Notiuni fundamentale in managementul serviciilor turistice

NOTIUNI FUNDAMENTALE IN MANAGEMENTUL SERVICIILOR TURISTICE

Abordari conceptuale ale activitatii turistice

Turismul reprezinta prin continutul si rolul sau un fenomen caracteristic civilizatiei actuale, una din componentele majore ale vietii economice si sociale ce polarizeaza interesul unui numar tot mai mare de tari. Rolul turismului in economia nationala a diverselor tari este deosebit de important, datorita complexitatii acestui fenomen, a anvergurii activitatilor determinate de aparitia, mentinerea si dezvoltarea lui.

Desi considerat de cei mai multi dintre expertii in domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in primul rand prin cresterea numarului de calatori englezi ce se indreptau in mod special spre Franta, Elvetia, Italia. Insa, pret de un secol de la aparitie, turismul a avut o evolutie relativ lenta, ceea ce s-a reflectat si in planul clarificarilor conceptuale. Dupa ce de-al doilea razboi mondial, mai exact incepand cu anii 60, ca urmare a profundelor transformari din economia mondiala, turismul cunoaste o expansiune deosebita - de unde si caracteristica pe care i-o atribuie numerosi autori, aceea de "fenomen specific lumii moderne" - antrenand tot mai multe resurse, angrenand in mecanismele sale un numar in crestere de tari si organisme internationale.

Cercetarea stiintifica a fenomenului turistic integreaza o arie tematica larga, de la clarificarile conceptuale si definirea locului acestuia in strategia dezvoltarii, la evidentierea determinantilor, tendintelor de evolutie si formelor de manifestare, a coordonatelor si mecanismelor pietei si la evaluarea impactului sau in plan economic, social, cultural, ecologic si politic. Toate acestea se bazeaza pe utilizarea unei varietati de surse informative, a unui instrumentar de cercetare din care nu lipsesc modelele statistico-matematice si analizele comparative, pe realizarea unor investigatii din perspectiva managementului strategic.

Turismul a primit de-a lungul timpului mai multe definitii, continutul notiunii de turism fiind analizat de mai multi specialisti in domeniu. Au existat si o serie de definitii negativiste ale turismului, cum ar fi cea a psihologului Claire Lucques care considera turismul "o cheltuiala inutila si nefasta, consecinta a tendintei spre risipa si distrugere a bogatiilor materiale in scopul satisfacerii placerii".

O definitie completa este data de profesorul Snack care considera ca "turismul reprezinta ansamblul activitatilor si relatiilor generate de organizarea si desfasurarea unei calatorii de agrement sau in alte scopuri, precum si industria care concura la realizarea acesteia : intreprinderile de transport, de alimentatie publica, de prestari servicii, agentiile de voiaj etc.".

Una din cele mai cuprinzatoare definitii date turismului, general acceptata, este aceea data de profesorul elvetian W. Hunziker: "Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare" .

Paralel cu definirea turismului au existat preocupari si in legatura cu definirea notiunii de turist. Un punct de vedere a fost realizat in anul 1937 cand, la recomandarea Comitetului de experti-staticieni ai Ligii Natiunilor, a fost acceptata urmatoarea definitie pentru turistul strain: "orice persoana ce se deplaseaza pe o durata de cel putin 24 de ore intr-o alta tara, diferita de cea in care se afla domiciliul sau permanent"

Pot fi considerati turisti: cei care efectueaza o calatorie de placere (de agrement) sau pentru alte motive (familiale, de sanatate), cei ce participa la conferinte, reuniuni (stiintifice, administrative, diplomatice, religioase), cei care fac calatorii de afaceri sau care participa la croaziere, chiar daca durata sejurului este mai mica de 24 de ore.

Aceasta definitie a fost acceptata in 1950 si de catre Uniunea Internationala a Organizatiilor Oficiale de Turism (UIOOT), care a inclus in categoria turistilor, studentii si elevii care locuiesc temporar in strainatate.

In ceea ce priveste turismul intern UIOOT, a adoptat urmatoarea definitie: "turistul national este orice persoana care viziteaza un loc, altul decat acolo unde are domiciliul sau obisnuit in interiorul tarii sale de resedinta, pentru orice fel de motiv, altul decat acela de a exercita o activitate remunerata, efectuand aici un sejur de cel putin 24 de ore."

Serviciul turistic se prezinta ca "un ansamblu de activitati ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta."

