), (2) grupul palpalis (= subgenul Nemorhina) si (3) grupul morsitanss (= subgenul Glossina s.s.). Aceasta diviziune este confirmata de studiile cromozomilor si al enzimelor.

Grupul fusca are 12 specii, unii membri sunt vectori minori ai unor tripanosomiaze animale dar nu sunt asociati cu bolile umane.

Grupul palpalis are 5 specii, din care Glossina fuscipes, Glossina palpalis si Glossina tachinoides, sunt vectori majori pentru boala somnului.

Grupul morsitans cuprinde speciile de "savana". Cei mai raspanditi membrii ai grupului vectori ai tripanosomiazei umane si animale sunt: Glossina m. submorsitans, Glossina m. centralis, Glossina m. morsitans, Glossina m. ugandensis.

Specii Trypanosoma (Trypanozoon) brucei, Trypanosoma (b) gambiense, Trypanosoma (b) rhodesiense

Morfologie:

Forme trypomastigote (si amastigote) la gazda definitiva, vertebrat;

Forme promastigote si epimastigote la gazda intermediara, insecta;

Forma trypomastigota: alungita, nucleu central, kinetoplast posterior, membrana ondulanta margineste corpul pe toata lungimea sa si flagelul liber ce porneste de la extremitatea anterioara; corpul celular: 15-20 µm (talia a trei hematii); mobile in sangele vertebratului, diviziune binara.

Remarca: exista o forma mai bondoaca "metaciclica infectioasa" stadiu evolutiv la gazda intermediara (GI) care asigura contaminarea gazdei definitive (GD).

Forma epimastigota este alungita, are un nucleu central, un kinetoplast apropiat de nucleu, o membrana ondulanta ce margineste corpul pornind din dreptul nucleului, un flagelul liber ce porneste de la extremitatea anterioara; marimea corpului celular este de 15-20 µm la gazda intermediara si in cultura.

Forma promastigota: este alungita, are nucleul central, kinetoplastul situat anterior este situat la baza flagelului; corpul celular are dimensiunile de 8-24 x 4-5 µm; sunt foarte mobile, deplasandu-se cu flagelul inainte; acesta masoara de la 10 la 15 µm. Multiplicarea se face prin sciziparitate. Se gasesc in tubul digestiv al gazdelor intermediare si in culturi in vitro.

Tabel     24. Gravitatea bolilor cauzate la om si la diverse animale domestice

de catre trypanosomele patogene transmise de catre glosine.

Legenda: gazde ce nu contracteaza boala in mod normal (chiar daca infectiile experimentale sunt posibile); ± boala benigna; + boala de gravitate moderata;

++ boala grava; +++ boala foarte grava.

Ciclul evolutiv: ciclu indirect (Plansa 96)

Gazda definitiva (GD) este omul pentru Trypanosoma (b) gambiense, omul si marile mamifere pentru Trypanosoma (b) rhodesiense la care formele trypomastigote exocelulare se gasesc in sangele circulat si in tesuturi.

Gazda intermediara (GI) este reprezentata de catre insectele diptere din genul Glossina (musca tse-tse grupele Glossina palpalis si Glossina morsitans 22 specii) la care sunt hematofage ambele sexe.

Remarca:

transmisia congenitala este posibila dar rara, transmisia prin transfuzii si prin alaptare este, de asemenea, posibila;

exista posibilitatea realizarii de culturi pe mediu NNN => forme epimastigote; precum si posibilitatea de "cultura" pe animale (sobolani, soareci) => multiplicarea formelor trypomastigote sanguine, fara semne clinice de boala.

Epidemiologie: glossinele sunt muste strict africane (intre 15° latitudine in Nord si 30° latitudine in Sud), au nevoie de caldura (25-30°C), umiditate si umbra (arbori si tufarisuri). Boala somnului este strict africana, intertropicala, in zona de vest glosinele din grupul Glossina palpalis (G. palpalis, G. tachinoïdes, G. fuscipes) traiesc in padure, sunt numai antropofile si transmit Trypanosoma (b) gambiense. Rezervorul de parazit este omul. In zona de est glosinele din grupul Glossina morsitans (G. morsitans, G. pallipides, G. swynnertoni) traiesc in savana si transmit Trypanosoma (b) rhodesiense. Rezervorul de parazit este omul si animale salbatice si domestice.

