Testare, tratament si manifestari psihologice in evolutia infectiei cu virusul HIV

Rezumat

Lucrarea de fata are ca scop prezentarea unor aspecte asupra infectarii cu HIV care au fost omise sau despre care se cunosc prea putine. Toti am primit informatii generale despre ce reprezinta aceasta pandemie, care sunt modalitatile de transmitere a virusului si care sunt metodele prin care ne putem proteja, insa cei mai multi dintre noi nu intelegem cu adevarat care sunt implicatiile infectiei pentru persoanele infectate si afectate de HIV. In Romania, la ora actuala sunt aproximativ 11.000 de persoane infectate dintre care aproximativ 7.000 sunt tineri cu varste cuprinse intre 14 si 21 de ani, despre care se spune ca au fost infectati in spitale in perioada 1986-1994. In realitate ne putem asteapta la o explozie e numarul de cazuri deoarece in Romania nu a exista o politica de testare in masa si pot exista multe cazuri inca nediagnosticate, cazuri ale unor persoane care necunoscandu-si statusul HIV pot transmite virusului mai departe.

Tratamentul antiretroviral este doar un aspect in cadrul unei strategii nationale de ingrijire a infectiei HIV. O abordare corecta a persoanelor infectate si a celor afectate de infectia cu HIV trebuie sa se adreseze unor directii compelxe de actiune care sa acopere atat aspectele medicale, cate si problemele, la fel de compexe si covarsitoare, cum sunt cele din plan psihologic, social si educational, atat pentru persoanele infectate cat si pentru famiile acestora.

Capitolul 1

Introducere

Pandemia mortala a sec XX, SIDA debuteaza cu semnalarea in 1981 a unui val epidemic de penumocistoza si sarcoame Kaposi la barbatii americani homosexuali. Elmentul biologic comun tuturor acestor cazuri era un deficit imunitar sever; de aceea noua entitate este numita SIDA(sindromul de imuno-deficienta dobandita)Studii retroactive au confirmat descrierea unor cazuri asemanatoare in Africa tropicala inca din anii 1960-1970, iar un ser din 1959 al unui bolnav din Zair este depistat pozitiv.(1)

In aprilie 1984 Dr. Robert Gallo, SUA anunta descoperirea virusului care cauzeaza SIDA si se stabilesc principalele cai de transmitere si precautile universale pentru a preveni raspandirea lui.(5)

In Romania primul caz a fost depistat in 1985, iar pana in anul 2000 s-au inregistrat peste 13.000 de cazuri HIV/SIDA din care au ramas in viata 8.300.(6)

SIDA si efectele sale privite din punctul de vedere al personalului medical si paramedical reprezinta un mare motiv de ingrijorare. Datorita implicarii directe in plagi, traume, fracturi, care necesita manopere instrumentare, personalul medical de toate specialitatile si echipele de lucru trebuie sa aplice masuri de protectie proprie dar si a pacientilor. In acelasi timp, personalul medical trebuie sa asigure o ingrijire de inalta calitate pacientilor, inclusiv celor cunoscuti a fi HIV pozitivi.

Este firesc si foarte important ca tot personalul sanitar sa primeasca informatii cat mai clare si concrete privind HIV, posibilitatile de transmitere si recomandari specifice pentru a reduce riscul transmiterii.

Problema SIDA a fost exacerbata si de stigmatizarea din punct de vedere social. Datorita prevalentei sale in randul homosexualilor si al toxicomanilor, atitudinea fata de stilul de viata al acestora este asociata cu atitudinea fata de bolnavii de SIDA, atitudine care altereaza relatiile interumane in general. Din ce in ce mai des chirurgii sunt confruntati cu ingrijirea pacientilor infectati HIV cunoscuti. Aceasta pare sa fie problema cea mai stresanta in domeniul ingrijirilor medicale. Tensiunea creste cand apare suspiciunea de SIDA, dar nu se stie daca pacientul este intr-adevar HIV pozitiv.

In prezent, testarea serologica pentru HIV nu se efectueaza de rutina. Oricum, chirurgul sau stomatologul sau orice alt medic ce are de efectuat un act chirurgical ar trebui sa explice pacientului clar si cu menajamente psihologice suspiciunea respectiva si necesitatea testarii pentru HIV in beneficiul ambelor parti, atunci cand este cazul. In cazul in care pacientul este seropozitiv pentru HIV se reevalueaza atat diagnosticul, oportunitatea interventiei chirurgicale, ortopedice sau stomatologice etc. cat si perspectiva postoperatorie, respectiv riscul aparitiei unor complicatii postoperator.(7)

Capitolul 2

Testarea HIV

Datele de laborator care concura la diagnosticsunt de doua categorii: unele confirma infectia HIV ca atare in timp ce altele evidentiaza o serie de anomalii secundare infectiei in special imunologic.

