Capitalul si esenta evaluarii lui

Capitalul si esenta evaluarii lui

Capitalul este una din ideile centrale ale stiintelor economice. Capitalul este produs de insusi sistemul economic, el nu vine din neant. Dupa ce este produs el este folosit ca resursa in producerea altor bunuri si servicii. Bunurile de capital sunt bunuri produse pentru a produce in timp servicii productive de valoare.

De obicei, cand ne gandim la capitalul unei firme sau la capital in general, ne gandim la capitalul tangibil si uitam capitalul intangibil. Capitalul uman (calificarea, specializarea, sanatatea si altele) sau bunul renume al fiecarei firme sunt capital intangibil.

Populatia impartita in familii, firmele si guvernul, toate produc capital care se acumuleaza sub forma de stoc de capital. Cea mai folosit masura a stocului de capital al unei firme este valoarea curenta pe piata a cladirilor fabricii, echipamentelor, stocurilor de inventar etc. si a activelor intangibile ale acelei firme. Totusi, cand ne gandim la capital trebuie sa ne gandim la stocul de capital real si nu la capitalul financiar asa cum facem de obicei in vorbirea de zi cu zi.

In mod corect, termenul de "investitie" se refera la crearea de capital real, nu la cumpararea unei actiuni de capital sau a unei obligatiuni de capital, in vreme ce o actiune de capital este ceva dematerializat, capitalul real sau fizic se depreciaza. Valoric, deprecierea capitalului este diminuarea valorii economice a unui activ de capital fizic de-a lungul timpului.

Toate fondurile banesti pe care firmele le folosesc sa cumpere capital vin direct sau indirect de la populatie. Cand vin direct de la guvern, se cheama ca vin lot de la populatie, dar indirect prin intermediul veniturilor fiscale. Pietele financiare de capital canalizeaza economiile familiilor populatiei catre proiectele de investitii.

Profilul si dobanda sunt fluxuri de venii care sunt platite proprietarilor de capital. Ele sunt rasplata data familiilor de oameni pentru amanarea deciziei de a consuma, pentru asumarea riscului si pentru spiritul intreprinzator pe care-l manifesta. Decizia de investi implica obligatoriu elaborarea de previziuni. Investitorii trebuie sa evalueze fluxul asteptat de servicii productive viitoare pe care un proiect de investitii il va aduce, precum si fluxul de venit aferent. Posibilitatea obtinerii unei dobanzi de catre orice detinator de bani face ca intotdeauna un proiect de investitii sa aiba un cost de oportunitate. Aceasta dobanda trebuie comparata cu fluxul din venit asteptat in viilor de la proiectul de investitii respectiv. Dobanda este tariful pe care un debitor il plateste creditorului pentru folosirea banilor. Dobanda la un anumit imprumut depinde de durata imprumutului, de riscul implicat si de cerintele de venit ale creditorului. Dobanda reala este rata dobanzii nominale minus rata inflatiei.

Pe ansamblul unei tari cum ar fi Romania, de exemplu functia investitiilor totale sau eficienta marginala a investitiile totale ne arata cererea de capital dintr-o economie in functie de rata dobanzii pietei. O dobanda mai mica ar trebui sa stimulezi investitiile.

Un proiect individual de capital poale fi evaluat prin calcularea valorii prezente discontate a valorii viitoare a profiturilor asteptate de pe urma proiectului si compararea ei cu costul initial al proiectului. O a doua metoda este calcularea ratei implicite de profit (randament) a proiectului si compararea ei cu rata de dobanda a pietei. Valoarea prezenta a unei sume viitoare este suma care trebuie depusa azi, la dobanda curenta, pe piata financiara pentru a aduce la scadenta aceeasi suma. Altfel spus este valoarea prezenta pe piata a acelor bani viitori. Valoarea de piata a unui activ de capital este, in mod normal, valoarea prezenta a fluxului de venit net pe care activul il va aduce proprietarului.

Pentru ca oferta de pamant si de alte resurse cheie in general si oferta fiecarui lot de pamant sau alta resursa cheie in particular este fixa, spunem ca valoarea lor este determinata exclusiv de cerere. Remunerarea oricarui factor de productie a carui oferta este fixa se numeste renta pura. Pietele de capital canalizeaza capitalul catre cea mai productiva utilizare a sa, asa cum piata funciara canalizeaza pamantul catre cea mai productivi utilizare a sa.

Extraordinara productivitate a societatii omenesti moderne se datoreaza in buna parte capitalului enorm pe care-l pune in functiune in fiecare an sau pe care l-a acumulat de-a lungul anilor, in medie, in SUA, un angajat lucreaza in fiecare moment cu un capital de 50.000 dolari (la nivelul anului 1985), iar in Elvetia cu un capital de 150.000 franci elvetieni (circa 100.000 dolari, la nivelul anului 1995). Miracolul japonez s-a datorat, inainte de toate, ratei foarte mari de economisire nationala care a permis o rata foarte ridicata de investitii interne, an de an. Ceva similar, dar suplimentat de atragerea unor capitaluri financiare straine, a permis o rata mare de investitii in multe alte tari est-asiatice.

Firmele existente (cautand sa-si sporeasca profitul) noile firme potentiale (care vor sa intre pe piata) si intreprinzatorii cu noi idei, toti isi evalueaza in permanenta proiectele de investitii potentiale. Concomitent, familiile de oameni economisesc o parte din veniturile lor. Noile economisiri devin parte a averii lor nete si oamenii vor ca ea sa le aduca un venit suplimentar. In fiecare an, o buna parte din noile economisiri ale populatiei sunt date pe mainile firmelor pentru a le folosi la cumpararea de noi bunuri de capital.

Intre populatie si firme se afla un sector intermediar si anume piata financiara de capital. Zilnic milioane de oameni participa cu bani pe pietele financiare. Realmente, in lumea intreaga mii de fonduri de management monetar, fonduri de pensii, fonduri mutuale, portofolii de colegii universitare, de alte institutii culturale sau asociatii de oameni, case de brokeraj, asociatii ale comerciantilor de instrumente financiare derivate, si, in fine, banci de tot felul cauta sa obtina cea mai ridicata rata de randament la fondurile economisite de populatie. Si unii si altii sunt gata sa plateasca pentru a sti cum sa obtina randamentul cel mai ridicat posibil. Managerii monetari scruteaza orizonturile financiare pentru a gasi investitii profitabile, pentru a vedea ce afaceri merg bine, ce afaceri merg prost, daca este vreo sansa suplimentara de castig finantand un intreprinzator sau altul s.a.m.d. Toate aceste analize, facute de specialisti care cauta sa sporeasca profitul pentru actionarii lor, de managerii fondurilor mutuale pentru a spori venitul clientilor lor, de intreprinzatori pentru a obtine profituri din inovatii nu fac altceva decat sa dirijeze capitalul, mai intai cel financiar si mai apoi cel fizic, catre cele mai productive utilizari, in cadrul firmei, evaluarea proiectelor individuale de investitii implica elaborarea de previziuni si evaluarea fluxului venitului potential care va li obtinut abia in anii urmatori.