Remarca: trypanosomiazele vitelor provocate de catre Trypanosoma (b) brucei, in aceleasi zone,     provoaca moartea a 3 milioane de bovine anual.

Aspecte clinice:

patogenie: reactii imunitare, fenomene de descuamare a pielii, => reactii inflamatoare => alterari ale barierei meningiene, => leziuni cardiace;

faza de incubatie: dureaza 8-10 zile; apoi urmeaza:

faza de invazie: apar leziunile initiale si se formeaza trypanoame la punctul de inoculare (aspect de furuncul ce nu se maturizeaza);

Caracterizarea starilor la cateva saptamani dupa contaminare:

faza limfatico-sanguina: prezenta parazitului in sange, in ganglioni, febre neregulate prin pusee, adenopatii ale zonei cervicale, splenomegalie adesea discreta, trypanide (eruptii variceliforme) adesea precoce, tulburari cardio vasculare: palpitatii, sincope, tulburari ale ECG, debutul manifestarilor neurologice (hiperestezie, cefalee);

faza meningo-encefalitica: traversarea de catre parazit a barierei meningeale => anomalii ale LCR exprimate prin sporirea semnelor neurologice:

tulburari senzitive: hiperestezie (semnul cheii), crampe, nevralgii;

tulburari motoare: tremuraturi, convulsii, mers de betiv, necoordonare;

tulburari psihice: iritabilitate, depresie, apatie, inversia nictimerala (de unde si numele de boala somnului);

tulburari sexuale: impotenta, frigiditate;

tulburari ale reglarii termice, EEG anormala. Fara tratamente, risc de coma si decesul in 2 ani.

Remarca

- exista forme si mai frustrante (la populatiile autohtone) dar si forme mai ascutite mai rapid fatale (la non rezidenti si la copii);

- evolutia este mai accelerata daca infectia este cu Trypanosoma (b) rhodesiense, riscul de deces in 6 luni inainte de aparitia simptomelor neurologice.

Diagnostic:

Diagnosticul de orientare: presupune sejurul in Africa intertropicala, apar aspecte clinice multiple (adenopatii cervicale), modificari de caracter, modificari ale ECG si EEG; sange: anemie, VS crescuta, hipergamma-globulinemie; LCR limpede, limfocitele sunt > 4 mm³, prezenta unui IgM (patognomonic), proteino-rahie ridicata.

Diagnosticul direct

din sange: frotiuri subtiri, picatura subtire/sau concentrare, => cautarea formelor trypomastigote (numarul lor scade in timpul bolii); realizarea de culturi => forme epimastigote, inocularea la soricei => forme trypomastigote sanguine fara semnele clinice;

din lichidul ganglionar: sunt identificate formele trypomastigote in faza limfatico-sanguina; in faza nervoasa a bolii: sunt cautate formele trypomastigotes in LCR dupa centrifugare; PCR poate constitui alta optiune.

Diagnosticul indirect: are la baza cautarea anticorpilor serici; testul CATT (Card Agglutination Trypano Test), test de depistare utilizabil pe teren dar trebuie completat cu alte tehnici; hemaglutinarea pasiva, IFI, ELISA.

Terapie: chimioterapie antiparazitara, spitalizare obligatorie, inainte de afectarea sistemului nervos, daca LCR este normal trebuie utilizate medicamente ce nu traverseaza bariera meningeala.

Isetionat de Pentamidina (Pentacarinat®) IM sau IV lent, 2 cure de 7 zile separate de o pauza de o luna, contra indicat la debutul sarcinii si la copii mici.

In cazul Trypanosoma (b) rhodesiense se foloseste Diminazene (Berenil®) in IM sau: Suramina sodica (Moranyl®) IV, 5 la 10 zile apoi o luna de repaus, teratogen, reactii toxice, risc de encefalopatie la curele doi si trei in timpul fazei nervoase. Daca LCR este anormal se utilizeaza medicamente ce traverseaza bariera meningeala.

