 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alimentatie | Asistenta sociala | Frumusete | Medicina | Medicina veterinara | Retete |
Sange
Sangele este alcatut din
plasma
elemente figurate (H,L,T)
Lichidul extracelular (mediul intern = MI)
sange
limfa,
lichidul.interstitial
lichidele. transcelulare.
Homeostazie (homeios = aceeasi, stasis=stare) = mentinerea constanta a parametrilor fiziologici ai MI
- considerata prezenta la toate nivelele in care materia vie este organizata in sisteme: celular, tisular, organic, organism, populatie, biocenoza, ecosistem
Sangele,ca sistem fizic e compus din:
faza dispersata (elem.figurate)
faza dispersanta plasma (se separa prin centrifugare)
Volumul sanguin
este alcatuit din:
- volumul plasmatic
- volumul globular exprimat procentual este hematocritul (Ht
- la un adult 5L 65-70mL/kgc sau 8% → 4 % din VP si 3% din VG
- diferenta intre sexe (barbatii au cu 1L nau mult) se datoreaza:
- hh sexuali → Ht
- % de Hb
- % de tesut adipos (mai slab vascularizat)
* dupa castrare diferentele de volemie dispar
- in functie de suprafata corporala
- 3,1 L/mp la barbati
- 2,5 L/mp la femei
- exprimarea este mai potrivita la:
- persoanele cu retentii saline (edeme)
- obezi
- la nou-nascuti
- la termen → 80-100ml/kg corp, dar volum eritrocitar mare
- prematuri → 108 ml kg corp, mai mare datorita volumului plasmatic crescut
Determinarea volumului sanguin
- determinarea vol sang se face prin metoda dilutiei
- cel mai corect prin det simultana a VP si VG
administrare iv de coloranti (albastru Evans=sol.T1824, albastru Chicago, rosu Congo) se leaga de albuminele plasmatice
cu albumine marcate cu I131 sau I135
- determinarea simultana a VP si a VG se numeste metoda dublului marker.
Determinarea Ht
- se face pe sange venos recoltat pe anticoagulant in tuburi capilare cu pereti grosi
- prin centrifugare la 3000turatii/min
- hematiile (densitatea = 1090) sedimenteaza la baza tubului, iar plasma → deasupra coloanei celulare
- la limita de separare dintre ele strat albicios de limfo-monocite si trombocite, a caror densitate este intre cea a hematiilor si cea a plasmei
- pentru determinarea corecta a Ht, este necesara aplicarea unor factori de corectie ce tin de:
- anticoaglantele folosite (F1)
- 1,09 in cazul folosirii de oxalat de Na ca AC datorita modificarii volumului eritrocitar
- 1 in cazul heparinei
- plasma sechestrata in urma centrifugarii intre el. figurate din sangele venos folosit (F2)
- valorile Ht astfel obtinute dupa corectare prin inmultire cu F1 si F2 sunt de:
- 42% la femei
- 45% la barbati
- 56% la nou-nascut (NN) valoare mai mare datorita:
- numarului crescut de hematiii
- unei usoare deshidratari specifice acestuia
- Ht venos de 45% este putin mai mare fata de cel arterial 42%, datorita transferurilor hidroelectrolitice de la nivelul segmentului capilar hematia din sangele venos contine mai mult clor si mai multa apa datorita fenomenului de membrana Hamburger
- valoarea Ht variaza in functie de organul in care este determinat:
- la nivel splenic Ht = 70% la nivelul capilarelor sinusoidale care "filtreaza" eritrocitele
- la nivelul capilarelor si venulelor Ht este mai mic datorita curgerii axiale a sangelui
- la nivel tisular este mai mic fata de Ht arterial si venos
- Ht intregului organism este media valorilor Ht din toate tesuturile si organele Ht somatic = 35%
- raportul dintre Ht somatic si Ht venos se numeste factor celular (este subunitar)
- 0,91 la adult
- 0,87 la NN
Variatii ale hematocritului
- Ht este direct proportional cu nr de hematii/mm3 de sange daca volumul eritrocitar mediu (VEM) este normal (80-94 microni cubi)
- Ht creste in poliglobulii (pletora globulara) insotita si de hipervolemie
- in plasmoragii volemia scade, dar Ht creste datorita hemoconcentratiei
- Ht scade in anemii cu volemie normala sau scazuta
- in hiperhidratari (hidremii) volumul globular este normal, dar Ht scade datorita hemodilutiei.
- in hemoragiile acute inaintea declansarii mecanismelor compensatorii pentru corectarea hipovolemiei prin intravazarea lichidului interstitial, Ht este normal, dar volumul globular este scazut.
Modificarile fiziologice ale volemiei
Factori endogeni
- la subiectii antrenati acest proces e mai putin intens
- volemia este direct proportionala cu activitatea fizica la sportivii bine antrenati, raportul VG/greutate corp este de 100 mL/kgcorp
pe termen scurt cresterea volemiei cu 5%
prelungit (2-3 saptamini) scaderea volumului plasmatic la adult cu pina la 500 mL
cresterea volemiei incepe din saptamina 10 si continua progresiv pina in saptamina 30-34, de unde ramane nemodificata pana la nastere
revenirea la normal se face lent, dupa 2-8 sapt de la nastere
cresterea se datoreaza cresterii atat a VP, cat si a VG
o VP creste datorita retentiei hidrosaline din timpul sarcinii, ca urmare a:
secretiei crescute de aldosteron si ADH
cresterii sintezei de proteine plasmatice
o cresterea VG in sarcina variaza direct proportional cu aportul de Fe exogen
cauza cresterii de VG este descarcarea de eritropoietina stimulata de:
prolactina
hormonul lactogen placentar (somato-mamotropina corionica umana sau prolactina placentara - hLP)
Factori exogeni
Climatul
Variatiile patologice ale volemiei
Hipovolemiile (oligohemiile)
- apar in:
- pierderi externe de sange (traumatisme, interventii chirurgicale)
- pierderi interne (ruptura de organ: ficat, splina)
- scaderea VG caracterizeaza anemiile
scaderea VP se datoreaza pierderii de plasma si lichidelor hidroelectrolitice in
- arsuri
- varsaturi
- diaree profuze
- fistule digestive
- ocluzii intestinale inalte
- diureze excesive
- diabet zaharat (poliurie)
- insuficienta CR
- transpiratii profuze
- edeme generalizate
- acumularea de mari cantitati de lichid in pleura sau peritoneu
- sunt insotite sau nu de modificarea Ht
- in hemoragiile acute:
la inceput hipovolemia este normocitemica
apoi, pe masura intravazarii de lichid interstitial Ht scade si hipovolemia devine oligocitemica
in cazul pierderilor de plasma si/sau lichide electrolitice hipovolemia este policitemica datorita hemoconcentratiei
o daca sepierd lichide hipotone (transpiratii, varsaturi, diureze apoase) plasma devine hipertona hematiile se ratatineaza scade VG si Ht scade indicind astfel pierderi mai mari ca in realitate
o daca se pierd lichide mai putin hipotone (bila, suc pancreatic) prin:
- varsaturi sau fistule digestive
- evacuari repetate de transsudate pleurale sau peritoneale
plasma devine usor hipotona hematiile cresc in volum creste VG si astfel Ht indica pierderi mai mici ca in realitate
- in hemoragiile acute datorate:
- leziunior venoase ce nu depasesc 10% din vol sanguin PA practic nu se modifica
- leziunilor arteriale ce nu depasesc 10% din vol sanguin PA se modifica, dar pe termen scurt si in mica masura, datorita declansarii prompte a mecanismelor compensatorii:
- mobilizarea sangelui din depozite
- intravazarea lichidului.interstitial in capilare
- oligurie pina la anurie, cu declansarea sistemului R-A-aldosteron
- scaderea secretiilor exocrine
- ajustarea patului vascular la vol sanguin scazut prin:
- vasoconstrictie selectiva
- redistributia sangelui spre organe vitale se sunteaza sectorul arteriolo-venular scade patul vascular
* daca hemoragia se soldeaza cu pierderea de peste 30% din Vol sangh, se instaleaza socul
- socul se instaleaza in:
- hipovolemii absolute datorate pierderilor lichidiene
- hipovolemii functionale:
decompensarea acuta a VS in cazul IMA
- tamponadei pericardice
- rupturii de valve cardiace
* in toate aceste cazuri apare EPA (edemul pulmonar acut)
Hipervolemiile (pletorele sanghine)
Hipervolemia oligocitemica
- se poate instala datorita cresterii VP VG normal sau usor scazut) in retentiile hidrosaline din:
- insuficienta renala
- ciroza
- insuficienta cardiaca.
