 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Axele strategiei de dezvoltare durabila
Responsabilitate sociala si Responsabilitate fata de societate
Igiena si securitatea muncii
Relativ recent a crescut gradul de constientizare a riscului si asistam la dezvoltarea unei culturi in care riscul nu mai este acceptat. Evaluarea riscului si revendicarea instituirii de masuri de protectie a salariatilor, au devenit din ce in ce mai importante, iar in paralel a crescut preocuparea si in ceea ce priveste siguranta amplasarii unitatilor economice fata de imprejurimi. Aceasta constientizare a fost ea insasi determinata de evenimente precum accidente, explozii
Comitetele de sanatate si securitate a muncii din companii sunt responsabile in aceasta privinta.
In Romania, Legea 319 din 2006 are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a angajatilor.
Legea stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea angajatilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea angajatilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.
Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.
Igiena si Securitatea imprejurimilor
Recent au aparut si reglementari care obliga companiile considerate «cu risc» sa aiba planuri de prevenire si intreventie. Aceste reglementari decurg din Directiva Seveso, adoptata de Uniunea Europeana chiar dupa catastrofa cu acelasi nume.
Nu exista nici o activitate cu Risc zero. Asadar, gradul de risc trebuie sa antreneze nivele diferite de prevenire si un grad de vigilenta din ce in ce mai ridicat. Chestiunea riscului neacceptat este o dezbatere care a intrat in atentie de cativa ani in domenii specifice.
Sanatatea si securitatea individuala
Abia recent a inceput sa se tina cont de riscurile anumitor meserii si sa se considere ca acestea sunt inacceptabile. Acum 30-40 de ani era "admis" ca muncitorii sa moara de o boala profesionala: minierii de silicoza, lucratorii din constructii de bolile produse de azbociment, muncitorii din domeniul chimiei de bolile determinate de produsele corozive .
Luarea in calcul a riscurilor si revendicarea unei
protectii a muncii a mers in paralel cu masurile de securizare a unitatilor de
productie. Din acest punct de vedere, problema sanatatii si a securitatii
muncii a beneficiat si de constientizarea necesitatii protejarii mediului
inconjurator. Aceasta constientizare a fost accelerata de evenimente ca:
accidentele de
Aceste probleme sunt discutate in comitetele de sanatate si securitate a muncii din intreprinderi.
In principiu, in aceasta directie, se depun eforturi considerabile din partea autoritatilor, astfel incat salariatilor sa le fie asigurata securitatea la locul de munca si, in mod indirect, si in alte imprejurari. Se considera ca asigurarea riguroasa a sanatatii personale, insotita de un nivel de educatie la nivel corespunzator, vor contribui in mod decisiv si la mentinerea starii de "sanatate" a mediului inconjurator.
Din punct de vedere al promovarii dezvoltarii durabile in Romania, se iau in considerare o serie de indicatori numiti Indicatori Sociali [1] care sa evidentieze clar si sa orienteze in directie favorabila starea de sanatate si securitate personala. Acestia sunt:
a. Indicatori de stare: Instalatii sanitare de baza, Accesul la apa potabila, Speranta de viata la nastere, Rata mortalitatii infantile, Starea nutritionala a copiilor.
b. Indicatori de raspuns: Cheltuieli de sanatate totale din PIB, Cheltuieli nationale de sanatate destinate asistentei medicale locale, Promovarea substantelor potential periculoase in alimente.
Sanatatea si securitatea mediului (imprejurimilor)
Legile care obliga intreprinderile considerate "cu risc" sa elaboreze un plan de prevenire si de interventie in caz de accident sunt de data recenta. Aceste legi deriva din directivele Seveso adoptate de Uniunea Europeana in urma catastrofei cu acelasi nume.
De exemplu, in Franta, s-a elaborat Nomenclatorul Instalatiilor cu Risc de Accidente (Nomenclature des Installations Classees), gestionat de Ministerul Industriilor si de Directiile Regionale ale Industriei si Mineritului. Astfel i se atribuie fiecarui tip de activitate, un grad de risc. Cand activitatea este clasata in categoria IC (Installation Classee) se recomanda intreruperea activitatii si luarea masurilor impuse. De asemenea, intreprinderea respectiva trebuie sa elaboreze un plan PPI, de interventie in caz de accident. Desi adoptata in 1979, abia peste 10 ani au aparut in Franta primele planuri PPI. Abia in anii '90 fiecare unitate de productie a ridicat problema consecintelor unor eventuale accidente.
Nu exista activitate fara risc. Gradul de risc trebuie sa antreneze masuri de prevenire si de atentie din ce in ce mai ridicate pana la renuntarea chiar, la activitatea desfasurata. In ultimii ani s-a pus chiar problema riscurilor de neeaceptat in anumite domenii de activitate.
Aceasta tema prezinta un grad ridicat de interes pentru majoritatea intreprinderilor din lume, dat fiind faptul ca progresul tehnologic trebuie sa se realizeze in armonie cu protectia mediului inconjurator. Astfel, dezvoltarea economica nu mai trebuie sa se realizeze in detrimentul calitatii mediului inconjurator. A avea un mediu curat implica un nivel satisfacator al bunastarii populatiei si, implicit, un ritm normal al activitatilor desfasurate de intreprinderi, fara a mai lua in considerare pierderile economice respectiv costurile sustinute cu imbunatatirea calitatii mediului sau cheltuielile de sanatatea a populatiei.
Respectarea drepturilor sociale
Responsabilitatea sociala inseamna luarea in considerare a drepturilor sociale dobandite de-a lungul unui intreg secol. Aceasta dezbatere trebuie situata in contextul international, si este foarte important de a adresa aceleasi intrebari in contextul local, acolo unde aceste drepturi sunt inexistente, sau in dezvoltare, sau in curs de implementare. Intrebarea se adreseaza companiilor, ca actori importanti ai progresului social sau ca si «complici» ai mentinerii unui sistem ce favorizeaza lipsa drepturilor in acest domeniu.
Dreptul la munca este relativ, diferind de la zona la zona. De asemenea, este esential sa se analizeze elementele de strategie care pozitioneaza compania ca un vector de progres pentru diverse domenii, pentru a raspunde exigentelor privind responsabilitatea sociala.