Melarsoprol (Arsobal®), (medicament retras in 1996), injectii IV, serii de 4 injectii in 8 zile, urmate de 15 zile de repaus; precautii la injectare, se produc frecvent necroze sub cutanee, risc de encefalopatie arsenicala combatuta prin corticoizi si adrenalina;

Difluorometilornithina (Eflornithine®, Ornidyl®), (nu este disponibil, medicament pus la dispozitia OMS de catre fabricant); IV timp de 6-9 saptamani, tulburari usoare, contra indicat la debutul sarcinii si la copii mici;

In faza terminala tratamentul este simptomatic si cu antibiotice; in com­plement pentru ameliorarea starii generale se folosesc si alte terapeutici, astfel: se recomanda o alimentatie hiper-proteica, controale parazitologice timp de 2 ani deoarece exista riscul unor reveniri.

Profilaxie:

- profilaxie generala consta in depistarea pe teren si tratamentul oamenilor, nu sunt posibile tratamentele de masa si imposibil de actionat asupra rezervorului animal de paraziti; lupta contra glossinelor: utilizarea insecticidelor, inlaturarea vegetatiei din apropierea locuintelor, capturarea cu ajutorul capcanelor (atractant vizual bleu + atractant odorant + deltamethrin);

- profilaxia individuala - se recomanda portul hainelor de culoare deschisa pentru a indeparta glosinele, nu exista chimioprofilaxie, nu exista vaccinuri (antigenele trypanosomelor sunt prea variabile).

Bibliografie

Ford, J. The geographical distribution of Glossina. In: Mulligan, H. W. (Ed.). The African trypanosomiases. London, Allen & Unwin, , pp. 274-297.

Jordan, A. M. - 1977. Systematics. In: M. Laird (Ed.) Tsetse: the future for biological methods in integrated control. Ottawa, International Development Research Centre, pp.13-22.

Machado, A, de B. - 1970. Les races geographiques de Glossina morsitans. In: Azevedo, J. F. de (Ed.). First international symposium on tsetse fly breeding under laboratory conditions and its practical applications. Lisbon, Junta de Investigacoes do Ultramar, pp. 471-486.

Minter, D. M. - 1987. Tsetse flies (Glossina). In: Manson-Bahr, P. E. C. & Apted, F. I. C. (Eds.) Manson's Tropical Diseases, 19th ed ., London, Bailliere Tindall, pp .1447-1461.

Pollock, J. N. (Ed.) - 1982. Training Manual for Tsetse Control Personnel, vol.1, Tsetse biology, systematics and distribution. Rome, Food and Agriculture Organization of the United Nations, 280 pp.

de Raadt, P. - 1984. African trypanosomiasis. Medicine International, 2(4): 146-150.

WHO Technical Report Series, No. 635, - 1979. The African trypanosomiases: (report of a Joint WHO Expert Committee and FAO Expert Consultation), 96 pp.

WHO Technical Report Series No. 739, - 1986. Epidemiology and control of African trypanosomiasis (report of a WHO Expert Committee),127 pp.

PLANSA    96.

Transmisia trypanosomiazei africane

In timpul hranirii cu sange pe mamiferul gazda, musca tse-tse infectata (genul Glossina) injecteaza trypomastigotele metaciclice in tesutul pielii. Parazitii patrund in sistemul limfatic si apoi trec in circulatia sanguina . In interiorul gazdei ei se transforma in trypomastigote circulante in sange; 2. acestea sunt transportate catre alte zone ale corpului si ajung in alte fluide (limfa, lichidul spinal), unde continua replicarea diviziune; 3. intreg ciclul de viata al trypanosomelor africane este reprezentat de catre stadiile extracelulare. Musca     tse-tse se infecteaza cu trypomastigotele circulante in momentul hranirii pe un mamifer gazda infectat; 4-5. in intestinul mediu al insectei parazitii se transforma in trypomastigote prociclice si se multiplica prin diviziune; 6. dupa ce parasesc intestinul se transforma in epimastigote; 7. epimastigotele ajung in glandele salivare ale insectei, unde continua sa se multiplice; 8. ciclul din musca dureaza aproximativ 3 saptamani.