Hipervolemia policitemica
se caracterizeaza prin cresterea VG, fara modificarea VP:
poliglobuliile secundare (altitudine)
- boli respiratorii cronice
poliglobuliile primare: policitemia vera
Hipervolemia normocitemica
se datoreaza cresterii atita VP cit si a VG, cu Ht normal:
- hipertiroidie
- transfuzie de sange integral
Hipervolemiile acute se datoreaza perfuziei masive de diferite solutii sange, plasma, masa eritrocitara, solutii cristaloide.
Repartitia volumului sanguin
in sistemul de joasa presiune, adica in rezervorul de capacitate reprezentat de:
- cord
- venele mari
- capilarele din marea circulatie, mica circulatie
- 15% sint repartizate in aorta si artere, ce reprezinta rezervorul de presiune.
In conditii fiziologice si in repaos:
jumatate din VS total se afla efectiv in circulatie, ca VS circulant
restul circula de10-12 ori mai lent, sau stagneaza in sectoare ale sistemului venos, ca VS de rezerva
in ficat exista 0,5-1L sange
in splina 0,3-0,5L
in plexurile subpapilare
* la aceste nivele se pot acumula cantitati mari de sange fara modificarea presiunii intravasculare
Controlul volemiei
- mecanismele de baza ale controlului volemiei sint aceleasi care controleaza PA
Hipervolemie creste debitul cardiac creste PA creste presiunea in a.renala creste filtratul glomerular creste diureza se corecteaza volemia.
- natriureza si diureza variaza direct proportional cu valoarea PA
- pt valori mici ale volemiei mecanismul invers, de retentie hidrosalina are la baza sistemul renina -angiotensina - aldosteron
- intervin rapid (secunde, minute):
- reflexul baro-receptor arterial
- reflexul de intindere a receptorilor din zonele de joasa presiune ("stretch receptors") denumit "reflex
de volum
cresterea volemiei duce la:
- cresterea PA in sistemul aortic
- cresterea presiunii in a pulmonara si alte zone intratoracice de joasa presiune
sunt excitati baroreceptorii sino-carotidieni si aortici + receptorii de intindere din zonele de joasa presiune inhibarea SNS vasodilatatia la nivelul arteriolelor renale → creste diureza
- hipervolemia stimuleaza si eliberarea de atriopeptina
→ creste natriureza si diureza de 3-10 ori (mecanismul nu este de lunga durata)
inhiba eliberarea de aldosteron
Hipovolemie
- aldosteronul favorizeaza reabsorbtia de Na si apa in segmentele distale ale tubilor renali volemia creste cu 10-20% in primele doua zile dupa cresterea eliberarii de aldosteron
- pe masura ce creste PA, datorita cresterii volemiei, se instaleaza fenomenul "aldosteron escape" - consta in cresterea diurezei si natriurezei in ciuda aldosteronului eliberat in cant mai mare
- volemia revine in citeva zile la valori cu 5-10% mai mari ca cele normale, dupa fenomenul "aldosteron escape".
In mentinerea volemiei intevin si:
eliberarea de ADH
mecanismul setei
mecanismul "apetitului pentru sare" intervine in hipovolemia din b Addison neuronii din structurile care regleaza apetitul pt sare sunt situati in aria anteroventrala a V3 → lezarea acestora (traumatica, ischemica, experimentala) induce disparitia apetitului pentru sare
schimburile lichidiene de la nivelul capatului arterial al capilarului, interstitiului si capatului venos al capilarului, guvernate de un joc presional denumit "fortele Starling"
- presiunea hidrostatica la capatul arterial 32mmHg
- presiunea coloid-osmotica de la capatul arterial 28 mmHg
- presiunea coloid-osmotica din interstitiu 5 mmHg
- presiunea hidrostatica a lichidului interstitial este negativa datorita suctiunii limfatice
- structurile solide din interstitiu dezvolta o presiune de sens contrar celei din lichid
- turgorul (tensiunea) cutanat (elasticitatea pielii) exercita o presiune de 2 mmHg
- la capatul arterial al capilarului suma algebrica a fortelor este egala cu o presiune efectiva de filtrare de citiva mmHg efect: extravazarea de lichid din capilar in interstitiu (0,3% din plasma capilara)
- la capatul venos, predomina forta de intravazare, datorita scaderii p hidrostatice la 15mmHg reintra in capilar 9/10 din totalul lichidului extravazat, iar 1/10 ia calea limfei
Compozitia plasmei
Proprietatile sangelui
Culoarea sangelui
se datoreaza Fe din Hb, care reflecta razele spectrale rosii
- OxiHb da culoarea rosu-aprins
- Hb deoxigenata (redusa) da cularea rosu inchis cianoza se datoreaza cresterii cantitatii de Hb redusa la 6-7g% sau mai mult
- in zonele cu staza sanguina sau circulatie incetinita, culoarea sangelui este inchisa.