Testele de confirmare urmaresc fie detectarea anticorpilor anti-HIV,fie detectarea antigenelor virale, fie a ADN-ului proviral, fie izolarea virusului ca atare in culturi celulare.

A) detectarea anticorpilor anti-HIV

De la momentul infectarii cu HIV, organismul are nevoie de o perioada de 3-6 luni pentru a produce anticorpi care vor fi identificati cu ajutorul testului. Aceasta inseamna ca desi o peroana este purtatoare a virusului HIV, organismul nu produce imediat anticorpi specifici care sunt depistati prin testare.(5)

Perioada dintre dintre momentul infectarii si aparitia anticorpilor anti-HIV se numeste fereastra imunologica.(1)

1.Testul ELISA - Este cel ma larg folosit, avand valoare de "screening"; orice caz pozitiv trebuie retestat, si apoi se face confirmare cu Western Blot. Sensibilitatea testului este de 98-99%, desi exista rezultate fals pozitive sau fals negative. Rezultatele fals pozitive tin de prezenta in serul cercetat al complexelor imune circulante, fie de infectia cu un alt virus, care produce o reactie incrucisata. Rezultatele fals negative se pot intalni in cazul in care subiectul infectat se afla in faza premergatoare seroconversiei.

2.Testele imunoenzimatice de a doua generatie folosesc reactivi in care antigenele sunt proteine obtinute prin inginerie genetica sau lanturi scurte de peptide obtinute prin sinteza chimica.

B)Tehnici de aglutinare

Principiul este cel al aglutinatii pasive; prezenta anticorpilor anti-HIV este evidentiatade aglutinare vizibila cu ochiul liber.

1.Imunofluorescenta:anticorpii prezenti de fixeaza pe celule limfocitare infectate cu HIVsi sunt evidentiati printr-o o antiglobulina umana. Tehnica este buna pentru detectarea anticorpilor dirijati catre glicoproteinele membranare si transmembranare.

2.Testul de radioimunoprecipitare(RIPA): este utilizat un virus marcat printr-un izotop radioactiv; aceasta tehnica pune in evidenta anticorpi antiproteine de anvelopa; este foarte sensibila dar este utilizata ca rezerva.

3.Testul Western Blot evidentiaza profilul anticorpilor anti-HIV, respectiv prezenta in serul de testat a diferitilor anticorpi. Testul se bazeaza pe punerea in contact a serului de testat cu antigenele virale separate prin electroforeza si transferate pe un suport solid. Tstul da mult mai putine reactii fals pozitive. Pentu a afirma ca un test Western Blot este pozitiv, este indispensabil ca acesta sa puna in evidenta cel putin doua tipuri de anticorpi.

C)Detectarea in ser a antigenelor virale

In mod obisnuit se cauta antigenul p24 folosind anticorpii monoclonali sau anticorpi naturali policlonali. Marea importanata a acesui test consta in faptul ca permite diagnosticul in faza precoce a infectiei HIV premergatoare seroconverisiei. Este vorba de perioada primelor 6-8 saptamani de la contactul infectant.

D)Izolarea virusului in culturi de celule

Pozitivarea metodei constiuie o confirmare definitiva infecitei HIV .

E)Detectarea AND-ului proviral in celulele infectate;

Este vorba de tehnica de hibridizare a ADN proviral dupa prealabila amplificare a genomului celulei infectate(PCR-Polymerase Chain Reaction).(5)

Incarcatura virala & CD4

Celulele CD4 , sau limfocilele T-helper sunt globule albe ale sangelui care organizeaza raspunsul sistemului imunitar la anumite microorganisme , incuzand bacterii, infectii fungice si virusuri.

Numaratoarea CD4 reprezinta masurarea numarului de celule CD4 intr-un mimiletru cub de sange.Numarul de CD4 al unei persoane care nu este infectata poate fi cuprins oriunde in intervalul 500-1200. HIV poate infecta celulele CD4 si le poate folosi pentru a produce multiplicarea sa.

Chiar si atunci cand o persoana infectata cu HIV se simte bine si nu are simptome, milioane de celule CD4 sunt infectate HIV si sunt distruse in fiecare zi, alte milioane de celule CD4 fiind produse pentru la le inlocui.

Un numar de celule CD4 cuprins intre 500-250 indica producerea unui oarecare deteriorari a sistemului imunitar. Daca numarul de CD4 scade sub 250-200, se recomanda inceperea tratamentului cu medicamente ARV, pentru ca acesta este nivelul la care riscul imbolnavirii de SIDA este foarte mare.

Incarcatura virala este termenul folosit pentru a descrie cantitatea de HIV in sange, cu cat cantitatea de HIV este mai mare , cu atat mai rapid pot scadea celulele CD4 si, implicit cresterea riscului de de a prezenta simptome dau stare de boala in urmatorii ani.