Pentru a nu fi confundata cu activitati producatoare de bunuri trebuie precizat ca serviciul este acea activitate utila a carei rezultat este nematerial si deci nestocabil.

Agentii economici producatori si furnizori de servicii sunt interesati sa cunoasca si sa inteleaga mecanismul care influenteaza intentiile si deciziile de cumparare ale consumatorilor deoarece nu poate fi creat si monitorizat un mecanism complex, care sa le permita caracterizarea comportamentelor de consum, majoritatea producatorilor si furnizorilor de servicii se limiteaza la intuitia si experienta lor proprie. Concluziile desprinse din aceste proceduri nu se adeveresc insa in toate imprejurarile, ceea ce i-a determinat pe analisti sa-si orienteze cercetarile spre alte concepte, bazate pe elaborarea unor metode de selectie, identificand o varietate de factori culturali, sociali, psihologici care, se presupune ca ar putea contribui la influentarea comportamentelor consumatorilor in diferite faze ale proceselor decizionale.

Materializarea consumului turistic se realizeaza doar dupa ce, in prealabil, s-a realizat un act comercial de cumparare-vanzare, ceea ce presupune existenta unei oferte turistice, care trebuie sa corespunda preferintelor si solicitarilor consumatorilor. Din caracterul nematerial rezulta si nestocabilitatea , neputand fi stocate si pastrate, in vederea unui consum ulterior. Coincidenta in timp si spatiu a productiei si consumului lor presupune prezenta in acelasi loc atat a prestatorului cat si a beneficiarului, serviciile turistice, fiind inseparabile de persoana prestatorului, ele incetand sa existe in momentul incheierii actiunii acestuia.

Caracteristicile serviciilor pe care le regasim in cele mai multe cazuri sunt urmatoarele : intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea si perisabilitatea.

Turismul se caracterizeaza prin doua categorii principale de servicii :

servicii legate de efectuarea calatoriei;

servicii prestate la locul de sejur.

Serviciile turistice se caracterizeaza in functie de mai multe criterii, astfel:

Clasificarea serviciilor turistice in functie de structura produselor turistice

Se caracterizeaza prin :

servicii pentru pregatirea consumului turistic (organizarea calatoriilor, promovare, informare, elaborare de programe de calatorii);

servicii de baza : servicii de transport, prestatii hoteliere, servicii de alimentatie;

servicii complementare (servicii prestate pentru asigurarea petrecerii agreabile a timpului de vacanta : agrement, sport, excursii );

servicii cu caracter special desfasurate in cadrul turismului de tratament, de congrese, de vanatoare, pescuit ;

servicii cu caracter general oferite de unitati la care turistii pot apela (frizerii, saloane de cosmetica, posta si telecomunicatii);

Clasificarea serviciilor in functie de gradul lor de urgenta

Se gasesc in urmatoarea forma :

necesitati relativ putin urgente de servicii turistice a caror satisfacere poate fi amanata in timp;

necesitati relativ urgente de servicii turistice, fara alternativa de amanare ;

Clasificarea serviciilor din punct de vedere al caracterului prestatiilor

Pot fi mentionate :

servicii de intermediere (de inchiriat, de rezervari);

servicii turistice cu caracter recreativ ;

servicii si activitati turistice cu caracter sportiv ;

servicii pentru tratamente si cure balneare ;

servicii diverse (schimb valutar);

Clasificarea serviciilor in functie de modalitatile de plata

servicii cu plata (majoritatea serviciilor) ;

servicii gratuite (publicitate, intermediere, comision).

6.2. Forme de turism

Turismul, care implica ideea alegerii deliberate a destinatiilor, a itinerariilor, a perioadei si duratei sejurului de catre fiecare turist in parte, are ca scop satisfacerea anumitor necesitati de ordin social, cultural, spiritual, medical si in ultima instanta satisfacerea nevoilor de consum turistic. Tinand cont de aceste considerente, in literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificari ale formelor de turism practicate, in functie de numeroase criterii. Cele mai importante sunt urmatoarele:

Dupa locul de provenienta al turistilor

Turism national (intern), practicat de cetatenii unei tari in interiorul granitelor ei;

Turism international (extern), caracterizat prin vizitele cetatenilor straini intr-o tara si prin plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor tarii lor;