- carboxiHb are culoarea rosu-aprins
- metHb-rosu brun -"cianoza bruna"
Temperatura sangelui
creste paralel cu activitatea metabolica tisulara la nivel hepatic = º C
- cea mai scazuta este cea cutanata datorita proceselor de termoliza
- un factor esential pt.termoreglare caldura specifica mare a sangelui
Densitatea sangelui =
- densitatea plasmei = 1030
- densitatea hematiilor = 1090
- densitatea sangelui creste in policitemii
- densitatea plasmei creste in:
- pierderi hidroelectrolitice (pe cale digestiva)
- arsuri
- hiperproteinemii patologice
- densitatea sangelui scade in anemii
- densitatea plasmei scade in retentii hidrosaline de cauza renala, hepatica, sau in casexie
Presiunea osmotica = forta ce se opune osmozei apei printr-o mb.semipermeabila si
- direct proportionala cu nr.particulelor dizolvate in solutie
- PO a sangelui = 280-290 mOsm/L si este egala cu:
- PO a unei sol de NaCl 0,9g% (9g/mie)
- PO a unei sol de glucoza 5%
- determinantii PO anionii si cationii plasmei, moleculele neionizate, nedisociate, proteinele (albuminele si globulinele)
- PO a sangelui = PO a plasmei = PO eritrocitara
- P coloid-osmotica sau oncotica se datoreaza proteinelor plasmatice, in principal albuminelor.
Vascozitatea (V)
un element al rezistentei intravasculare la curgerea sangelui pt ca sangele are in conditii fiziologice un regim de curgere neturbulent.
*Ecuatia Hagen- Poiseuille → Q (fluxul) = ∆ P x R4π / 8ηL.
- vascozitatea depinde de:
- factori plasmatici (globuline alfa 1, alfa 2, beta si gama)
- fibrinogen in afibrinogenemii V scade foarte mult, iar in hiperfibrinogenemii creste f.mult
- este direct proportionala cu Ht
hiperviscozitate:
- scade mult viteza de circulatie a sangelui in microcirculatia hepatica, cerebrala, hepatosplenica
exista tendinta la agregare intraarteriolara a hematiilor ischemie si staza in acele teritorii, urmate de semne neurologice de focar ce sugereaza un accident vascular cerebral ischemic si semne de retinopatie
-are consecinte foarte grave:
infarcte fara tromboza
gangrena localizata fara ocluzie arteriala
- hipervascozitatea prin cresterea Ht este intilnita in policitemia vera
- hipervascozitatea este provocata si de cresterea agregarii eritrocitare in diferite situatii precum:
- arsuri
- intoxicatii
- embolii grasoase
- transfuzii masive de sange
- hipervascozitatea prin scaderea temp ambiante este intalnita in hipotermii spontane sau provocate
- hipervascozitatea prin scaderea deformabilitatii eritrocitare se intilneste in diferite hemoglobinopatii si alterari ale metabolismului eritrocitar
hipoviscozitatea se intilneste in:
- anemii
- hemodilutii
- hipoproteinemii
- hipertermii.
Functiile sangelui
Functia respiratorie data de transportul gazelor respiratorii
Functia nutritiva data de transportul de subst.energogenetice si plastice:
- de la nivelul tubului digestiv la nivel tisular
- de la organele de depozit la alte tesuturi
Functia excretoare → data de transportul catabolitilor la organele de eliminare (plaman, rinichi, piele, intestin, ficat, gl. sudoripare)
Functia de control al echilibrului hidroelectrolitic schimburile dintre plasma, lichid interstitial si cel
- asigura:
- izoionia (echilibrul ionic)
- izotonia (mentinerea POsm a plasmei)
- izohidria (mentine echilibrul acido-bazic)
- pt realizarea acestei functii sangele asigura transportul a numerosi hormoni implicati
Functia de termoreglare asigurata prin transp de caldura de la organe cu metabolism intens la suprafata corpului, astfel realizindu-se termoliza
* o importanta aparte in aceasta functie o are caldura specifica mare a sangelui datorita apei ce reprezinta 90% din compozitia sangelui
Functia de hemostaza realizata prin trombocite si o serie de factori plasmatici indispensabili hemostazei si fibrinolizei
Functia de aparare impotriva diversilor agenti patogeni
Functia de eliminare a elementelor celulare imbatrinite, realizata prin cooperarea unor mecanisme complexe
imune, specifice si nespecifice, ce implica elemente figurate ale sangelui, elemente tisulare si proteine diverse cu origine plasmatice sau tisulara.
Functia de coordonare si reglare, alaturi de SNC asigurata de transportul hormonilor, mediatorilor chimici, substante biologic active, toate implicate in mentinerea homeostaziei.
Hematopoeza (H)
- definitie proliferarea cel progenitoare (precursoare), al caror numar e mentinut constant de celulele stem
diferentierea lor in toate componentele celulare ale sangelui
sediul hematopoiezei depinde de virsta individului si de starea fiziologica sau patologica a acestuia.
- eritropoieza procesul prin care sint generate hematiile adulte.
In ontogeneza, etapele acesteia sint:
I. Etapa embriofetala
1. Etapa mezoblastica
eritropoieza este extraembrionara si intravasculara
- in insulele sanguine mezodermale ale sacului vitelin se observa in sapt 3-12 de sarcina hemangioblasti celule mezenchimale sosite prin migrare din "linia primitiva" a blastomerului primitiv
- incepind cu ziua 22 insule sanguine asemanatoare, dar mai putin numeroase se observa si in tesutul mezoblastic al embrionului
- insulele extraembrionare si intraembrionare vor fuziona un sistem vascular unic
- in aceasta etapa se sintetizeaza
1. Hb Gower I (2 lanturi ζ, 2 lanturi ε) care se va transforma rapid in
2. Hb Portland (2 lanturi 2 lanturi si apoi
3. Hb Gower II (2 lanturi , 2 lanturi
- la fat se sintetizeaza Hb F, cu 2 lanturi si 2 lanturi
2. Etapa hepatosplenica
- se caracterizeaza prin migrarea celulelor pluripotente la acest nivel, unde exista conditii sup pt hematopoeza
ocupa intervalul cuprins intre sapt 6-luna 5, spre sfirsitul caruia hematopoeza scade la acest nivel, dar se mentine in grad redus pina la 2 sapt dupa nastere
- la nivel splenic hematopoeza se prelungeste pina in luna 8 de sarcina.
3.Etapa medulara
- incepe sa fie activa din luna 5 IU
incepind cu luna 7 devine principalul sediu al hematopoiezei
II. Dupa nastere
la nou-nascut si la copil hematopoieza se desfasoara la nivelul tuturor diafizelor oaselor lungi si cavitatilor spongioase din oasele late si scurte
- la adult sediul hematopiezei se limiteaza la nivelul oaselor scheletului axial - vertebre, coaste, stern, bazin, oase craniene, epifize proximale femur si humerus
- maduva rosie este activa, functionala, iar cea galbena apare prin inlocuirea celulelor specializate cu adipocite
- la 20 de ani inlocuirea este completa, realizindu-se centripet, dintre extremitati spre trunchi
- adipocitele medulare difera mult de cele din tesutul adipos propriu-zis ele sint cel adventiceale, reticulare si macrofage transformate prin incarcarea cu grasime si detin si alte roluri, in afara celui de sustinere.