Responsabilitatea sociala e prevazuta de drepturile sociale acordate in Romania. Acest aspect trebuie considerat in contextul international si local, in Romania si in lumea intreaga unde aceste drepturi sunt fie inexistente, fie in curs de elaborare. Se pune problema daca o intreprindere vrea sa urmeze calea progresului social sau vrea sa ramana "complicea" absentei lui.
Drepturile muncitorilor sunt diferite de la o regiune geografica la alta, de aceea este important sa se stabileasca strategiile care pozitioneaza intreprinderile ca vector de progres in diferite domenii pentru a raspunde exigentelor responsabilitatii sociale.
Drepturile salariatilor in ceea ce priveste toate aspectele legate de locul de munca implica numeroase detalii si, consideram ca in aceasta directie este mereu loc de a se interveni in scopul imbunatatirii legislatiei si, mai mult, a respectarii acesteia. Nu in toate tarile sunt respectate intru totul drepturile salariatilor ori acestia nu cunosc pe deplin care le sunt drepturile. Pe de o parte, salariatul este obligat sa respecte conditiile prezentate in contractul de munca, dupa cum si societatile angajatoare trebuie sa ii asigure salariatului drepturile care i se cuvin.
Protectia sociala
In Romania, nivelul de protectie sociala - sanatate si pensii - este inferior celui din majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene. In Franta, de exemplu acest nivel este ridicat in comparatie cu numeroase alte zone ale lumii.
Provocarea actuala nu consta doar in imbunatatirea protectiei sociale actuale, ci si in asigurarea disponibilitatii lor in timp si mentinerea lor la standarde mai ridicate. In multe tari europene, dezbaterea privind mentinerea sistemului de repartizare a pensiilor a fost definitivata. Dezbaterea a adus in discutie problema aparitiei altor sisteme si a importantei lor in viitor, in special a riscului aparitiei unei categorii foarte importante - cea a "persoanelor necotizante".
In Romania, scaderea numarului de salariati este cauzata de migratia externa ridicata in randul adultilor de varsta productiva si de munca la negru. Desi populatia activa numara 10,5 milioane, doar 4,5 milioane contribuie la sistemul de asigurari sociale. In timp, cei care lucreaza in economia gri vor atinge varsta pensiei si, fara sa fie asigurati, vor apela la sistemul de asistenta sociala, solicitand din bani publici venitul minim garantat sau alte ajutoare sociale. Pentru ca populatia activa va fi mai putin numeroasa, impozitele vor creste semnificativ.
Compania trebuie sa reflecteze asupra rolului sau in revigorarea protectiei drepturilor salariatilor si a societatii in ansamblu. Mai mult, trebuie sa aiba in vedere crearea de drepturi in contextul in care acestea lipsesc. Aceasta preocupare este apropiata de ceea ce exista in tarile dezvoltate, inainte ca sistemul de mutualitate si securitate sociala sa ofere raspunsuri generale, de masa, pentru o intrebare atat de individuala.
Nivelul protectiei sociale de sanatate si de pensionare este destul de redusa in Romania. Problema actuala este aceea a cresterii in timp a protectiei sociale pentru a se atinge standarde ridicate.
Protectia sociala are un rol important in cresterea economica, in asigurarea stabilitatii si echitatii sociale.
Mediul de afaceri trebuie sa sprijine activ politicile sociale, obligatia statului roman fiind aceea de integrare si ajutorare a cetatenilor romani care necesita asistenta sociala.
Intreprinderea trebuie sa-si puna problema rolului sau in apararea drepturilor salariatilor in societate. Ea trebuie sa-si puna aceasta problema mai ales in conditiile in care aceste drepturi lipsesc.
Oportunitati de instruire pentru salariati
Traversam o perioada in care forta de munca disponibila este mai mare decat oferta de locuri de munca. In ultimii 20 de ani, numeroase firme si-au pierdut capacitatea de a absorbi salariati noi.
In Romania, cel putin, migrarea populatiei va deschide foarte curand o noua era, in care lipsa fortei de munca ar putea deveni o constanta pentru numeroase sectoare de activitate. De asemenea, dezvoltarea capacitatii de absorbtie a acestor salariati sau de angajare de personal nou, va deveni un factor important in dezvoltarea unei companii. Valorile, obiceiurile, capacitatea de evolutie de-a lungul carierei profesionale vor deveni si ele, elemente cheie din acest domeniu.
Conform raportului "Probleme actuale ale populatiei tinere din Romania" , realizat de Ministerul Muncii Familiei si egalitatii de sanse:
"Dupa integrarea in UE, un pericol pe piata muncii il constituie migrarea fortei de munca bine pregatite . Astfel, una din patru persoane (respectiv, 27%) ia in considerare cautarea unui loc de munca in strainatate in urmatorii trei ani. Mai mult decat atat, doar 21% dintre tineri cred ca se pot realiza mai usor in Romania , decat in strainatate.
Integrarea in UE si politicile Guvernului de a atrage angajati duc la cresterea optiunilor tinerilor catre angajatorii institutionali facand, astfel, si mai acerba lupta pentru talente.
Mirajul muncii in strainatate afecteaza, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesionisti . In general, acestia considera ca au mai multe oportunitati in afara decat in Romania."
In acest context, gasirea punctului de echilibru in negocierea dintre interesele companiei si interesele salariatilor va fi elementul central in cadrul recrutarii de personal, in decursul unei perioade de lipsa a fortei de munca.
Traversam o perioada in care oferta de mana de lucru e mai mare decat oferta locurilor de munca. Multe intreprinderi au abandonat, din acest motiv, specializarea noilor salariati.
Pe viitor se va pune problema pastrarii salariatilor si atragerii altora noi. Astfel valoarea, experienta, capacitatea de evolutie in cariera vor deveni importante, ca si punerea de acord a intereselor intreprinderii cu "binele" salariatilor, ceea ce va determina tipul de recrutare a personalului si politicile de mentinere a acestuia.
In acest cadru este necesara si mentinerea actiunilor de motivare a personalului care va trebui sa munceasca nu doar prin prisma faptului ca este angajat, ci si cel al eficientei. Unitatile de invatamant sunt datoare sa contribuie la imbunatatirea acestui aspect si sa ofere un sistem educational adaptat cerintelor sociale de dezvoltare durabila.