Turismul international se imparte la randul sau in:

turism receptor (de primire), ce reprezinta acea parte a turismului care inregistreaza sosirile cetatenilor straini intr-o tara data, acesti cetateni avand domiciliul in tara emitenta;

turism emitator (de trimitere), ce reprezinta acea parte a turismului international care inregistreaza plecarile cetatenilor unei tari, in strainatate;

Dupa momentul si modul de angajare al prestatiilor turistice:

Turism organizat (contractual) - in grup sau individual in cadrul caruia prestatiile si perioada calatoriei sunt stabilite, in prealabil, prin contract sau alte aranjamente comerciale specifice;

Turism neorganizat (necontractual), fara o angajare prealabila a serviciilor, destinatiilor si perioadei de efectuare a calatoriei ce cuprinde in special, turismul practicat de automobilisti, persoane cu venituri medii si peste medii.

Turism semiorganizat (mixt), in grup sau individual, in cadrul caruia o parte din prestatii sunt angajate si achitate in prealabil, iar o alta parte sunt platite in timpul calatoriei direct la unitatile prestatoare;

Dupa sezonalitate, turismul se clasifica in:

Turism de iarna, motivul pentru care este cautat fiind zapada;

Turism de vara, ce are loc in perioadele calde ale anului, motivat fiind de apa marii, soare, impachetari cu namol, cure heliomarine dar si practicarea de sporturi nautice;

Turism ocazional este de regula localizat in timp si spatiu, cu timp limitat ca durata si motivat de anumite evenimente specifice (sezon de vanatoare, pescuit) sau de diferite festivitati traditionale cu caracter periodic (folclorice, culturale, artistice);

Dupa gradul de mobilitate a turistilor:

Turism de sejur ce presupune ramanerea unui timp cu durata variabila intr-o zona turistica;

Turism itinerant cu deplasari in zone stabilite inainte sau ocazionale cu opriri si ramaneri cu durata scurta;

Turism de vizitare a mai multor localitati sau tari;

Turism de tranzit ce presupune traversarea cu sau fara oprire a unor tari sau zone pentru a ajunge la alte destinatii;

In functie de utilizarea timpului disponibil pentru calatorii, turismul de sejur poare imbraca urmatoarele forme :

Turism de sejur lung, ce poate depasi o luna de zile;

Turism de sejur cu durata medie , ce nu depaseste 30 de zile;

Turism de sejur cu durata scurta de pana la o saptamana, unde pot fi cuprinsi si turistii ce practica turismul ocazional cat si cei ce opteaza pentru turismul de sfarsit de saptamana (week-end).

Dupa mijlocul de transport folosit, se clasifica in:

Drumetii - deplasari pentru vizitarea unor vestigii, monumente ale naturii, pescuit, alpinism, vanatoare, utilizand ca mijloc de cazare corturile (turism neorganizat), popasuri, cabane, tabere (turism organizat);

Turism feroviar, ce constituie o forma accesibila, realizata in toate anotimpurile, pentru petrecerea sfarsitului de saptamana, a vacantelor, excursii nationale si internationale. Un exemplu in acest caz este Orient Expres, un adevarat hotel pe roti;

Turism rutier reprezentativ pentru clientii cu venituri medii si peste medii;

Turismul naval practicat pe nave maritime si fluviale, pentru croaziere, caracteristic turistilor cu un venit ridicat datorita preturilor destul de mari;

Turism aerian realizat cu avionul, pentru distante mari folosit mai ales in turismul international.

Dupa motivatia care genereaza calatoria:

Turism de odihna, caracterizat printr-un sejur mai lung petrecut la o destinatie determinata in conditii naturale adecvate si turism de recreare, ce presupune sejururi relativ reduse;

Turism de agrement ce are motivatii culturale, sportive, de largire a cunostintelor;

Turism cultural ce cuprinde calatoriile si participarile la festivalurile de arta, raspunzand motivatiei de cunoastere;

Turism de tratament balneo-medical, cu precadere pentru varsta a treia;

Turism sportiv ce reprezinta o forma a turismului de agrement, motivat de dorinta de a practica diferite activitati sportive, ca o consecinta a vietii sedentare a populatiei urbane;

Turismul de reuniuni (seminarii, congrese, sesiuni stiintifice, conferinte) pe teme de cultura, politica etc. se desfasoara in tot timpul anului si necesita spatii de desfasurare si dotari de inalt nivel tehnic

Turism de afaceri, alaturat celui de reuniuni (targuri, expozitii, tranzactii, negocieri);

Turism religios;

Turism tehnic;

Turism stiintific

Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:

Turismul particular cuprinde persoanele care fac turism pe cont propriu, persoane cu venituri mari, cu motivatii diferite (tratament, odihna, cunoastere, practicarea de sporturi), cuprinzand si turismul de lux, turismul de vanatoare, croazierele, etc.