Populatia celulara a maduvei hematogene
- alcatuita din:
Celule stem pluripotente
- cele mai timpurii
desemnate prin prescurtarea CFU-S (colony forming units-spleen)
- formeaza colonii pure si mixte de cel precursoare la nivel splenic, la soareci iradiati
- morfologic, aceste celule sunt asemanatoare limfocitelor mici, dar sunt incomplete din punct de vedere imunologic
- la om exista CFU-blast celule pluripotente, asemanataoare celulelor CFU-S
- din aceste celule primordiale, se dezvolta 2 linii celulare:
1. Celule stem multipotente limfoide → din ele deriva limfocitele T si B si
Celule stem multipotente mieloide din ele deriva precursorii pentru seria elementelor rosii (hematii), granulocitele, monocitele si megakariocitele
maduva hematogena se caracterizeaza prin particularitati de microclimat
stroma celulara contine:
- cel endoteliale
- fibroblasti
- cel adventiceale
- macrofage centrale "nurse cells" (celule doica - asigura Fe necesar sintezei Hb de catre eritroblasti)
- cel adipoase specifice
matricea extracelulara contine:
- glicoproteine situsuri de recunoastere si de adeziune pt cel stem hematopoetice:
- fibronectina
- laminina
- colagenul
- proteoglicanii.
Factorii de crestere hematopoetici
hormoni ce apartin microclimatului medular si detin si functii extramedulare
- controleaza multiplicarea si diferentierea cel stem in cel mature
- intervin si in functionarea cel mature in anumite situatii (leucocite in infectii)
- produsi de diverse celule medulare si extramedulare precum: limfocite, monocite, macrofage, celule endoteliale, fibroblasti
Clasificarea acestora:
1. factorii nespecifici
- actioneaza pe cel stem pluripotente si multipotente
- denumiti multi CSFactors
- exemplu: IL3 implicata in maturarea granulocitelor, monocitelor, eozinofilelor, mastocitelor, eritrocitelor si megakariocitelor
2. GM-CSF factori implicati in maturarea granulocitelor si monocitelor
3. factori de crestere specifici actioneaza pe o anumita linie celulara, mai exact asupra celulelor orientate, "comise" spre o anumita linie cel
- G-CSF
- M(onocit)-CSF
- Eo(sinofil)-CSF
- eritropoietina → eliberata de rinichiul hipoxic
- trombopoietina
- numeroase limfokine si monokine
- acesti factori detin numeroase functii hematopoetice realizeaza o adevarata retea de efecte interactive
- ex: raspunsul imun la infectii
apararea antitumorala
* IL1 (factor endogen pirogen dat efectului de hipertermie indus prin actiunea sa la nivel hipotalamic)
- glicoproteina produsa de macrofage in principal, dar si de endotelii, astrocite, fibroblasti si LT
- detine o serie de functii, cum ar fi de stimulare a cel. stromale ale MH pentru sinteza si eliberarea de CSF.
Eritrogeneza sau eritropoieza
- etape:
proEblast-E bazofil Eblast policromatofil Eblast acidofil (ortocromatofil = normoblast) reticulocit (R) hematia adulta
- pe parcursul acestor etape au loc importante modificari ale nucleului si citoplasmei:
nucleul dispare treptat, astfel incit este complet expulzat la Eblast acidofil, apoi fagocitat
- scade nr.de ribozomi si mitocondrii, ap.Golgi si sistemul de microtubuli
- ProEblastul are deja Hb, concentratia crescand progresiv pana ajunge la1/3 din masa hematiei
- hematia adulta contine de 10 ori mai multa Hb fata de ProEblast
- sinteza de Hb in cadrul ciclului celular este mai importanta in faza G2 si inceputul fazei S
- trecerea reticulocitelor din MH in sange prin diapedeza se numeste eritrodiabaza
- eritropoieza este ineficienta cand reticulocitele sunt blocate intre celulele endoteliale si ulterior fagocitate de macrofage
- comparativ cu reticulocitul, eritrocitul adult:
pierde organitele prin autofagie si expulzie
- pierde capacitatea proprie de locomotie
- contine mai multa Hb si pierde antigenele din sistemul HLA care exista pe mb tuturor precursorilor, inclusiv la reticulocitele mai varstnice
- detine, in schimb, propriile sisteme antigenice, cu cele doua mai importante, AOB si Rh
- nr reticulocitelor creste in anemiile care urmeaza unei hemoragii sau dupa un dezechilibru al dietei → reticulocitoza este un semn pozitiv, de regenerare
- daca intr-o anemie nr de reticulocite ↓ → cel stem medulare sunt afectate (anemie aplastica)
- multiplicarea precursorilor eritrocitari poate fi de tip:
homoplastic o celula produce doua celule fiice identice cu ea si intre ele, ceea ce asigura stocul celulelor stem, deci aceasta multiplicare are loc in cazul celuleor nedif. sau slab diferentiate
heteroplastic (maturizanta)
- cel fiice difera de celula mama
- prezenta pina la etapa de Eblasti policromatofili, care nu se mai pot divide
- marcarea ADN cu Fe59 si timidina tritiata a aratat ca:
- proliferarea celulelor eritroide asincrona viteza fazelor ciclului cel difera de la un stadiu la altul
- relativ stabile par fazele S si M, cea mai variabila fiind G1
- numarul mitozelor in seria rosie este de 4 un proEblast formeaza 16 eritrocite
Sideroblastii
- tip particular de eritroblasti cu diferite virste in maduva hematogena
- contin granule de Fe neheminic siderozomi
- numarul granulelor scade progresiv, pe masura ce se acumuleaza Hb
- eritrocitele nu contin siderozomi
- timpul de tranzit medular al Eblastilor = 4-7 zile
Hematia
- eritrocitul adult este o celula anucleata, de forma discoidala
- reprezinta faza dispersata a sangelui
- in sangele periferic exista 1012 hematii
la barbati 5 milioane/mm3 de sange
- la femei 4,5 milioane/mm3 sange
- diferentele sunt datorate hh.sexuali nu exista pina la pubertate, dispar dupa climacterium (incetarea fiziologica a functiei genitale)
Structura functionala
de disc biconcav
- d mediu = 7,2-8,3 microni
- grosimea scade in partea centrala (1μ) fata de periferie (2,2μ) confera hematiei maxim de suprafata la un minim de volum
- vol = 80-90μ3
- vascozitatea interna = 1-2centipoise depinde de cantitatea si calitatea Hb
- deformabilitatea proprietate esentiala pt functia hematiei
- mb hematiei este importanta pt aceasta functie:
- mai ales prin componentele sale lecitina si lizolecitina
- excesul de proteine de legatura → rigiditate → hemoliza
- se adauga si rolul fct citoscheletali prezenta pe versantul intern al mb a:
- actinei
- ankirinei
- spectrinei fosforilate (depinde de proteinkinazele AMPc-dependente)
- defosforilarea spectrinei depinde de activitatea fosfatazelor inhibate de 2,3DPG
- hematia prezinta un ,exces de membrana' comparativ cu citoplasma → face posibila transf. → se poate modifica cu 250% (este mai elastica decat latexul)
- o modificare de doar 3% → liza celulara
- calmodulina si glicoforinele din citoplasma hematiei
- acidul sialic prezent la nivel membranar
