Definitia francizei

Definitia francizei

In una dintre primele abordari ale francizei in doctrina noastra s-a aratat ca "contractul de franciza este o varietate recenta si foarte raspandita a contractului de concesiune si reprezinta concesiunea unei marci (de produse sau de servicii) la care se adauga concesiunea ansamblului de metode si mijloace apte sa asigure exploatarea si gestiunea si cele mai bune conditii de rentabilitate" si de asemenea ca "franciza" reprezinta un instrument juridic ce imprumuta caracterele unui contract de vanzare - cumparare cu monopol, ale unui contract de licenta, ale unui contract de know - how si ale unui contract de reprezentare cu un intins drept de control din partea francizorului asupra activitatii concesionarului. Prin intermediul acestui contract se realizeaza o unitate economica supla de intreprinderi specializate in vanzarea exclusiva a produselor sau serviciilor francizorului, o concentrare economica in cadrul careia concesionarii prelungesc actul creator al producatorului pana la stadiul comercializarii".

Doctrina nu este unitara in definirea francizei si acordurilor de franciza. Chiar si specialistii francizei, in codurile adoptate, definesc franciza in chipuri diferite.

Astfel, in Codul deontologic al Federatiei Europene de Franciza, aceasta este definita ca fiind "un sistem de comercializare a produselor si/sau al serviciilor si/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare stransa si continua intre intreprinderi distincte si independente sub aspect juridic si financiar, francizorul (le franchiseur) si francizatii sai (ses franchises), in care francizorul acorda francizatilor sai dreptul si impune obligatia de a exploata o intreprindere in conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat autorizeaza si obliga pe francizat, in schimbul unei contributii financiare directe sau indirecte, sa utilizeze firma si/sau marca produselor si/sau serviciilor, savoir faire - ul si alte drepturi de proprietate intelectuala, sustinut prin aportul continuu de asistenta comerciala si/sau tehnica in cadrul si pe durata contractului de franciza scris, incheiat intre parti in acest scop". Este definitia care a fost insusita si de legiuitorul roman.

Comisia Comunitatilor Europene in Decizia nr. 4087/88 din 30 noiembrie 1988 privind aplicarea art. 85 paragraful 3 al Tratatului (de la Roma) la diferite categorii de acorduri de franciza, distinge intre franciza si acordurile de franciza . Potrivit Deciziei, franciza este "un ansamblu de drepturi de proprietate industriala sau intelectuala privind marci, nume comerciale, firme, desene si modele, dreptul de autor, savoir faire-ul sau brevete destinate a fi exploatate pentru vanzarea de produse si prestarea de servicii catre utilizatorii finali".

Acordul de franciza, potrivit reglementarii comunitare, este acela prin care o intreprindere, francizorul, acorda alteia, francizatul, in schimbul unei compensatii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o franciza in scopul comercializarii unor produse si/sau servicii determinate; acordul trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele obligatii:

• Utilizarea unui nume sau unei firme comune si o prezentare uniforma a localurilor si/sau mijloacelor de transport vizate in contract;
• Comunicarea de catre francizor francizatului sau a savoir faire - ului ;
• Furnizarea continua de catre francizor francizatului a unei asistente comerciale sau tehnice pe durata acordului (art.1,3b din Decizie).

Definitia data de Comisia Comunitatilor Europene priveste doar distribuirea de produse sau servicii, dar acorduri de franciza pot fi incheiate si pentru productia de bunuri de orice fel.

Creatorii celor mai cunoscute retele de franciza din Franta au pareri diferite despre ceea ce inseamna franciza. Astfel, unii considera ca franciza este "o grupare de comercianti uniti pentru a fi mai puternici", altii considera franciza ca "un aport de know-how, publicitate nationala si regionala, amenajarea magazinului si prezentarea produselor potrivit conceptiei francizorului si coeziune. Un francizat nu trebuie sa fie asistat si nu trebuie sa se astepte sa fie leganat. Ei trebuie sa fie un veritabil intreprinzator. In schimb, el va beneficia de savoir-farie-ul si de experienta francizorului". Potrivit opiniilor altor practicieni, "franciza este un parteneriat total. Francizorul si francizatul sunt doi comercianti independenti care se asociaza in comert sub aceeasi flamura. Scopul francizorilor este de a imparti savoir faire - ul cu francizatii". Sau, "franciza inseamna a impartasi experienta noastra celor care vor sa demareze intr-o afacere si a-i ajuta sa demareze mai rapid si cu mai multe sanse de succes. Este o garantie suplimentara pentru succes".

Guvernul Romaniei, adoptand Ordonanta nr. 52/1997, a definit franciza ca fiind "un sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare stransa si continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu". Parlamentul Romaniei, prin Legea nr. 79/1998 pentru aprobarea Ordonantei nr. 52/1997, a reformulat definitia in urmatorii termeni: "franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".