Turism social, practicat mai ales in extrasezon de catre categoriile de populatie cu venituri mici si foarte mici;

Turismul de masa este practicat de segmentele de populatie cu venituri medii si submedii, in unitati de confort mediu sau redus.

Dupa varsta participantilor:

Turism pentru prescolari, practicat de catre copiii intre 5-7 ani, insotiti de educatoare si /sau parinti;

Turism pentru elevi de genul excursiilor;

Turism pentru tineret cu varste cuprinse intre 18-30 ani : studenti, tineri casatoriti, etc.

Turismul pentru adulti, ce cuprinde 50 % din turistii prezenti in unitatile de profil;

Turism pentru varsta a III-a, cuprinde tratamente balneo-medicale, de intretinere, etc.;

Dupa principalele caracteristici ale ofertei:

Turismul de litoral este practicat vara in special pentru odihna si cura helio-marina, atat de catre cei tineri cat si de catre adulti;

Turismul montan cuprinde turismul de sfarsit de saptamana, in tot timpul anului, iar in sezonul alb se pot practica sporturile de iarna (schi, sanie, bob, patinaj);

Turismul balnear

Turismul in Delta Dunarii se organizeaza sub forma de sejururi scurte si medii, al carui scop vizeaza cunoasterea florei si faunei, practicarea pescuitului;

In functie de perioada cand se desfasoara:

Turism de week-end, realizat prin deplasari scurte de maximum 2 ½ zile, cu un pronuntat caracter de recreare;

Turism de vacanta practicat in special pe perioada concediilor de odihna, cuprinzand o durata de timp mai indelungata;

6. 3. Factorii care influenteaza evolutia turismului

Multitudinea factorilor care influenteaza dezvoltarea turismului sunt grupati in functie de anumite criterii si anume:

In raport cu importanta lor in determinarea fenomenului turistic:

Factori primari: oferta turistica, veniturile populatiei, timpul liber, miscarea populatiei;

Factori secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza, masuri de natura organizatorica, servicii complementare;

Dupa natura social economica:

Factori economici alcatuiti din: veniturile populatiei si modificarile acestora, oferta turistica, preturile si tarifele;

Factori demografici: evolutia numerica a populatiei, modificarea duratei medii a vietii, structura pe varste si pe categorii socio-profesionale;

Factori sociali: urbanizarea si timpul liber remunerat;

Factori educativi si de civilizatie: nivelul de instruire, setea de cultura, dorinta de cunoastere, caracterul individual, temperamentul.

Dupa durata in timp a actiunii lor:

Factori de influenta permanenta: puterea de cumparare a populatiei, miscarea populatiei, cresterea timpului liber;

Factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibre politice, conflicte armate, catastrofe naturale ;

Dupa natura provenientei si sensul interventiei:

Factori exogeni: sporul natural al populatiei, care determina o crestere a numarului de turisti potentiali, cresterea veniturilor destinate practicarii turismului, cresterea gradului de urbanizare;

Factori endogeni: lansarea de noi produse turistice, in concordanta cu nivelul cererii, diversificarea gamei si serviciilor oferite, ridicarea nivelului de pregatire a personalului din turism;

d) Dupa profilul de marketing

Factori ai cererii turistice: veniturile populatiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica evolutiei populatiei;

Factori ai ofertei turistice: diversitatea si calitatea serviciilor, costul prestatiilor, nivelul de pregatire si structura fortei de munca;

In continuare, voi prezenta cativa dintre cei mai importanti factori, care influenteaza evolutia turismului.

Veniturile populatiei

Conform opiniei majoritatii specialistilor, veniturile constituie principala conditie pentru manifestarea cererii turistice si deci suportul material, obiectiv, al dezvoltarii turismului. Veniturile populatiei reprezinta nivelul de dezvoltare economica si sociala a unei tari precum si posibilitatile oferite pentru practicarea turismului.