- deformabilitatea este principalul consumator de ATP 90% sintetizat prin glicoliza anaeroba
10% prin oxidarea glucozei
- forme atipice apar in zonele endemice pentru malarie (sferocit, ovalocit, echinocit etc)
- forma depinde de:
- varsta eritrocitului
- cantitatea de ATP
- in sangele conservat ATP scade cu 50% eritrocitele devin crenelate, apoi sferocite
- daca eritrocitele sint incubate cu inhibitori de glicoliza anaeroba (NaFl), apar modificari similare
- eritrocitele mai au proprietatea de a se dispune in fisicuri
- agregarea eritrocitara este numita si simpexa hematiilor fenomen reversibil
- consta in circulatia hematiilor sub forma de trenuri, rulouri
- aceasta proprietate depinde de nr hematiilor si de macromoleculele plasmatice ca albumine, globuline, fibrinogen, dextrani
- lungimea rulourilor de hematii influenteaza viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
- rezistenta globulara a hematiilor la agresiuni mecanice, chimice, osmotice este cercetata prin rezistenta la hemoliza, hematiile fiind expuse la medii progresiv mai hipotone
- VSH exploreaza stabilitatea in plasma a hematiilor
Metabolismul eritrocitar
- eritrocitele sunt saci cu Hb a caror principala functie este transportul gazelor respiratorii, care are o mare componenta pasiva: difuziunea gazelor
- eritrocitele sunt lipsite de nucleu, mitocondrii si RE metabolismul lor este foarte scazut participa cu doar 0,1% le metabolismul energetic general (2cal/24ore)
- singura sinteza realizata este a glutationului
hematiile necesita energie pentru:
- mentinerea formei si a deformabilitatii eritrocitare
- asigurarea concentratiilor fiziologice de o parte si alta a mb eritrocitare a electrolitilor (Na, K)
- mentinerea Fe in stare feroasa
- mentinerea gruparilor sulfhidrice SH in stare activa, redusa stare necesara pentru fixarea si eliberarea de O2 si CO2
- toate aceste necesitati sunt asigurate exclusiv prin metabolizarea glucozei
- 100mL de masa eritrocitara consuma 0,3-0,4mg glucoza/ora
- alterarea procesului de energogeneza eritrocitara si deficitul de enzime cheie ale glicolizei duc la:
- modificarea formei eritrocitului: sferocit, echinocit, stomatocit
- modificari ale functiilor acestuia: oxidarea Hb
- in toate aceste situatii apare fenomenul de hemoliza patologica, intravasculara, adica anemia hemolitica de cauza corpusculara
- absenta din hematie a enzimelor ciclului Krebs si a citocromilor asigura un consum extrem de redus de oxigen: 5μLO2/ora/mL masa eritrocitara
- glucoza
- patrunde din plasma in eritrocit:
- prin mecanism activ
- independent de insulina
- 90% este metabolizata pe calea glicolitica a ciclului Embden-Meyerhoff-Parnas
8-10% este metabolizata pe calea oxidativa a suntului pentozofosfatilor
- la 37°C la adult, sangele consuma 15mg glucoza/100mL/ora
- pastrat citeva ore la 37°C, scade glucoza disponibila si apar modificari eritrocitare
Glicoliza
- metabolizarea glicolitica a unei molecule de glucoza elibereaza energie pentru sinteza a 4 molecule de ATP, dar 2 moleculede ATP sint consumate in prima etapa a glicolizei cistigul net este de numai 2 molecule de ATP pentru fiecare molecula de glucoza utilizata
- randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 30% - mult scazut comparativ cu celulele ce au echipament enzimatic complet
- glicoliza anaeroba are 3 enzime cheie:
o hexokinaza (HK)
rol de "dispecer" care impiedica uzura hematiei prin limitarea aportului de glucoza
activitatea sa nu depinde de nivelul glicemiei slaba afinitate pt glucoza
activitatea sa depinde de nivelul de:
glucozo-6-P
2,3-DPG
ATP
glutation
o fosfofructokinaza (PFK)
inhibata de cresterea concentratiei de ATP
activata de ADP, AMPc si fosfoizomeraza
o piruvatkinaza (PK)
inhibata de ATP
activata de fructozo-1,6-difosfat
- activitatea enzimelor nu este reglata prin inductie sau represie, ci prin tranzitii alosterice si mecanisme de feed-back si feed-forward, intrucit hematiile nu sintetizeaza proteine.
Suntul pentozelor
nu are propriu-zis rol energetic
este singura cale metabolica de sinteza eritrocitara a NADPH, necesar pentru:
- mentinerea in echilibru a sistemului oxido-reducator glutation redus/glutation oxidat
- pentru protectia antioxidanta a Hb
Suntul Rapaport-Luebering
calea specifica a hematiei pt sinteza de 2,3-DPG compusul eritrocitar cel mai abundent
- enzima limitanta a suntului este o fosfataza cu afinitate scazuta pentru substrat acumularea de 2,3-DPG in eritrocit in conditii fiziologice
- principala functie a 2,3DPG este de reglator al proprietatilor alosterice ale Hb de el depind functiile hemoglobinice
- exista un echilibru intre cant de 2,3DPG si raportul ATP/ADP in hipoxie creste cant.de 2,3DPG si scade valoarea raportului se va scurtcircuita suntul si valoarea raportului ATP/ADP va creste
Glutationul
- tripeptid format din glutamat, glicocol si cisteina
- sintetizat in eritrocit
- strins legat de suntul pentozelor
- este placa turnanta a metabolismului eritrocitar cu rol esential in apararea antioxidanta a mb. hematiei, a Hb si a gruparilor tiolice, datorita gruparilor SH ale cisteinei
- agentii oxidanti pot fi saruri de metale grele, droguri, derivati de anilina
Reducerea metHb
metHb(hemiglobina)
in hematia normala din Hb
- forma oxidata, inactiva a Hb, cu Fe3+
- reducerea ei este realizata de un sistem enzimatic complex NADH si NADPH-diaforazele, corelat cu glicoliza anaeroba si cu suntul pentozelor
- acest sistem este functional la copil la 3 luni dupa nastere riscul de metHb-emii tranzitorii la nou nascut sa fie ridicat, datorita:
- diferitelor toxine (inclusiv medicamente)
- in infectii bacteriene ale tubului digestiv
- in intoxicatiile cu nitrati
- reducerea metHb se face prin administrare de acid ascorbic si glutation redus
Hemoglobina
- fiecare eritrocit contine 27-34 pgHb(HEM)
- la o volemie de 5L de sange, si o concentratie de 15gHb%, exista 800g Hb
- GM = 64500
- Hb iesia din hematie este filtrata la nivel renal sau rapid catabolizata de celulele SRE
- hemoproteina tetramerica, alcatuita din:
- 90% globina
- 10% din gruparea prostetica hemul metaloporfirina cu Fe2+
Globina
- la adult, HbA contine:
- 2 lanturi alfa cu 141aa
- 2 lanturi beta cu 146aa
- lanturile sunt legate prin legaturi labile, punti de H sau legaturi Van der Waals
- cele 4 lanturi realizeaza o structura globulara compacta, ce are in vecinatatea suprafetei externe 4 cavitati pungile hemului
- exista zone de contact intre lanturile subunitatilor vecine alfa1-beta2 si alfa2-beta1
- in axul moleculei exista o cavitate centrala cu 2 mici fosete, ce separa lanturile alfa si beta, fosete in care se fixeaza 2,3DPG.