In prezent, Romania se confrunta cu o situatie oarecum atipica, determinata de faptul ca un numar deosebit de mare de lucratori isi gasesc loc de munca inafara teritoriului tarii. In consecinta, exista societati care se confrunta cu lipsa acuta de personal specializat. Aceasta situatie necesita solutii urgente de remediere care se pot constitui printr-o colaborare consecventa intre entitatile de invatamant si intreprinderi.
Principalii indicatori de dezvoltare durabila care fac referire directa la rolul educatiei in atingerea obiectivelor durabilitatii fac parte din grupa de indicatori sociali intitulata "Promovarea educatiei, constientizarii publice si a pregatirii profesionale". Acestia sunt: [1]
a. Indicatori de forta directoare sau ai modului de orientare: rata schimbarii populatiei cu varsta scolara, raportul inscrierii in invatamantul primar, raportul inscrierii in invatamantul liceal, rata educatiei adultilor.
b. Indicatori de stare: durata medie a invatamantului, diferenta dintre raporturile de inscriere pe sexe, numarul de femei la 100 barbati in forta de munca.
c. Indicatori de raspuns: PIB cheltuit pentru educatie.
Piata muncii din Romania si absolventii
Integrarea sociala prin munca
Situatia sociala si nivelul ridicat al somajului din ultimii treizeci de ani au determinat aparitia de situatii sociale extreme - persoane adulte care nu au fost angajate o perioada indelungata de timp, sau care nu au fost angajate niciodata cu acte in regula.
Aceasta situatie a determinat anumite reactii, care au dus la formarea de asociatii intermediare, de firme care angajeaza persoane pentru o perioada scurta si le ajuta sa se integreze atat social cat si pe piata muncii intr-un loc de munca pe termen lung. Activitatea lor nu se dezvolta intotdeauna in sectoare de activitate bine definite, si colaborarile companiilor obisnuite cu aceste firme ofera posibilitatea organizarii si evidentierii oportunitatilor viitoare de angajare.
Situatia sociala si nivelul ridicat al somajului din ultimii ani au antrenat aparitia situatiilor extreme. In zonele unde rata somajului este de 20-30%, anumite persoane adulte someaza perioade de timp foarte lungi. Sunt chiar situatii in care unele persoane adulte nu au lucrat niciodata cu norma intreaga.
Ca reactie la aceste situatii s-a dezvoltat o miscare ce a determinat crearea unor asociatii intermediare, agentii de angajare, Agentii de Locuri de Munca Temporare care raspund nevoilor acestor persoane propunandu-le activitati economice, reintegrarea sociala si gasirea unui loc de munca. Activitatile lor s-au dezvoltat adesea in cadrul unor sectoare; legatura dintre aceste organisme si intreprinderile propriu-zise a permis multor persoane gasirea unui loc de munca. Au fost puse astfel la punct strategii care permit calificarea persoanelor in domeniile in care exista cerere. In contextul noilor situatii regionale si internationale care se anunta, acest fenomen se va accentua si amplifica. Astfel intreprinderile vor trebui sa elaboreze strategii proprii de anticipare a tipurilor de recrutari viitoare tinand cont de insertia sociala.
Oportunitati de instruire pentru salariati
Traversam o perioada in care forta de munca disponibila este mai mare decat oferta de locuri de munca. In ultimii 20 de ani, numeroase firme si-au pierdut capacitatea de a absorbi salariati noi.
In Romania, cel putin, migrarea populatiei va deschide foarte curand o noua era, in care lipsa fortei de munca ar putea deveni o constanta pentru numeroase sectoare de activitate. De asemenea, dezvoltarea capacitatii de absorbtie a acestor salariati sau de angajare de personal nou, va deveni un factor important in dezvoltarea unei companii. Valorile, obiceiurile, capacitatea de evolutie de-a lungul carierei profesionale vor deveni si ele, elemente cheie din acest domeniu.
Conform raportului "Probleme actuale ale populatiei tinere din Romania" , realizat de Ministerul Muncii Familiei si egalitatii de sanse:
"Dupa integrarea in UE, un pericol pe piata muncii il constituie migrarea fortei de munca bine pregatite . Astfel, una din patru persoane (respectiv, 27%) ia in considerare cautarea unui loc de munca in strainatate in urmatorii trei ani. Mai mult decat atat, doar 21% dintre tineri cred ca se pot realiza mai usor in Romania , decat in strainatate.
Integrarea in UE si politicile Guvernului de a atrage angajati duc la cresterea optiunilor tinerilor catre angajatorii institutionali facand, astfel, si mai acerba lupta pentru talente.
Mirajul muncii in strainatate afecteaza, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesionisti . In general, acestia considera ca au mai multe oportunitati in afara decat in Romania."
In acest context, gasirea punctului de echilibru in negocierea dintre interesele companiei si interesele salariatilor va fi elementul central in cadrul recrutarii de personal, in decursul unei perioade de lipsa a fortei de munca.
Traversam o perioada in care oferta de mana de lucru e mai mare decat oferta locurilor de munca. Multe intreprinderi au abandonat, din acest motiv, specializarea noilor salariati.
Pe viitor se va pune problema pastrarii salariatilor si atragerii altora noi. Astfel valoarea, experienta, capacitatea de evolutie in cariera vor deveni importante, ca si punerea de acord a intereselor intreprinderii cu "binele" salariatilor, ceea ce va determina tipul de recrutare a personalului si politicile de mentinere a acestuia.
In acest cadru este necesara si mentinerea actiunilor de motivare a personalului care va trebui sa munceasca nu doar prin prisma faptului ca este angajat, ci si cel al eficientei. Unitatile de invatamant sunt datoare sa contribuie la imbunatatirea acestui aspect si sa ofere un sistem educational adaptat cerintelor sociale de dezvoltare durabila.
In prezent, Romania se confrunta cu o situatie oarecum atipica, determinata de faptul ca un numar deosebit de mare de lucratori isi gasesc loc de munca inafara teritoriului tarii. In consecinta, exista societati care se confrunta cu lipsa acuta de personal specializat. Aceasta situatie necesita solutii urgente de remediere care se pot constitui printr-o colaborare consecventa intre entitatile de invatamant si intreprinderi.