Sporirea veniturilor individuale, rezultat al cresterii economice si corespunzator, a produsului intern brut, influenteaza nemijlocit structura consumului si implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale

Cresterea veniturilor populatiei duce la acoperirea nevoilor primare, avand ca destinatie, in primul rand, satisfacerea nevoilor vitale, in al doilea rand sunt orientate spre satisfacerea unor cerinte, care asigura un anumit grad de confort, ca mai apoi sa fie alocate pentru activitati legate de timpul liber; astfel cu cat suma ramasa disponibila dupa satisfacerea nevoilor vitale este mai mare, cu atat creste posibilitatea ca aceasta suma sa fie cheltuita pentru practicarea turismului.

Preturile si tarifele

Acestea reprezinta un alt factor de stimulare a dezvoltarii turismului. Influenta preturilor se desfasoara pe mai multe planuri, ca rezultat al complexitatii prestatiei turistice, respectiv, actiunea lor vizeaza produsul turistic in ansamblu sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentatie, agrement, etc. De asemenea, aceasta influenta se manifesta diferit in raport cu piata interna sau internationala, cu destinatia, zona, sezonalitatea. In general, practicarea unor tarife ridicate limiteaza accesul la serviciile turistice si se reflecta, in principal, in reducerea numarului de turisti si /sau a duratei medii a sejurului, in timp ce tarifele scazute stimuleaza manifestarea cererii. Relatia dintre preturile si dezvoltarea turistica este mult mai complexa, neexcluzand reactiile inverse: tarifele foarte scazute pot determina neincrederea turistilor si ca urmare o scadere a intensitatii circulatiei.

Oferta turistica

Reprezentata de surse turistice naturale, antropice si echipamente, oferta turistica actioneaza pozitiv asupra fenomenului turistic.

Pentru dezvoltarea turistica a unei zone, existenta resurselor este primordiala. Resursele mai modeste si de valoare mai redusa ale unei zone turistice, pot fi compensate printr-o calitate superioara a prestatiilor de servicii turistice, un plus de dotare si amenajare, puse la dispozitia turistilor in vederea practicarii unui sejur reconfortant.

Timpul liber

Dezvoltarea economica si sociala au generat schimbari in marimea timpului liber. Sporirea timpului alocat recrearii si odihnei, s-a datorat reducerii duratei zilei de munca, a reducerii saptamanii de lucru ceea ce au dus la cresterea duratei de concediu anual platit si a timpului liber.

Progresului tehnic

In domeniul transportului, ce va duce la sporirea numarului si diversificarea mijloacelor de transport, modernizarea lor, imbunatatirea performantelor. Aceste modificari duc la sporirea confortului, reducerea duratei calatorii si o ieftinire a costului transportului, stimuland pe aceasta cale, deplasarea. Orice modificare in dinamica si structura transporturilor determina variatii ale miscarii turistice in ceea ce priveste amploarea, directia, formele de organizare.

Aspectul demografic

Structura pe sexe, pe medii sociale, sunt alti factori ce pot modifica activitatea de turism. O grupa importanta reprezentata de "varsta a III-a" reprezinta pentru turism o sursa de largire a pietei, deoarece aceste persoane isi dedica timpul liber relaxarii si tratarii diferitelor boli, devenind consumatori turistici.

Factori socio-psihologici

Au o influenta semnificativa asupra turismului fiind reprezentati de moda, traditii, dorinta de cunoastere si instruire.

Politica statului referitoare la activitatea de turism

Sistemul de taxe si impozite, facilitatile acordate investitorilor, formalitatile la frontiera, pot avea o influenta nefasta in cazul neaplicarii lor corespunzatoare, mai ales in domeniul investitiilor.

Toate acestea actionand ca un tot unitar, ca un complex de factori ce evolueaza in raport cu conditiile de timp si spatiu, duc la impulsionarea circulatiei turistice si la transpunerea fenomenului turistic in forme concrete.

6.4. Indicatori de masurare a activitatii turistice

Turismul este analizat si urmarit in evolutia sa printr-un sistem de indicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul uniformizata pe plan mondial. Indicatorii turismului furnizeaza si cuantifica informatiile necesare actiunilor de politica turistica, permitand si masurarea efectelor acestor actiuni.

