Sistemul ratelor de aprecierea a echlibrului financiar

Lichiditatea si solvabilitatea firmei

Lichiditatea reprezinta proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani38. Lichiditatea exprima capacitatea unei entitatii economice de a face fata obligatiilor sale de plata pe termen scurt.

Solvabilitatea exprima capacitatea unei entitati economice de a face fata obligatiilor banesti, respectiv de a-si onora platile la termenele scadente, fiind in relatie directa cu gradul de indatorare a acesteia.

Tinand seama de cele doua notiuni, lichiditatea patrimoniului constituie premisa asigurarii solvabilitatii.

Disponibilitatile banesti pot indeplini cerintele de plata imediata, in situatia in care detin 3-5% din activele circulante sau 1,5% din totalul bilantului (in unele sectoare aceste valori pot varia).

Rolul lichiditatii si solvabilitatii este acela de a identifica starea societatii comerciale la un moment dat, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia si a adopta masurile necesare pentru a asigura stingerea obligatiilor.

Acesti indicatori furnizeaza informatii conducerii societatii, organismelor bancare, partenerilor de afaceri, potentialilor investitori ai firmei.

Pentru determinarea acetor indicatori se utilizeaza ca surse informationale bilantul contabil, contul de profit si pierdere.

Lichiditatea poate fi exprimata ca rata a lichiditatii generale, rata a lichiditatii intermediare sau ca rata a lichiditatii imediate.

Rata lichiditatii generale )se obtine prin raportarea activelor circulante la datoriile pe termen scurt si arata in ce masura firma poate face fata obligatiilor de plata pe termen scurt, cu active de aceeasi natura.

daca , atunci exista o garantie fara probleme a obligatiilor curente; literatura de specialitate apreciaza ca normal raportul 2/1, respectiv Lg = 2;

daca , atunci inseamna ca activele circulante nu asigura lichiditatile necesare stingerii datoriilor pe termen scurt, practic firma se afla intr-o situatie financiara critica;

activele curente se stabilesc scazand din activele circulante stocurile nevalorificabile si creantele incerte; pasivele curente cuprind datoriile pe termen scurt (pana la 1 an), adica datoriile catre furnizori, creditele bancare pe termen scurt, ratele la creditele pe termen mediu si lung scadente in perioada analizata, impozitele si taxele de platit, alte cheltuieli platibile cum ar fi cheltuielile cu personalul.

O asemenea situatie poate avea o redresare probabila in conditiile:

reinnoirii scadentelor datoriilor;

asigurarii unui grad al lichiditatii activelor circulante care sa devanseze exigibilitatea datoriilor;

accelerarea rotatiei activelor circulante in speta stocurilor-ca de exemplu formarea optima a acestora, micsorarea celor greu vandabile eventual si pe calea soldarii etc.

Rata lichiditatii intermediare () ia in considerare in cadrul activelor circulante numai activele cu gradul cel mai ridicat de lichiditate, respectiv creantele si disponobilitatile banesti si datoriile pe termen scurt.

Aceasta rata este cunoscuta si sub denumirea de testul acid, fiind de obicei subunitara iar intervalul considerat satisfacator pentru aceasta rata se situeaza intre .

Rata lichiditatii imediate ) numita si capacitate de plata, reflecta capacitatea firmei de a achita datoriile exigibile imediat, pe baza disponibilitatilor banesti (inclusiv a titlurilor de valoare).

in conditiile economiei romanesti cand titlurile de credit (cambia si biletul la ordin) nu au o extensie deplina ca in tarile cu o economie de piata functionala aceasta rata este utila, iar nivelul normal al ei este considerat a fi intre 0,2 si 0,3.

Solvabilitatea poate fi exprimata prin intermediul mai multor indicatori, astfel:

a) Rata solvabilitatii generale (R):

R=

acest indicator masoara securitatea de care se bucura firma fata de banca si de creditori; se considera o situatie normala atunci cand activele totale sunt de doua ori mai mari decat datoriile totale.

b) Rata solvabilitatii patrimoniale (R):

R=

Acest indicator se foloseste in special de catre banci, in

cadrul studiilor de bonitate si se pareciaza ca valoarea minima acceptabila este de 0,5%.

c) Rata solvabilitatii potentiale (R):

R

d)Rata de indatorare pe termen mediu si lung (R):

R

Acest indicator este inversul ratei solvabilitatii potentiale putand fi determinat si astfel:

Rate structurale de activ bilantier

Cea mai sintetica grupare a activelor pe baza bilantului este in active imobilizate (fixe) si active circulante. O asemenea analiza procentuala, urmarita static si dinamic, pune in evidenta specificul firmei, gradul de dotare tehnica, viteza cu care se prelucreaza materiile prime si materialele, situatia stocurile etc.