Principalii indicatori de dezvoltare durabila care fac referire directa la rolul educatiei in atingerea obiectivelor durabilitatii fac parte din grupa de indicatori sociali intitulata "Promovarea educatiei, constientizarii publice si a pregatirii profesionale". Acestia sunt: [1]
a. Indicatori de forta directoare sau ai modului de orientare: rata schimbarii populatiei cu varsta scolara, raportul inscrierii in invatamantul primar, raportul inscrierii in invatamantul liceal, rata educatiei adultilor.
b. Indicatori de stare: durata medie a invatamantului, diferenta dintre raporturile de inscriere pe sexe, numarul de femei la 100 barbati in forta de munca.
c. Indicatori de raspuns: PIB cheltuit pentru educatie.
Piata muncii din Romania si absolventii
Salariile si problemele adiacente
Problema mobilitatii salariatilor este esentiala si va creste in importanta in perioada urmatoare. Situatia demografica, pensionarile masive, vor determina o lipsa de personal in anumite sectoare de activitate. In cincisprezece ani, o serie de activitati vor fi inlocuite cu altele. Va deveni astfel esentiala problema recrutarii de personal si a capacitatii de pastrare a salariatilor, ei trebuind sa fie in mod obiectiv motivati. Aceste aspecte sunt legate de misiunea companiei, de statutul ei, de capacitatea ei de dezvoltare in urmatorii ani.
Capacitatea de atragere si de mentinere a salariatilor depinde de o serie de factori precum: planificarea recrutarilor si a proceselor de formare, planul de dezvoltare a carierei, misiunea companiei si modul in care isi desfasoara activitatea.
Problema mobilitatii salariatilor este considerata a fi deja importanta si ea va deveni si mai imperativa in anii urmatori. Situatia demografica si iesirile masive la pensie vor antrena deficiente de personal in anumite sectoare de activitate. Romania deja se confrunta cu situatia in care numarul pensionarilor il depaseste pe cel al salariatilor sau contribuabililor. Problema angajarilor precum si cea a fidelizarii personalului va deveni de extrem de importanta, ea depinzand de responsabilitatile postului, de statut, de posibilitatile de promovare .
Recrutarile din timp, posibilitatile de specializare, evolutia in cariera, tipul de activitate si posibilitatile intreprinderii vor influenta in anii ce urmeaza capacitatea intreprinderilor de a-si atrage si a-si pastra angajatii.
"Cartea verde a populatiei
Printre cauze s-ar numara fertilitatea scazuta (1,3 copii la o femeie, rata necesara pentru a asigura inlocuirea populatiei fiind de 2,1) si migratia fortei de munca, aproximativ 2 milioane de romani aflandu-se peste hotare. Potrivit documentului citat, numarul emigrantilor ilegali este necunoscut. Pe de alta parte, Romania se bucura de un nivel mediu al ratei mortalitatii si de o crestere a sperantei de viata, ceea ce determina o imbatranire semnificativa a populatiei. Din circa 21,6 milioane de locuitori, aproximativ 10,5 la suta sunt adulti, cinci milioane - copii si adolescenti, iar sase milioane sunt varstnici. Peste 50 de ani se apreciaza ca tabloul demografic va fi complet diferit. Pensionarii vor reprezenta mai mult de jumatate din populatia tarii, ceea ce va face ca 'piramida varstelor' sa-si ingusteze semnificativ baza.
Mobilitatea fortei de munca
Trebuie privita cu mare seriozitate deplasarea unui numar important de persoane dintr-o regiune in alta. Lupta impotriva efectului de sera este provocarea acestui secol si sectorul "transport" contribuie semnificativ la accentuarea efectului de sera.
Populatia si companiile trebuie sa abordeze problema deplasarii salariatilor catre serviciu si catre casa. Factorii de decizie din departamentul transporturi sunt cei care trebuie sa faca o analiza a raportului cost - beneficiu din punct de vedere economice, pe de o parte, si impactul asupra mediului, pe de alta parte.
O companie poate sa propuna diverse variante de transport individual sau in comun precum folosirea autobuzelor, microbuzelor, bicicletelor. Anumite companii, ca urmare a studiilor efectuate, au concluzionat ca este mai eficient sa ofere pantofi sport salariatilor care locuiesc in apropiere, decat sa faca cheltuieli suplimentare pentru extinderea parkingului actual.
Abordarea generala a problemei deplasarii catre si dinspre locul de munca, a facut obiectul unor analize ce a inclus efectuarea unor teste. A fost astfel dezvoltata o metoda care se numeste Plan de Deplasare in Firma.
Trebuie mentionata in acest context si activitatea asociatiei Orée. Infiintata in 1992, Asociatia Oree reuneste companii si entitati ce au o viziune comuna asupra relatiei actori economici- mediu in general si asupra managementului de mediu si implementarea sa la nivel teritorial in particular. Informatii suplimentare despre aceasta asociatie puteti gasi pe web site-ul https://www.oree.org/
Intreprinderile cu numar mare de angajati trebuie sa-si asume responsabilitatea transportului personalului. Astfel trebuie luat in calcul efectul de sera generat de transportul acestora. Orice colectivitate, ca si orice intreprindere, trebuie sa-si puna problema venirii si plecarii salariatilor la si de la locul de munca, sa tina cont de costurile sociale, de economia de mijloace si de protectia mediului.
O intreprindere poate sa decida crearea unui serviciu care sa permita tuturor salariatilor sau doar unora dintre ei renuntarea la masina personala si adoptarea altor solutii: utilizarea unei masini comune, facilitatea cailor de acces pentru pietoni sau ciclisti. Bineinteles, ea poate sa se organizeze in asa fel incat sa faciliteze accesul la mijloacele de transport in comun. Anumite intreprinderi au socotit ca intre a oferi mai multe locuri de parcare si a incuraja salariatii sa nu mai foloseasca masina proprie, e mai putin costisitor sa ofere biciclete angajatilor ce locuiesc aproape de locul de munca decat sa investeasca in largirea parcarilor.
Analiza generala a deplasarilor a determinat elaborarea unei metodologii numita PDE (Plan de Deplasare catre Intreprindere). Este cazul unor asociatii care propune intreprinderilor promovarea unor asemenea decizii.
In cadrul Conferintei Natiunilor Unite pentru Asezari
Umane, care a avut loc in
a. Indicatori generali: facilitati de transport; pretul combustibilului; ponderea din buget pe gospodarie dat pe transport; consumul de combustibil in transport.
b. Indicatori pentru infrastructura de transport: lungimea drumurilor raportata la vehicule; concentratia pe drumuri.
c. Indicatori de vehicule rutiere: vehicule depasind emisii standard; consumul de combustibil al automobilelor; pietoni omorati.
d. Indicatori de transport public: locuri in transportul public si de masa; recuperarea costurilor prin bilet de calatorie.