Hemul
gruparea prostetica a o serie de pigmenti respiratori:
- hemoglobina
- mioglobina
- citocromi
- unele enzime oxido-reductoare: catalaze, peroxidaze
- feroprotoporfirina alcatuita din
o fier bivalent = stare feroasa
o capabil sa fixeze O2 prin legaturi coordinative (mai slabe decat cele covalente pentru ca O sa fie usor cedat tesuturilor)
o inserat in centrul inelului porfirinei sub actiunea enzimei ferochelataza
un heterociclu tetrapirolic protoporfirina IX.
- biosinteza hemului se desfasoara in precursorii eritrocitari
Tipurile de Hb fiziologice
- Hb embrionare GowerI, Portland, Gower II, HbF (alfa2,gamma2)
- la adult, 96-98% este HbA (alfa2,beta2), iar 1,5-3%-HbA2(alfa2,delta2) (persista si HbF,0,5-1%.)
Metabolismul Fe
- necesarul zilnic = 20-25mg
- raspandire
- Hb contine cea mai mare parte de Fe din organism 70% (2g)
- restul este stocat ca feritina sau hemosiderina
- o mica parte este continut in mioglobina
- o parte este legat de transportorul plasmatic transferina, alcatuind compartimentul labil
- aproape tot Fe este reciclat din catabolizarea hematiilor imbatrinite
- doar 5% din necesarul de Fe pt hematopoeza provine din tractul gastrointestinal, absorbtia zilnica fiind de 1mg/zi
Circuitul fierului in organism
- pH-ul gastric reduce Fe3+ alimentar la Fe2+
- absorbtia de Fe maximala are loc in duoden si jejunul proximal
- concentratia Fe in citosolul celulelor mucoasei intestinale reprezinta "bariera" pentru trecerea Fe in plasma, efectul avind o latenta de citeva ore
- de la nivelul celulelor din tractul digestiv, Fe este preluat de transferina:
- proteina cu 2 situsuri delegare a Fe
se masoara drept TIBC (Total Iron Binding Capacity)
- cantitatea de Fe legata de transferina se masoara ca sideremie: 80-120μg%
- macrofagele "doica" din maduva hematogena preiau Fe transportat de transferina prin endocitoza si il furnizeaza precursorilor eritrocitari, care au receptori pt.transferina (receptorii lipsesc de pe mb hematiei adulte)
- odata eliberata de Fe, transferina este transportata inapoi in plasma de catre macrofage
- transferina este si o proteina de transport citosolic
- stocarea Fe se face in macrofage, ca:
feritina, un amestec hidrosolubil de Fe2+, OH- si O2, invelit de o proteina, apoferitina
- hemosiderina, un agregat amorf de molecule de feritina, desprinse de pe apoferitina, din care Fe este mai greu preluat pentru sinteza Hb decit din feritina
- macrofagele din maduva hematogena si splina indeparteaza excesul de feritina si hemosiderina din precursorii eritrocitari
- pierderile zilnice de Fe sint realizate prin fecale, urina, transpitatie, fanere (descuamare tegumentara)
Senescenta eritrocitara
- zilnic 360 miliarde de hematii sint indepartate din circulatie.si inlocuite cu elemente tinere
- durata de viata a hematiilor este de 115-120 zile
- pe masura ce imbatrinesc, hematiile sufera o serie de modificari:
- tendinta la sfericitate
- scade continutul lor in K, Ca, esteri fosforici, apa, lipide totale, colesterol, ATP, 2,3-DPG, grupari SH
- scade utilizarea glucozei
- scade activitatea enzimatica
- scade deformabilitatea eritrocitara
- creste fragilitatea mecanica si osmotica
- creste continutul de metHb, ca urmare a reducerii activitatii metHbreductazei si diaforazelor
- creste continutul de HbA2,cu afinitate crescuta pt.O2
- creste viscozitatea interna eritrocitara
- creste continutul de Na+
- scade fosforilarea spectrinei
- scade progresiv continutul de acid sialic, adevarat "cenzor" al duratei de viata a hematiilor
- toate glicoforinele din mb.eritrocitara sufera desialinizare
- hematiile imbatrinite expun pe suprafata mb:
factorul de senescenta eritrocitara
glicopeptid prezent doar pe mb.hematiilorimbatrinite, ce nu continacid sialic
este recunoscut de macrofagele splenice
fosfatidilserina
- reprezinta inca un semnal de recunoastere de catre macrofage a hematiilor imbatrinite
- captarea hematiilor imbatrinite de catre macrofage se face printr-un sistem beta-galacto lectinic, propriu acestora.
Hemoliza fiziologica (eritroliza)
- are ca principal splina, care, impreuna cu ficatul, MH, gg.limfatici, monocitele circulante si macrofagele tisulare alcatuiesc SRE
- sediul eritrofagocitozei este pulpa rosie splenica
- etapele acesteia sint:
- aderenta hematiei la suprafata macrofagului
- inglobarea si digestia prin formare de fagolizozmi ce contin hidrolaze lizozomale distrug in citeva minute eritrocitul inglobat
- hematiile normale sint fagocitate fara a fi fragmentate in preralabil
- cele patologice sint initial fragmentate, apoi fagocitate
- din catabolizarea Hb rezulta:
- globina, hidrolizata in aa ce vor intra in fondul comun metabolic de aa (proces responsabil de mari pierderi energetice ce reprezinta o importanta parte din metabolismul bazal)
- hemul convertit in bilirubina, printr-un complex proces enzimatic
- eritroliza fiziologica duce la eliberarea in plasma a unei mici cantitati de Hb legata de o 2-glicoproteina de origine hepatica numita haptoglobina complexul Hb-haptoglobina este captat si metabolizat la nivelul celulelor din SRE, mai ales la nivel hepatic
Reglarea eritropoezei
1. mecanisme de feed-back asupra celulelor nediferentiate
- predominante
semnalele declansatoare provin de la nivel tisular datorita variatiei aportului de oxigen
- elementele declansatoare produsii de degradare ai Hb aparuti in conditiile unei hemolize intense
- efectul stimularea eritropoezei
2. Reglarea umorala a eritropoezei
- realizata de:
factorii de crestere necesari regenerarii celulelor stem MULTI-CSF IL3
glicoproteina cu GM = 20-30Kdaltoni
- importanta pentru toate liniile celulare
- actioneaza asupra cel.pluripotente timpurii pentru:
- autointretinere (hematopoeza de tip homoplastic)
- diferentierea cel pluripotente in celule diferentiate"comise"(hematopoeza heteroplastica)
- esentiala la nivelul maduvei hematogene pentru asigurarea celulelor responsive la eritropoetina
- sintetizata de LT, celule stem
- are drept celule tinta celulele multi-CSF
eritropoetina (Epo)
- produsa - 90% in corticala renala
- 10% in ficat
- eliberarea sa in plasma este in principal raspunsul la hipoxie al celulelor epiteliale glomerulare renale
precursorii timpurii ai eritrocitelor nu au receptori pt Epo, ci pt.IL3
- proeritroblastii (CFUE-colony-forming-units-erytroid) primele celule din seria rosie cu rec pt Epo
- feed-back negativ scade presiunea partiala O2 in corticala renala creste producerea si eliberarea de Epo in circulatie
- producerea de Epo mai este stimulata de:
- hh androgeni
- alcaloza
- catecolamine prin mec.betaadrenergic
- eritropoietina:
initiaza sinteza de Hb la nivel medular
- scurteaza timpul de tranzit medular al eritroblastilor in curs de maturare
- stimuleaza eliberarea de reticulocite in sangele periferic
- anemii prin nivel scazut de Epo exista in:
- insuficienta renala cronica
- hipotiroidie (dat.scaderii consumului de O2)
- hipopituitarism (prin scaderea de gonadotropi)
- hipoparatiroidism (dat.calcificarilor renale corticale)
3. Reglarea nervoasa a eritropoezei
realizata prin cale reflexa
R chemoreceptori sinocarotidieni
E eferentele bulbare adrenergice determina la nivelul MH prin intermediul nn spanhnici cresterea eliberarii de reticulocite si hematii adulte in sangele periferic.