Valorile incarcaturii virale pot creste sau scadea de la prelevarea unei probe de sange pana la urmatoarea, dar acest lucru nu are impact pe temen lung asupra sanatatii perosanei testate.(3)

Capitolul 3

Tratament

Pana in prezent nu s-a descoperit un tratament care sa vindece infectia cu HIV. Totusi, in ultimi 15 ani s-au descoperit numeroase medicamente ce pot lupta cu HIV. Aceste medicamente specifice se numesc se numesc Antiretrovirale si actioneaza direct asupra virusului, imipedicand multiplicarea lui si permitand astfel organizmului sa isi refaca pentru un timp imunitatea. Tratamentul antiretroviral trebuie urmat cu rigurozitate, intreruperile ducand la compromiterea schemei respective de tratament. Medicamentele antiretrovirale au redus mult mortalitatea cauzata de aceasta maladie cu peste 80%. Introducere tratamentului cu combinatii de medicamente din clase diferite, numite Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART) in 1997 a insemnat cresterea duratei de viata, in medie, cam cu 10ani pentru 9 din 10 persoane infectate.

Sub astfel de regimuri terapeutice s-a inregistrat negativarea virusologica a unor pacienti. Acesta inseamna ca prin metodele actuale de masurare a cantitatii de virus in sange, nu s-a mai putut detecta preznta viruslui, desi el ramane cantonat in ganglioni limfatici, ficat, etc. (Pacientul ramane in continuare HIV pozitiv). (1)

In cercetarile actuale se merge pe doua directii: una pentru descoperirea unui tratament care sa vindece aceasta boala si, cea de a doua pentru crearea unui vacin eficient in prevenirea infectarii cu HIV.

Pentru crearea unui tratament eficient se incerca descoperirea unei posibilitati de a opri multiplicarea virusului. Exista deja unele studii care au demonstrat existenta in organizmul uman a unor proteine secretate de limfocitele T8-CD8 care incetinesc evolutia virusului. S-a demonstrat, de asemenea, ca aceste proteine nu sunt secretate intr-o cantitate suficienta pentru a elimina definitiv virusul. Cercetarile in acest sens continua insa munca este foarte laborioasa si poate dura mai multi ani fiind, de asemena, si foarte costisitoare.

In ceea ce priveste dezvoltarea unui vaccin HIV, dificultatea consta in variablitatea extrema a viruslui, ceea ce face din el o tinta complexa. Din punct de vedere structural, HIV prezinta mai multe variatii, fiind cunoscute mai multe subtipuri de virus. Cu aceasta variabilitate este neclar daca un singur vaccin ar fi eficient impotriva tuturor tipurilor existente.

Ca si in cazul unui singur individ infectat, HIV are capacitatea de a se schimba sau de a suferi mutatii adaptandu-se rapid tratamentului cu antiretrovirale sau raspunsului imunitar al organismului. Fiecare mutatie determina aparitia unui virus cu o forma putin diferita de cea anterioara. In acest mod HIV a dezvoltat mecanisme de evitare a raspunsului la medicamente.(2)

Capitolul 4

Evolultia infectiei cu HIV

Evolutia naturala a infectiei cu HIV se desfasoara in mai multe stadii. Fiecare din aceste stadii este caracterizat de aparitia unor semne si simptome specifice , de numarul acestora, de evolutia imunitatii si a virusului(acestea se stabilesc prin investigatii de laborator). Stadiile infectarii sunt: asimptomatic, cu simptome minore(cat.A), cu simptome moderate(cat. B), si boala severa(cat. C).(6)

Semne si simptome

Dupa infectarea cu HIV exista o reactie individuala fata de acesta. Reactia organismului difera de la o persoana la alta, in functie de cantitatea de virus patrunsa in organism, virulenta acestuia si rezistenta naturala a persoanei infectare. Initial semnele de infectie HIV pot lipsi sau sunt adesea nespecifice.

La aproxomativ 1-5 saptamani dupa contactul cu virusul si infectarea organismului, in 50% din cazuri apra unele semne de boala, dar acestea sunt nespecifice si se pot confunda usor cu simptoamele unei gripe.Semnele initiale dispar dupa cel mult o luna, aceasta etapa este cunoscuta sub numele de "primoinfectie".

Dupa disparitie primoinfectiei exista o perioada indelundata de timp in care infetia este asimptomatica. Aceasta perioada variaza intre 2 si 10 ani.In taota aceasta peroiada persoana se simte bine, dar poate transmite virusul. Pe fondul multiplicarii virale si a scaderii imunitatii organisul apar apoi semnele si simptomele specifice: adenopatie, manifetari respiratorii, digestive, cutanate, neurologice, tumori si tulbrari de crestere si dezvoltare.