Inclusiv in tarile cu un nivel de dezvoltare mai modest, numerosi salariati isi permit sa se deplaseze la serviciu cu masina personala. Astfel, din punct de vedere al obiectivelor ecologice, acesta nu reprezinta un progres. Mult mai util pentru atingerea standardelor de dezvoltare durabila ar fi ca unitatile economice - mai ales cele de mari dimensiuni - sa asigure un mijloc de transport in comun (exemplu: SC Antibiotice SA Iasi, ArcelorMittal Galati). Acest fapt ar permite evitarea aglomeratiilor la ore de varf si, implicit, economisirea timpului.
Drepturile omului, copiilor si femeilor
Cum se respecta Carta Natiunilor Unite privind "drepturile omului" ?
In Uniunea Europeana respectarea drepturilor omului este foarte importanta, drept pentru care legislatia U.E este una din cele mai avansate din lume, la acest capitol. Desigur, se impune o permanenta vigilenta in monitorizarea modului in care se respecta aceasta legislatie.
Companiile multinationale, cu sediul in U.E si activitati in afara acesteia, se pot confrunta cu situatii diverse in functie de cultura locala din tarile respective.
La nivel local, in tari unde respectul fata de Carta Natiunilor Unite nu face parte din valorile locale, companiile multinationale trebuie sa identifice consecintele clare pe care nerespectarea acestor drepturi le are asupra derularii activitatii sale, in conformitate cu valorile pe care le dezvolta compania pretutindeni.
Cum trebuie abordata problema drepturilor femeii intr-un anumit context cultural?
In zonele in care drepturile omului sunt recunoscute, compania trebuie sa analizeze aspecte privind dreptul la munca al femeilor si, in principal, posibilitatea acestora de a promova in cadrul companiei.
Ce putem face pentru imbunatatirea protejarii drepturilor copiilor ?
Daca din motive de constrangeri economice si de supravietuire, copii sunt obligati sa munceasca, companiile multinationale trebuie sa interzica exploatarea copiilor in unitatile sale, influentand astfel prelungirea perioadei de scolarizare.
Discriminarea
Ce este discriminarea?
Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata - care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Discriminarea directa Discriminarea este catalogata ca fiind directa atunci cand o persoana este tratata mai putin favorabil decat alta persoana intr-o situatie comparabila datorita rasei sau originii sale etnice, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala.
Un exemplu de discriminare directa este o oferta de lucru care mentioneaza ca 'persoanele cu handicap nu au voie sa aplice'. Insa, in realitate, discriminarea imbraca cele mai subtile forme. De aceea, discriminarea indirecta este de asemenea deseori intalnita.
Discriminarea indirecta Discriminarea este catalogata ca fiind indirecta atunci cand o prevedere aparent neutra, un criteriu sau o practica dezavantajeaza persoanele pe baza rasei sau originii etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, varstei sau orientarii sexuale.
Un exemplu de discriminare indirecta este sa se solicite unei persoane care aplica pentru un post sa dea un test intr-o anumita limba, chiar daca acea limba nu este necesara pentru acel post. Testul ar putea exclude mai multe persoane care au o alta limba materna.
Face parte discriminarea etnica din preocuparile companiilor?
Realitatea este cruda. Discriminarea functioneaza atat in mod voluntar, dar si mai putin constient. Aceasta situatie injusta este o problema sociala, reala si actuala, ce afecteaza intreaga societate si care se poate rezolva doar prin mobilizarea tuturor factorilor implicati.
Discriminarea are efecte secundare asupra modelului republican/democratic de ascensiune sociala si dezvoltare personala, efecte ce apar inca din perioada de scolarizare. Tinerii, si in special copiii, sunt foarte influentati de modelele de reusita sociala deoarece ei se raporteaza la modul in care evolueaza cei din jurul lor, mai ales cei mai in varsta decat ei. Majoritatea copiilor si tinerilor apartinand unei etnii defavorizate considera ca, indiferent ce ar face, nu au sanse de a avea o cariera.
De aceea este foarte important ca factorii de decizie sa gaseasca modalitati de depasire a blocajelor existente. Au fost intreprinse in acest sens diverse actiuni de catre sociologi. In ceea ce priveste implicarea companiilor, problema este relativ simpla, un element foarte important de coeziune sociala fiind diversificarea cercului angajatorilor.
Compania este un actor pasiv, voluntar sau activ in problema marginalizarii minoritatilor etnice sau nereprezentative in anumite zone geografice ?
Aceasta marginalizare nu are la baza originea diferita a persoanelor. Exista tendinte globale de marginalizare pentru ca anumite etnii sunt considerate minoritare sau, pur si simplu, pe baza anumitor "obiceiuri". Acest mecanism de marginalizare permanenta are repercursiuni considerabile asupra coeziunii sociale in general. Intr-o situatie de derulare a activitatii in astfel de zone, este important sa se inteleaga aceasta realitate si sa se elaboreze o strategie coerenta si operationala.
Legislatie privind combaterea discriminarii in Romania
Civilizatiile primare
Este luat in calcul riscul care ameninta supravietuirea civilizatiilor primare, in diferite zone de pe glob?
Dintre civilizatiile primare (China, India si Mesopotamia, triburile amer-indiene africane si amazoniene) au supravietuit doar cateva1. In ultimii 500 de ani, europenii au invadat intregul Glob. Consecinta directa a fost resimtita, de cele mai multe ori, de populatiile primare si majoritatea civilizatiilor respective au disparut complet.
In ciuda acestui proces de eradicare, exista, inca vestigii ale acestor prime civilizatii. Organizatia Survival International, sustine ca 'exista cel putin 15 triburi amazoniene in Peru2, care nu au avut niciodata contact cu grupuri exterioare, si sunt , prin urmare foarte vulnerabile la diverse boli, pentru care nu au imunitate naturala' . Din revista National Geografic, aflam ca, in ultimii ani o serie de triburi originare au fost identificate si in Brazilia, iar in Columbia tribul Nukak a fost izgonit de pe teritoriul sau de catre gruparea insurgenta FARC.