Poliglobuliile
Policitemia vera
se caracterizeaza prin cresterea nr de hematii, trombocite si neutrofile
- poate evolua spre leucemie granulocitara cronica acuta si deces in a 3-a etapa de evolutie a bolii
- semnele clinice si paraclinice majore sunt:
- splenomegalie
- afectarea severa a microcirculatiei (cerebrale, hepatosplenice)
- cresterea Ht si a nivelului de ac uric in plasma.
Poliglobuliile secundare
- apar in cazul:
- fumatorilor (prin cresterea compensatorie a nivelului de E)
- Hbpatiilor
- hipoxemiilor cronice bolile respiratorii cronice, Sd.de apnee in somn+obezitate (Sd. Pickweek)
- boli congenitale cardiace cianogene cu sunt dr-stg
- exces de E:
- carcinom renal
- rinichi polichistic
- hidronefroza
- rejetul de grefa renala (mecanism inca neelucidat)
- tumori extrarenale secretante de E situate la nivel hepatic (sindrom paraneoplazic)
- feocromocitom
- tumori cerebeloase
- leiomiom uterin de mari dimensiuni (benign) prin compresie mecanica asupra a renale duce la exces de E
- sd.Cushing
- aportului exogen de androgeni
Antigenele eritrocitare
pe suprafata hematiilor exista un mare numar de antigene (ag) grupate in sisteme antigenice
- cele mai importante din p.d.v. al transfuziei de sange sunt primele doua descoperite:
- sistemul AOB descoperit in 1900 de Landsteiner
- sistemul Rh descoperit in 1940 de Landsteiner si Wiener
- fenotipic s-au gasit aprox.30.000 de tipuri sanguine
- genotipic au fost diferentiate aprox 200.000 genotipuri
- antigenele eritrocitare:
- strucuri glico- si lipoproteice care apar in primele saptamini de viata IU
- de obicei ramin nemodificate toata viata
- in anumite cazuri, cum sint anumite leucemii acute, dispar:
- ag.A din sistemul AOB
- antigenele I din sistemul Ii
Antigenele sistemului AOB
- in Europa grupa de sange cea mai frecvent intilnita sa fie A, urmata de grupele O si B, pentru ca cel mai mic procent de indivizi sa apartina grupei AB
- Ag sistemului AOB se afla pe suprafata tuturor celulelor din organism si in diferite lichide biologice.
- apar din luna 8 a vietii IU
- devin complet mature la 6-12 luni dupa nastere
- glicoproteine cu GM 300000-1 milion
- alcatuite dintr-un schelet peptidic pe care sint fixate covalent numeroase lanturi oligozaharidice
- caracterele ag-ice raman nemodificate daca ag-ele sint tratate cu enzime proteolitice (papaina)
- daca sunt tratate cu enzime glicolitice de origine bacteriana sau parazitara (protozoare) dispare specificitatea ag-ica initiala radicalii glucidici sunt raspunzatori pentru aceasta)
- din sistemul AOB fac parte antigenele A, B si H deriva dintr-un precursor comun, cu structura lipopreoteica care are atasat un lant de 4 monozaharide, ultimul fiind galactoza
Gena H
prezenta la majoritatea indivizilor in forma monozigota HH
- codifica fucozil-transferaza ataseaza L-fucoza la galactoza terminala ag H (precursorul ag.A si B)
- homozigotii hh, lipsiti de activitatea genei H sint lipsiti de antigenele H, A si B, apartin fenotipului Bombay au in plasma aglutinine anti H, antiA, antiB nu pot dona/primi sange decat in comunitatea lor
- la indivizii obisnuiti functioneaza genele alele A si B situate pe bratul lung al crz 9 (genelesunt codominante)
Gena A codifica o N-acetilgalactozamin-transferaza ataseaza ag.H un radical acetil-galactozaminic
rezulta ag.A
- gena B codifica o D-galactozil-transferaza ataseaza ag.H un radical D-galactoza rezulta ag.B
acelasi locus contine si gena O, inoperanta, care nu codifica nimic
- astfel, in cadrul sistemului AOB exista 6 genotipuri (AA, BB.AB, AO,BO,OO)
- indivizii apartinind grupei O sint lipsiti de antigenele A si B, dar au pe hematii ag.H
- fenotipic exista doar 4 variante, deoarece AA=AO si BB=BO
- locusul genetic ABO contine si alte doua gene, A1 si A2
gena A1 controleaza o transferaza ce transforma aproape in totalitate substanta H in ag.A1, mai slab comparativ cu ag.A - 80% dintre indivizii ce apartin grupeiA (identificat prin teste uzuale) apartin subgrupului A1, pe hematii coexistind ag.A si A1
gena A2 codifica o transferaza mai putin eficienta, ce transforma partial ag.H in ag.A2, acesta fiind mai slab comparativ cu A1 - 20% dintre indivizii grupei A au pe hematii ag.A si A2
Secretia in saliva
- la 80% dintre indivizi saliva contine ag.H, A si B, ei fiind denumiti "secretori"
calitatea de secretor este conditionata genetic de o pereche de gene alele prezente fie in varianta homozigota
(SeSe), fie heterozigota (Sese). Varianta homozigota sese caracterizeaza restul de 20% de indivizi nesecretori.
Aglutininele sistemului AOB
anticorpii naturali(aglutinine)
apar in plasma in absenta aglutinogenului (ag) eritrocitar
- titrul la nastere = 0
- sinteza lor incepe sa apara intre lunile 2-8 dupa nastere titrul creste lent pina la virsta de 8-10 ani
- titrul ramane nemodificat pina la senescenta, cind scade lent
- sunt gammaglobuline sintetizate de celule imunocompetente apartin claselor IgM si IgG
anticorpii imuni anti A si anti B, denumiti aglutininele α si β
apar in plasma dupa transfuzii de sange incompatibil
- au putere aglutinanta mai mare
- in prezenta complementului au actiune hemolitica→sunt denumiti hemolizine.
