Cresterea eficientei economice - obiectiv fundamental al analizei economice

Cresterea eficientei economice - obiectiv fundamental al analizei economice. Rezervele interne

În contextul actual al dezvoltarii economiei tarii noastre aflata in plin proces de restructurare si integrare in conformitate cu cerintele economiei de piata europene, asigurarea competitivitatii la scara interna si internationala implica cheltuirea rationala cu maximum de eficienta a tuturor resurselor umane, materiale si financiare, a celor regenerabile sau neregenerabile. În esenta ei cresterea eficientei economice inseamna economisire de resurse. Pe de alta parte se au in vedere preturile in conditiile economiei de piata unde se formeaza in procesul de concurenta si influenteaza rentabilitatea agentilor economici. Alaturi de obiectivul fundamental al analizei adica eficienta valorificarii resurselor intra si descoperirea si mobilizarea rezervelor interne.

Rezervele interne reprezinta posibilitati de crestere si dezvoltare a productiei de sporire a eficientei cheltuielilor. Mobilizarea rezervelor interne cuprinde: forta de munca, utilajele, obiectele muncii si folosirea lor. Dezvoltarea continua a fortelor de productie determina caracterul inepuizabil al rezervelor interne, iar acestea capata expresie cantitativa pe baza masurarii in unitati valorice, naturale, conventionale sau de munca (ore normate).

Pentru orientarea analizei este necesara o clasificare a rezervelor dupa mai multe criterii astfel:

1.Dupa caracterul lor:

rezerve generate de folosirea mai eficienta si progresiva a elementelor fortelor de productie, precum si metodele de organizare a acestora;

rezerve generate de inlaturarea pierderilor si a cheltuielilor neeconomicoase, folosirea nerationala a resurselor;

2.Dupa perioada in care se mobilizeaza si se transforma in efect:

rezerve curente;

rezerve de perspectiva;

3.Din punct de vedere al sferei de formare si folosire nemijlocita:

rezerve ce se formeaza si se mobilizeaza la locul de munca si includ toate posibilitatile si masurile de imbunatatire a organizarii muncii etc.

rezerve ce se formeaza si se mobilizeaza la nivelul sectiilor;

rezerve interne la nivelul firmei, care vizeaza ansamblul activitatii.

În functie de finalitate, toate rezervele interne indiferent de locul formarii si mobilizarii lor se reflecta in indicatori cantitativi si calitativi ai firmelor, reprezentand rezervele intregii activitati.

4.Dupa gradul de atragere a rezervelor in circuit:

rezerve mobilizate: in cadrul planului si in afara planului;

rezerve nemobilizate;

rezerve probabile (latente) se situeaza intre nivelul rezultatelor medii, progresive pe ramura sau al firmelor fruntase si linia de nivel mobila a normativelor stiintifice (de exemplu rezervele in raport cu normele stabilite pe baza de experiente de laborator privind consumurile de materiale). Rezervele latente devin treptat rezerve mobilizabile.

5.În functie de criteriul de comparatie folosit (rezultatul considerat ca baza in aprecierea posibilitatilor) avem:

rezerve mobilizate;

rezerve nemobilizate;

in comparatie cu :

rezultatele perioadei precedente;

nivelul rezultatelor stabilite prin plan;

nivelurile fixate prin norme sau normative;

rezultatele firmelor fruntase din domeniu;

rezultatele medii pe ramura;

rezultatele similare pe plan mondial;

linia de nivel rezultata din cercetari stiintifice.

În afara clasificarilor de mai sus, bazate pe criterii generale, sunt necesare clasificari ale circuitului economic sau pe domenii ale activitatii economice tinand seama de pozitia predominanta a rezervelor interne mobilizate sau de mobilizat. Astfel, ca grupari mai putem mentiona:

cresterea productiei;

cresterea productivitatii muncii;

cresterea eficientei utilizarii fondurilor de productie;

reducerea costului produselor;

imbunatatirea calitatii produselor;

reducerea cheltuielilor la 1000 lei productie;

cresterea rentabilitatii etc.

În cadrul fiecarei grupari se definesc mai concret si se sistematizeaza rezervele interne tinand cont de conditiile firmei analizate.