Si alte organizatii sustin ca drepturile acestor bastinasi sunt deseori incalcate de catre guvernele interesate doar de o imbogatire rapida. In prezent organizatii civice precum si organizatii locale fac presiuni asupra guvernelor si justitiei pentru a stopa abuzurile comise in anumite zone.
Prin urmare, problema protejarii drepturilor lor pe viitor este foarte importanta. Companiile miniere, agroalimentare, forestiere, de constructii civile ce opereaza in aceste regiuni, sunt vizate in mod special in aceasta privinta.
Coeziunea sociala si teritoriala
Poate contribui o firma la imbunatatirea coeziunii sociale sau teritoriale? O companie isi poate dezvolta activitatea intr-un anumit domeniu, pe unul sau mai multe continente. Ea poate fi un factor neutru fata de problemele si actiunile din anumite zone, sau poate sa contribuie la ameliorarea unor probleme ce exista intr-o anumita zona, probleme ce dauneaza unei bune coeziuni sociale in zonele respective: precum provenienta geografica a salariatilor si excluderea sociala a anumitor categorii, precum si probleme de discriminare care afecteaza o parte din populatia zonei respective.
Implicarea tinerilor
Societatile au dezvoltat, in decursul timpului, un proces de educare si formare profesionala din ce in ce mai complicat si mai indelungat. De asemenea, incadrarea in campul muncii este un proces de lunga durata, aproximativ de aceeasi durata cu cea a studiilor superioare. De exemplu, in Franta, a doua economie a Uniunii Europene, rata somajului in randul tinerilor a fost foarte ridicata , atingand nivelul maxim de 10,2% in mai 2005, dupa care a scazut constant atingand doar 9% in iunie 2006 la 9%.
Aceasta situatie va determina o perioada de tensiune pe piata muncii, care decurge dintr-o perioada de inversie demografica. Este astfel important ca toti actorii economico-sociali sa aiba o strategie clara de incadrare a tinerilor la toate nivelele de calificare, atunci cand acest lucru este posibil.
In zonele urbane cu dificultati, rata somajului in randul tinerilor intre 18 si 25 de ani este intre 60 si 75%.
Poate si trebuie ca o companie sa analizeze care este rolul sau in materie de excludere sociala?
Aceasta este o intrebare care a fost tratata in maniere diferite de-a lungul anilor. Zonele cu o rata a somajului foarte ridicata pot prezenta profile familiale destramate, ele au o populatie care nu cunoaste deloc sau foarte putin natura relatiilor de munca. Rolul de integrare in campul muncii pe care compania il avea inca de acum 30 de ani s-a diminuat in aceasta perioada a "abundentei" de resurse umane. Functia de integrare si calificare a noilor salariati a disparut.
Insa, in contextul inversiunii demografice, sunt sanse mari ca aceasta problema sa redevina de actualitate. Compania, precum si toti angajatorii trebuie:
In caz contrar, companiile se pot confrunta cu o lipsa de personal, pot ramane posturi vacante, desi exista o rata ridicata a somajului.
Economia sociala si solidara in Uniunea Europeana
Asociatiile populare si cooperativele, la originea istorica a economiei sociale
Ca activitate, economia sociala este legata din punct de vedere istoric de asociatiile populare si de cooperative, care constituie coloana sa vertebrala. Sistemul de valori si principiile de conduita ale asociatiilor populare, cristalizate in cooperatismul istoric, este cel care a servit la formularea conceptului modern de economie sociala, structurat in jurul cooperativelor, al societatilor mutuale, al asociatiilor si al fundatiilor.
Conceptul de economie solidara graviteaza in jurul a trei poli: piata, statul si reciprocitatea. Acesta din urma corespunde unui schimb nemonetar in domeniul sociabilitatii primare, identificate inainte de toate cu apartenenta la asociatii.
Abordarea economiei solidare prezinta importante elemente de convergenta cu cea a economiei sociale, folosindu-se, de altfel, si expresia "economie sociala si solidara". De asemenea, din punct de vedere practic, toate organizatiile considerate a face parte din economia solidara se regasesc, fara indoiala, si in economia sociala.
Domeniul de aplicare actual al economiei sociale
In UE, peste 240 000 de cooperative erau active din punct de vedere economic in 2005. Acestea sunt bine implantate in fiecare domeniu de activitate economica si sunt foarte bine reprezentate in sectoarele agricol, al intermedierii financiare, al comertului cu amanuntul si al locuintei, precum si, sub forma unor cooperative ale lucratorilor, in sectoarele industrial, al constructiilor si al serviciilor. Aceste cooperative angajeaza in mod direct 3,7 milioane de persoane si au 143 milioane de membri.
Societatile mutuale de asigurari sociale si de sanatate ofera asistenta si acoperire unui numar de peste 120 milioane de persoane. Societatile mutuale de asigurari detin o cota de piata de 23,7%.
In 1997, asociatiile angajau la 6,3 milioane de persoane, iar in 2005, acestea furnizau peste 4% din PIB si aveau ca membri 50% din cetatenii Uniunii Europene. In 2000, existau peste 75 000 de fundatii, care au cunoscut o puternica dezvoltare incepand din 1980, inclusiv in noile state membre ale UE din Europa Centrala si de Est. Peste 5 milioane de voluntari cu echivalent de norma intreaga lucreaza in UE.
In concluzie, dincolo de importanta sa cantitativa, in ultimele decenii, economia sociala nu numai ca si-a afirmat capacitatea de a contribui in mod eficient la rezolvarea noilor probleme sociale, ci si-a consolidat si pozitia de institutie indispensabila pentru o dezvoltare economica durabila si stabila, care sa adapteze serviciile nevoilor, sa sporeasca valoarea activitatilor economice care satisfac nevoile sociale si asigura o distributie mai echitabila a veniturilor si a bogatiei, sa corecteze dezechilibrele de pe piata muncii si, pe scurt, sa aprofundeze si sa consolideze democratia economica.
Finante sociale si etice
In ultimii ani s-au dezvoltat in tarile vestice, diferite forme de mobilizare a economiilor intr-un sector denumit sectorul sistemelor de finantare pe considerente etice si solidare.
Aceste forme au aparut ca raspuns la o carenta a sistemului bancar de a sustine proiectele de investitii mici. Principalele forme sunt: fondurile de garantare sau de economisire dedicate, cooperative de capital de risc, institutii de credit solidar. (Primele doua categorii intervin in domeniul crearii intreprinderilor pentru complementarea interventiei bancare si pentru completarea acesteia).
