Cheltuielile intreprinderii: continut, structura, indicatori de analiza

Cheltuielile intreprinderii: continut, structura, indicatori de analiza

Cheltuielile unei intreprinderi reflecta sub forma valorica intregul consum de factori de productie sau de resurse materiale, umane si financiare, efectuat pentru fabricarea si vanzarea productiei. Nivelul, dinamica si structura acestor cheltuieli reflecta in mod sintetic activitatea intreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie sa reprezinte un obiectiv principal pentru toti agentii economici, in vederea sporirii eficientei intregii activitati desfasurate.

Cheltuielile totale ale intreprinderii (Ct) pot fi grupate dupa mai multe criterii, dintre care mai importante sunt:

a) Dupa natura lor, cheltuielile totale cuprind: cheltuieli de exploatare (Ce), cheltuieli financiare (Cf) si cheltuieli extraordinare (Cex):

Ct = Ce + Cf + Cex.

Cheltuielile de exploatare cuprind: cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile, cheltuielile cu energia si apa, costul marfurilor vandute, cheltuielile privind prestatiile externe, cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobilizarilor corporale si a activelor circulante, precum si alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile financiare cuprind: dobanzile aferente creditelor contractate, pierderile din vanzarea valorilor mobiliare de plasament, ajustarea valorii imobilizarilor financiare, precum si alte cheltuieli.

Cheltuielile extraordinare cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curenta a intreprinderii (pierderile din calamitati).

b) Dupa corelatia cu evolutia volumului de activitate, se pot delimita:

cheltuieli variabile;

cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile sunt dependente de evolutia volumului de activitate, modificandu-se in acelasi sens cu acesta. In cadrul lor se cuprind: cheltuielile cu materiile prime directe, cheltuielile cu salariile muncitorilor direct productivi, o parte din cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor etc. Pe unitatea de produs acestea au caracter relativ constant.

Cheltuielile fixe nu depind de volumul de activitate, in anumite limite ale acestuia avand caracter constant. In cadrul acestora se cuprind cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu conducerea si administrarea intreprinderii, chiriile platite etc. Nivelul lor este dependent de capacitatea de productie, de structura acesteia, nemodificandu-se pe termen scurt, in timp ce, pe unitatea de produs, evolueaza in sens invers fata de evolutia volumului de activitate.

Cheltuielile intreprinderii nu trebuie analizate numai in suma absoluta ci si in corelatie cu veniturile obtinute. In acest scop se impune analiza eficientei acestora.

Pentru aprecierea eficientei cheltuielilor efectuate de catre o intreprindere se utilizeaza indicatorul 'cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale'. Acest indicator numit si rata de eficienta a cheltuielilor totale se calculeaza prin raportarea cheltuielilor totale la veniturile totale ale intreprinderii si inmultit cu 1000:

.

Tinand cont de modul de calcul al indicatorului, ca raport intre efort si efect, o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri releva o situatie favorabila, respectiv de crestere a eficientei cheltuielilor.

Pentru aprecierea eficientei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se foloseste indicatorul - cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri - calculat ca raport intre cheltuielile aferente productiei vandute () si cifra de afaceri ().

unde: q - volumul fizic al productiei vandute;

p - pretul mediu de vanzare fara TVA;

c - costul complet pe unitatea de produs.

Pentru reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri se poate actiona pe urmatoarele directii: modificarea structurii productiei vandute in favoarea produselor cu cheltuieli la 1000 lei mai mici decat media pe intreprindere, cresterea preturilor de vanzare si reducerea costurilor pe unitatea de produs.