In faza de boala SIDA organismul este afectat pe mau multe planuri pe fondul ineficientei sitemului imunitar, simptomatologia fiind complexa si diferita de la un individ la altul.

Factorii care influenteaza negativ, adica grabesc evolutia infectiei HIV spre faza sida sunt:

rezistenta individuala scazuta,

nutritia precara a individului,

stresul.

In absenta unui tratament, evolutia de la infectare pana la aparitia bolii sida este in general intre 5 si 10 ani. Durata supravietuirii, dupa instalarea bolii sida variaza intre 9 luni si 2 ani.Aceasta perioada poate fi mult prelungita in conditiile unui tratament adecvat si sustinut cu medicamente antiretrovirale.

Aparitia manifestarilor de boala antrerior mentionate nu arata si viteza evolutiei. Exista si situatii in care desi exista simptoamele anterioare amintite, boala are o evolutie lenta si exista situatii contrare, fara semne care sunt insotite insa de un deficit imunitar sever si evolutiii defavorabile.

O perosana afectata de HIV/SIDA poate avea o viata normala, mai ales daca sistemul sau imunitar este inca in stare buna. Daca sitemul imunitar cedeaza, apar riscui legate de evolutia infectie.(6)

Capitolul 5

Aspecte Psihologice

Prin consiliere se intervine pentru a ajuta pacientul sa depaseasca anumite dificultati de ordin situational ale vietii curente care sunt de intensitate medie si nu au un character patologic.

Consilierea infectiei cu HIV:

Consiliere pretestare: se face inaintea testului HIV si are scop oferirea si/sau clarificarea informatiilor despre infectia HIV/SIDA despre caile de infectare, evitarea comportamentelor de risc, precum si implicatiile medicale, sociale si psihologice pe care le presupune situatia de a fi o persoana infectata. Persoana este incurajata sa se testeze informand-o asupra avantajelor testarii.

Consilierea post-testare: diferita in functie de rezultatul testului HIV.

In caz de test HIV negativ se identifica comportamentele care ar putea avea risc de infectare. Se intaresc informatiile despre transmiterea HIV si modalitatile de prevenire ale acesteia incurajand retestarea la 3-6luni, mai ales daca persoana are in antecendente comportamente de risc.

In caz de test HIV pozitiv consilierea se concentreaza pe sustinerea emotionala a persoanei, oferirea de informatii incurajatoare, discutie despre viitorul apropiat.

Consilierea psihologica de sustinere(suportiva): poate avea loc in toate etapele pe care le parcurge individul pana la acceptarea diagnosticului, in confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea sociala etc. Acest demers fiind mai putin structurat avand ca principal scop depasirea situatiilor dificile din momentul respective, oferirea de intelegere, incurajare, sustinere, empatie, persoana gasind astfel propriile solutii pentru situatia prin care trece.

Comunicarea diagnosticului adolescentului seropozitiv: pentru o dezvoltare psihologica adecvata adolescentilor aflati in aceasta situatie trebuie sa indepartam scenario de viata irationale, lipsa de responsabilitate a adolescentilor fata de tratament, lipsa de comunicare din familie, etc. de aceea comunicarea diagnosticului trebuie facuta cu prudenta numai de personal calificat, ce poate pregatii si sustine acest demers, suport necesar acdolescentului si membrilor familiei acestuia.

Consilierea de doliu: este adresata membrilor familiei persoanei decedate si presupune oferirea de sustinere emotionala precendand decesul. In situatia unei suferinte prelungite a persoanei HIV pozitiv, cand membrii familiei pot fi cat de cat pregatiti pentru ceea ce se va intampla si sunt incurajati sa-si exprime gandurile si sentimentele legate de despartire. Persoanele afectate indiferent de circumstante trec printr-un travailu de doliu caracterizat prin mai multe stadii psihologice: negare, fuga, acceptare si resturcturare. In fiecare dintre aceste situatii consilierul poate fi alaturi de persoanele respective sa poata ajuta la trairea si exprimarea durerii, dar si sa gaseasca putere de a merge mai departe.(4)

Bibliografie

1. Blagoslov, Florin Lazar, Catalina Constantin, Anca Luca - Informare si sensibilizare in problematica HIV/SIDA,

2. Brosura Aderenta Asociatia "Sens Pozitiv" Bucuresti, 2007

3. Brosura Incarcatura virala & CD4 Asociatia "Sens Pozitiv" Bucuresti,2007

4. Buzducea, D. - SIDA. Conflunete psihosociale, Editura " Stiinta & Tehnica", Bucuresti, 1997

5. Dr. Matusa, Rodica. - SIDA Manifestari Clince, Tipografia " Romflair Press", Bucurest, 1994

6. Rasnoveanu, Delia - Infectia cu HIV/SIDA Ghid practic Editura "M.T.M Prodesign " Braila, 2001

7. www.hivability.ro