Finantele mutuale merg mai departe deoarece acestea sunt cele prin care deponentii accepta sa fie finantate, la o rata sub cea de referinta, cu titlu de mutualitate de risc proiectele altor persoane.
Bancile au dezvoltat fonduri etice care vin mai mult dintr-o traditie anglosaxona a plasamentelor facute de comunitatile religioase, a unor anumite cercuri de militanti. Aceste fonduri etice au fost de asemenea corespondentele interventiei fondurilor de pensie in economie.
Institutiile financiare sunt putin numeroase in Franta. Cooperativele de capital de risc sunt doar cateva. Exista, de asemenea, forme de 'colecte' cetatenesti in care, in cadrul unui cerc de incredere, membrii colectei, efectueaza economii pe care le investesc in anumite proiecte in fiecare an.
In tarile din Euopa sudica, s-au dezvoltat Case de microcredit care permit persoanelor sa isi creeze propriul loc de munca sau propria activitate plecand adesea de la o miza foarte modesta. Aceste Case au permis in douazeci de ani unui numar de peste 10 milioane de familii sa iasa din mizerie. Rata este ridicata, durata de rambursare mica, fapt pentru care rata de revenire este in medie de 98% pentru unele imprumuturi.
In Franta, legislatia a recunoscut economia solidara ca fiind la acelasi nivel ca si cel al celor care plaseaza banii lor in fonduri de economii pentru investitii. Legea asupra economiilor salariale a deschis posibilitatea pentru gestionarii OPCVM (Organisme de Placement Collectif en Valeurs Mobilières), intreprinderile responsabile si reprezentantii sindicali de a decide asupra plasamentului a 5-10% din masa generala a acestor fonduri.
Procese etice si achizitii
Dezvoltarea durabila trebuie sa abordeze problemele majore. De exemplu, in contextul saraciei actuale, unul dintre obiectivele fixate este asigurarea accesului la apa potabila pentru doua miliarde de persoane care au fost exonerate de acest drept. In multe dintre orasele tarilor din emisfera sudica, sistemele clasice existente nu sunt adaptate la nevoile locuitorilor.
Inovatia va presupune identificarea solutiei ce poate asigura nevoile de apa potabila pentru baut si spalat, de a gasi alternative tehnice, de a oferi posibilitatea redimensionarii resurselor, etc. pentru ca aceste nevoi fundamentale sa fie acoperite si costul acestui serviciu sa devina compatibil cu mijloacele de care dispun locuitorii din aceste zone. Cercetarea poate consta in dezvoltarea de procese noi care se reflecta asupra produselor, determinand o ruptura in raport cu ceea ce exista sau ameliorand cu un factor « x » varianta anterioara.
Considerarea factorului mediu
In decursul ultimilor ani au aparut etichete ecologice, care permit recunoasterea acelor produse care au fost create luand in calcul protectia mediului.
Mai multe surse de energie regenerabila au devenit rentabile. Din punct de vedere tehnologic progresul are o evolutie accelerata constanta. Problema pietei franceze in acest domeniu este simpla: cererea interna slaba afecteaza producatorii din punct de vedere al costului ridicat de cercetare si dezvoltare, costuri care se reflecta asupra volumului mic vandut, si care au o incidenta puternica asupra pretului unitar al echipamentului. Acest pret ridicat explica decalajul fata de tarile europene vecine sau fata de Japonia, unde pretul este deja cu 30% mai ieftin.
Societatea civila si relatiile existente in cadrul societatii
Achizitiile fac parte din sistemele dezvoltate in cadrul societatii in contextul in care realizarea produsului cumparat sau a serviciul prestat presupune accesul la munca al populatiei discriminate (persoane cu dizabilitati) sau al persoanelor in curs de integrare sociala sau pe piata fortei de munca, sau realizarea/prestarea se desfasoara in conditii care garanteaza de exemplu respectarea drepturilor copiilor, etc.
Reducerea disparitatilor intre tarile, regiunile Nordice si cele Sudice
Una din modalitatile de reducere a disparitatilor intre aceste regiuni s-a dovedit a fi Comertul Echitabil.
Comertul echitabil are ca scop promovarea micilor producatori dezavantajati sau a muncitorilor aflati in pozitii dezavantajate din tarile in curs de dezvoltare, prin acordarea de sprijin si asistenta, crearea de relatii ferme cu cumparatorii straini si, daca este necesar, acceptarea unor preturi peste nivelul pietei. Acolo unde este prezenta relatia angajat - angajator, dinamica comertului corect are ca scop mentinerea acelorasi standarde de munca, asa cum se obisnuieste in comertul echitabil.
Comertul echitabil este un model ce ilustreaza procesul de emancipare si de instalare a filierelor economice de baza in zonele sudice, unde standardele economice sunt foarte scazute, economia informala fiind dominanta. Identificarea precisa a produselor, stabilirea de comenzi in mod regulat, pot contribui la deschiderea catre populatie a unor perspective care nu existau pana acum.
Aceasta abordare poate exista insa doar pentru filierele obisnuite. De exemplu, untul de Karite, care este traditional extras dintr-o nuca a unui arbore care in Africa este folosit pentru sapun, este utilizat in industria cosmetica in scop curativ. Tona de unt din import intra in fabrica din Europa sau America de Nord la 4-500 euro, rezulta 5000 euro - valoarea produselor ce sunt obtinute la capatul liniei de productie. Totusi, tona rafinata 95% este cumparata cu 6 euro de la grupurile/cooperativele de femei producatoare, si pleaca cu 60 de euro catre capitalele africane unde va fi preluata de catre intermediari. Distribuirea a 6 sau 12 euro in plus catre aceste cooperative productive ale femeilor nu este o problema de ordin economic, dar poate insemna foarte mult pentru ele.
Acest tip de comert se concentreaza direct asupra comertului cu anumiti producatori, in scopul de le asigura conditii de comercializare a produselor care sa le permita sa-si sustina activitatea. Prin acest sistem se urmareste ca profitul sa apartina in primul rand producatorilor si nu comerciantilor sau intermediarilor.