Indicatorii turismului trebuie definiti pe baza notiunilor oficiale cuprinse in documentatia tehnica a O.M.T., unitatea statistica de observare fiind turistul. Sistemul de indicatori trebuie sa furnizeze prompt informatii cu privire la :

- cererea turistica - prin masurarea circulatiei turistice interne si internationale in cadrul teritoriului national ;

- oferta turistica sau potentialul economic din punct de vedere al bazei materiale si al personalului ;

- rezultatele valorice ale activitatii turistice, prin cheltuieli, incasari si eficienta economica ;

- calitatea activitatii turistice.

Indicatorii activitatii turistice pot fi grupati in doua mari categorii :

- indicatori macroeconomici ;

- indicatori microeconomici.

Indicatori macroeconomici ai turismului

Capacitatea de cazare turistica

Indicatorii folositi pentru masurarea capacitatii de cazare se prezinta sub forma de : marimi absolute (numar de unitati, numar de camere, capacitate de cazare in functiune locuri-zile, capacitate existenta, permanenta si sezoniera), structurate pe tipuri de unitati, categorii de confort, forma de proprietate precum si in dinamica. Tipurile de unitati sunt structurate in hoteluri si moteluri, hanuri turistice, cabane turistice, campinguri, vile turistice, tabere de elevi si prescolari, unitati scolare, locuinte contractate cu cetateni, pensiuni.

Circulatia turistica

Indicatorii statistici care masoara si caracterizeaza fluxurile turistice sunt: numarul total de turisti, numarul total de zile-turist, numarul mediu zilnic de turisti, durata medie a sejurului, densitatea circulatiei turistice, preferinta relativa a turistilor.

Numarul total de turisti (ΣT) - este un indicator ce reflecta numarul persoanelor care raman cel putin 24 de ore in tara sau localitatea vizitata, alta decat cea in care domiciliaza, fara a efectua o activitate remunerata. Numarul total de turisti poate fi diferentiat pe categorii socio-profesionale, grupe de varsta, sexe.

Innoptarea - reprezinta fiecare noapte pentru care o persoana este inregistrata intr-o unitate turistica.

Numarul total de zile-turist - (ΣZT) - se obtine ca produs intre numarul total de turisti (T) si durata activitatii turistice exprimata in zile (Z). Perioada maxima luata in calcul este 1 an.

Numarul mediu de turisti - (t ) exprima circulatia turistica medie intr-o anumita perioada. Exprima circulatia ­­turistica medie intr-o anumita perioada. Se calculeaza ca numar mediu de sosiri pe zi, prin raportarea numarului total de zile turist la numarul de zile luat in calculul respectiv.

Durata medie a sejurului ( z ) ofera informatii complete in legatura cu amploarea activitatii turistice. se calculeaza ca raport intre numarul total de zile - turist si numarul total de turisti.

Densitatea circulatiei turistice (Dt) este un indicator statistic de intensitate care pune in legatura circulatia turistica cu populatia autohtona a tarii receptoare (Paut).

Indicatori microeconomici ai turismului

Indicatorii cererii turistice

- cererea turistica - ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a se deplasa in afara resedintei proprii;

- consumul turistic - cheltuielile efectuate de cererea turistica pentru achizitionarea unor bunuri si servicii legate de motivatia turistica; se poate realiza inainte de deplasarea la locul destinatiei, in timpul deplasarii, la locul de destinatie.

Indicatorii cererii turistice pot fi grupati, in functie de tipul cererii in:

♦ indicatorul cererii totale:

(cerere totala) = (cerere externa) + (cerere interna),

♦ indicatorul de provenienta a cererii:

cererea externa:

- cererea interna:

Indicatorii ofertei turistice:

- oferta turistica se constituie din potentialul turistic natural si antropic, baza tehnico-materiala si forta de munca;

- productia turistica se defineste drept ansamblul de servicii care mobilizeaza forta de munca, echipamentele si bunurile materiale care se materializeaza intr-un consum efectiv in turism.

Indicatorii ofertei turistice se clasifica in:

♦ indicatori ai bazei materiale:

indicatorii fondurilor fixe:

indicator de uzura a fondurilor fixe:

indicator de innoire a fondurilor fixe (cu referire la o anumita perioada de timp - semestru, an, etc):

indicator de scoatere din functiune a fondurilor fixe (de regula, se refera la o anumita perioada de timp - semestru, an, etc, raportat la inceputul perioadei):

- indicatorii capacitatii de cazare: se refera la numarul total de locuri de cazare si reprezinta oferta teoretica maxima - in unitati-zile, sau oferta efectiva (reala) - in unitati-zile;