Antigenele sistemului Rh
- independente de sistemul AOB
- prezente pe hematii incepind cu luna I de viata IU
- genele care codifica sinteza lor sunt pe crz 1
- cel mai important ag al acestui sistem este ag D sau Rh prezent pe hematii la 85% dintre indivizi (Rh +)
- la restul de 15% ag.D este absent (Rh -)
- in afara acestuia, mai exista inca peste 30 de ag.apartinind acestui sistem, dar fara importanta practica
- Ag din acest sistem sint de natura lipoproteica
- absenta tuturor ag.din acest sistem de pe suprafata hematiilor este denumita "fenomen Rh nul" asemanator fenotipului Bombay, in sensul restringerii posibilitatilor de donare/primire de sange strict la membrii acestui fenotip
- acesti indivizi au o forma particulara de anemie hemolitica, datorita scaderii duratei de viata a hematiilor, datorita modificarii proprietatilor membranei eritrocitare, ca efect al absentei tuturor ag.din acest sistem
Anticorpii sistemului Rh
- numai de tip imun
- rezulta in
- izoimunizare dupa:
- transfuzii
- sarcini incompatibile
- autoimunizare cei cu deficit imun
- cel mai important ac.este Ac antiD
apartine IgG
- traverseaza bariera fetoplacentara → produce anemia hemolitica a nou-nascutului sau eritroblastoza fetala, in cazul femeilor Rh neg aflate la a doua sarcina cu fat Rh poz al doilea contact al hematiilor fatului cu sangele matern permite cresterea rapida a titrului de Ac antiD, in cadrul raspunsului imun de tip secundar, anticorpi ce produc hemoliza la fat
- pt a preveni acest risc se recurge la administrarea de anticorpi antiD, preparati din plasma indivizilor Rh neg imunizati la ag.D
- o doza= 1mL ce contine 300μg suficienta pt a contracara efectul imunizant a 30mL de sange integral se previne imunizarea femeilor Rh- expuse eritrocitelor Rh+.prin hemoragii materno-fetale:
- avort
- metroragii in timpul sarcinii
- sarcina ectopica
- traumatism abdominal in timpul sarcinii
- amniocenteza
- I sarcina cu fat Rh poz se adm. postpartum
- a II-a sarcina se adm.antepartum, la 28 sapt de sarcina
Aspecte practice ale transfuziei
- o unitate de sange este o cantitate de 450 mL de sange integral
- sangele poate fi separat in componente
- singele donat este supus numeroaselor teste pt.boli infectioase (virusul hep B, C, HIV I si II, Human T Cell Limfotrophyc Virus I si II, sifilis,malarie)
- singele conservat:
- valabilitate de 42 de zile (ca si masa eritrocitara)
- pH mai scazut
- continut in ATP si 2,3-DPG mai mic
- sufera in timp o discreta hemoliza
- reactiile adverse imune posttransfuzionale se manifesta prin hemoliza acuta intravasculara
- aglutininele antiA sau antiB, IgM ale primitorului aglutineaza hematiile transfuzate activeaza complementul induc hemoliza
- in cazurile severe se instaleaza:
- socul
- coagularea intravasculara diseminata
- insuficienta renala acuta
- pacientul are febra, frisoane, dureri toracice, lombare si la locul perfuziei, greata, dispnee, hemoglobinurie, oligurie si hipotensiune arteriala
- la subiectul anesteziat se constata hipoTA, hemoglobinurie si sangerare in plaga operatorie
- masurile prompte instituite sunt:
- ooprirea perfuziei cu sange
- combaterea hipoTA
- asigurarea fluxului plasmatic renal cu fluide si diuretice
- evaluarea severitatii hemolizei se face prin nivelul hemoglobinemiei, al Ht, LDH si bilirubina indirecta, care creste la 3-6 ore de la episodul hemolitic acut
- reactiile tardive posttransfuzionale se datoreaza imunizarii primare sau secundare impotriva altor antigene eritrocitare (Rh,Kell, Duffy, Kidd)
- raspunsul primar apare la 1-2 sapt. dupa expunerea la antigen
- raspunsul secundar apare la 1-5 zile dupa expunerea la antigen
Tipuri de anemii
- aplastica
- incapacitatea maduvei de a produce hematii
- se datoreaza:
- rad Rontgen, gamma
- medicamente citotoxice si dif toxine → modificari la niv TD
- infectii severe, septicemie
* pancitopenii: toate liniile sufera deficiente
- megaloblastice
- deficit de vit B12 sau acid folic (esentiale pentru sinteza de ADN) → cel nu se mai pot diviza → eritroblastii sunt eliminati in sange (cel mari cu multa Hb)
- este un tip de anemie hipercroma dat incarcarii cu Hb
- deficitul de B12 apare in:
- atrofii de mucoasa gastrica → lipsa factorului intrinsec
- rezectia gastrica → sunt eliminate cel parietale
- malnutritie
- malabsorbtie intestinala
- deficit de acid folic
- boala celiaca → alergie fata de anumite alimente cu malabsorbtie int
- malnutritie
- vit B12 este stocata la nivel hepatic in cant mare
- anemii determinate de defecte ale mb cel → sferocitoza, ovalocitoza, leptocitoza
- siclemia (anemia trepanocitara)
- hematie in forma de S sau secera
- modificare la nivelul lanturilor β → Glu din poz 7 este inlocuit cu Val
- in cond de hipoxie HbS precipita sub forma de cristale alungite → deteriorarea mb → este imposibila deformarea cu mentinerea stabilitatii structurale → hemoliza la trecerea prin spatii inguste
- cu cat eritrocitele contin mai multa Hb fetala, cu atat mai mult de previne anemia trepanocitara → se impiedica cristalizarea Hb S
- eritroblastoza fetala
- incompatibilitate intre Rh + al fatului si Rh - al mamei
- apar in sange eritroblasti cu membrana fragila si rezistenta ↓ → hemoliza
- anemie feripriva
- hipocroma
- microcitara → d sub 6 microni
- incarcarea cu Hb este ↓ → centru foarte palid
- apare in
- infectii cronice
- stari inflamatorii persistente
macrofagele au depozite mari de Fe → privare de Fe la nivel medular → MRH nu mai produce hematii viabile
- anemie secundara hemoragiei
- anemie sideroblastica
- incapacitate de a utiliza Fe → apar conglomerari IC → cel mari nedeformabile → liza
Rolul eritrocitului in reglarea debitului intr-o anumita zona circulatorie
- dezoxigenarea Hb → Hb redusa → eritrocitele elibereaza NO care difuzeaza prin endoteliu (care si el produce NO) → ajunge in zona mijl a peretelui arteriolar
ATP → GMP ciclaza → GMPc → proteinkinaza C → fosforilarea de prot esentiale in contractie/relaxare
- oxiHb → NO este retinut → nu mai este nevoie de relaxare pentru ca fluxul este suficient
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