Certificarea produselor si serviciilor
De mai multi ani, strategiile privind productiile performante au inceput sa tina cont si de protectia mediului. Aparitia pe piata a produselor ecologice a determinat crearea etichetelor ecologice, dar care sunt totusi prea putin cunoscute in Romania, desi potentialul de productie in acest domeniu este foarte ridicat. Cu toate acestea, gama de produse ecologice se diversifica pe an ce trece si cunoaste o dinamica crescuta si in noi sectoare. Romania este deja cunoscuta pe piata europeana ca producatoare de produse agricole/agroalimentare ecologice, majoritatea lor fiind destinata exportului (90-95%). Nivelul anual al exporturilor de produse ecologice romanesti se cifreaza la cca. 10 milioane euro.
La nivel european, comercializarea produselor ecologice se face in proportii si modalitati diferite. Astfel, in Germania la nivelul anului 2001 existau 100 de magazine de tip supermarket ecologic, iar in anul 2002 numarul acestora a ajuns la 250-300.
Firmele care comercializeaza produse ecologice, orientate aproape in exclusivitate pe acest tip de comert, tin legatura in mod direct cu producatorii si furnizorii acestor produse, dezvoltand o strategie 'ecologica' specifica magazinelor de desfacere.
Un aspect foarte important il constituie certificarea si etichetarea produselor sau porceselor de productie ecologice.
Certificare Forest Stewardship Council (FSC) pentru management forestier
Marca FSC indica faptul ca lemnul folosit pentru fabricarea produsului respectiv provine dintr-o padure care a fost evaluata independent, fiind bine gospodarita, in concordanta cu standarde stricte de mediu, sociale si economice.
Obtinerea unei certificari FSC reprezinta un parteneriat intre ecologistii preocupati de calitatea padurilor si conservarea biodiversitatii, pe de o parte, si silvicultorii care doresc sa gaseasca o modalitate de extindere a pietei produselor forestiere obtinute din paduri gospodarite ecologic, pe de alta parte. Gestionarea resurselor urmareste un plan de dezvoltare durabila a zonei forestiere: rotatia parcelelor si esentelor in functie de un plan, tinand cont de stocuri, de viteza de crestere a fiecarui soi, pierderile naturale de-a lungul unui an, pierderile legate de perioada de exploatare.
Protejarea biodiversitatii urmareste, in primul rand, printre alte aspecte importante: stoparea braconajului care afecteaza speciile protejate, mentinerea activitatilor traditionale care utilizeaza si exploateaza resursele padurii.
Statutul lucratorilor din sectorul forestier este legat, in general, de relatia cu comunitatea, ceea ce permite identificarea nevoilor comunitatii. Poate fi astfel elaborat un plan pentru identificarea si stabilirea prioritatilor. Din evaluarea operatiilor va rezulta nivelul de remunerare a muncitorilor, precum si acordurile privind dreptul de exploatare cutumiera, prin aceasta intelegand parcele al caror uzufruct va reveni direct comunitatii.
Delegarea serviciilor publice
Delegarea serviciului public este de fapt o inventie franceza, care combina actiunile autoritatilor publice, (responsabile de definirea domeniilor si termenilor de delegare a serviciilor sub forma caietului de sarcini) si cele ale unui actor privat (firma, organizatie non-profit, etc) care va obtine pe baza caietului de sarcini, dreptul de a presta un serviciu pe parcursul unei perioade determinate.
Acest proces, aflat la intersectia celor doua medii, ridica problema de a privi aceste servicii din perspectiva dezvoltarii durabile, demers ce determina diverse comentarii.
Principiile bunei guvernari si ale transparentei invita companiile sa-si faca cunoscuta actvitatea, ansamblul de elemente ce definesc serviciul prestat catre partile implicate, care reprezinta de fapt ansamblul utilizatorilor din sectoarele de activitate in cauza.
Cetatenii trebuie sa se asocieze in definirea prioritatilor tematice pentru domeniile serviciului in cauza, ce sunt delegate partial sau integral, precum si in gasirea de solutii de organizare a diferitelor tematici.
Apare si problema preocuparilor din afara sferei cerere-oferta, dar care sunt determinante pentru stabilirea unei politici coerente impreuna cu participanti care au experienta in domeniul respectiv precum si cu cei ce au experiemnta in domeniile complementare.
Este foarte importanta stabilirea unei reguli in acest sens. Colectivitatea trebuie sa dezvolte un scenariu pentru toate problemele zonei in care se afla, sa genereze noi raspunsuri si solutii implicand si locuitorii in procesele de luare a deciziei.
Companiile trebuie sa fie parte integranta a acestui proces pentru ca atunci cand li se deleaga un serviciu, acesta va face parte din obligatiile sale. Este esential ca compania sa se situeze cat mai bine in raport cu obiectivele generale aferente problemelor in care intervine, in raport cu domeniul sau de actiune, deoarece in caz contrar, imaginea ei va fi rapid afectata.
In materie de eficienta economica, compania trebuie sa aiba argumente concrete la criticile adresate in mod frecvent, cum ar fi pretul prea ridicat al prestatiei Elementele care alcatuiesc serviciul trebuie sa corespunda intru-totul modului in care acesta a fost definit in cerea de oferta si in delegarea lui. Compania poate dezvolta procedee noi, precum si strategii de cercetare-devoltare pentru a imbunatati calitatea solutiilor curente.
Sub-Contractarea
Subcontractarea este importanta. Anumite sisteme de management abordeaza relatia cu prestatorii doar din punct de vedere al pretului si al marjei de profit. In acest context este considerata normala miscarea stocurilor in favoarea generarii de imobilizari in planul de conturi, reducand la maxim marja de castig.
Dezvoltarea durabila invita la reflectie, la a privi toate aceste chestiuni dintr-o alta perspectiva: care sunt regulile, care sunt relatiile ce trebuie sa se stabileasca cu subcontractantii pentru care acestia sa poata sustine procesul de dezvoltare durabila?
De exemplu daca se diminueaza numarul de camioane la doua si aceasta implica trei zile de depozitare a marfii, cum este analizata aceasta problema?
Pentru ca un producator agricol sa implementeze practici compatibile cu aceasta abordare, trebuie calculata marja care il pune pe agricultor la adapost de schimbarile climatice si trebuie creat un sistem de preluare a factorului de risc.
E necesara deci o abordare completa pentru ca ansamblul subcontractorilor sa poata utilizeze aceste conditii de productie precum si achizitiile echitabile.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