In sistemul ratelor de structura a activelor, cele mai seminificative, ca valoare informatica sunt: rata imobilizarilor, rata stocurilor, rata creantelor, rata disponibilittilor. Acestea evidentiaza aspectele privind patrimoniul economic al firmei, apartenenta sectoriala, natura activitatii si mai putin aspecte de politica financiara39.

a) rata activelor imobilizate (), calculata ca raport intre activele imobilizate si totalul bilantului, reprezinta ponderea activelor patrimoniale ce servesc permanent firma:

Rata activelor imobilizate cuantifica gradul de investire a capitalului in cadrul firmei.

unii autori calculeaza rata imobilizarilor prin raportarea activelor imobilizate la cealalta componenta patrimoniala, active circulante, fara ca acest aspect tehnic sa-i schimbe continutul economic;

acest indicator masoara gradul de investire a capitalului in firma respectiva;

nivelul normal al acestei rate difera de la o firma la alta, in functie de ramura sau sectorul de activitate din care face parte;

dotarea tehnica variaza in functie de profilul, inzestrarea tehnica si tehnologia moderna si este mult mai mica in firmele comerciale decat in cele din industrie.

a) Rata imobilizarilor corporale () se determina astfel:

Marimea ratei imobilizarilor corporale depinde de natura activitatii. In intreprinderile din industria grea aceasta rata inregistreaza o valoare sporita, iar in in ramurile care necesita o dotare tehnica mai slaba, rata imobilizarilor corporale este relativ redusa.

De asemenea, rata imobilizarilor corporale variaza, in cadrul aceluiasi sector, in functie de optiunile strategice alese, de politica de dezvoltare, de conditiile concrete in care activeaza.

a) Rata imobilizarilor necorporale () se exprima sub forma raportului procentual intre imobilizarile necorporale si totalul bilantului:

a)Rata imobilizarilor financiare () reflecta intensitatea legaturilor si relatiilor pe care o firma le stabileste cu celelate, mai ales cu ocazia operatiilor de crestere:

Politica de investitii financiare este dependenta de marimea firmei. Aceasta explica valoarile mici, respectiv mari in cazul firmelor mici, respectiv in cazul holding-urilor.

b) Rata activelor circulante () exprima ponderea activelor circulante in totalul bilantului si se determina astfel:

Intre rata activelor imobilizate si rata activelor circulante exista relatia:

+ =1

Ratele analitice operationale ale activelor circulante pentru procesul decizional sunt rata stocurilor, rata creantelor comerciale, rata disponibilitatilor si plasamentelor.

b) Rata stocurilor (R) se determina sub forma raportului procentual dintre stocuri si totalul bilantului:

Dimensiunea ratei stocurilor, ca si cea a imobilizarilor

corporale ia valori diferite in functie de natura activitatii.

Interpretarea ratei stocurilor necesita corelarea cu nivelul activitatii, admitandu-se ca ecuatie minima de echilibru structural:

unde:

= indicele cifrei de afaceri;

= indicele stocurilor.

Prin urmare, o crestere a volumului de activitate genereaza o sporire justificata a stocurilor. Incetinirea rotatiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta se apreciaza negativ datorita dificultatilor de transformare in lichiditati si consecintelor negative asupra solvabilitatii firmei.

stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente ca: materii prime, produse finite, marfuri, iar ponderea acestor elemente in patrimoniul firmei si evolutia lor in timp reprezinta informatii indispensabile fundamentarii politicii comerciale.

In acest scop se calculeaza urmatoarele rate:

1. rata materiilor prime:

2. rata produselor finite:

3. rata productiei neterminate:

4. rata stocurilor de marfuri:

pentru determinarea acestor rate se poate folosi drept baza de raportare, in functie de necesitati, si totalul activului;

valoarea lor difera in functie de natura activitatii: la firmele din sectoarele productive cu ciclu de exploatare lung, rata productiei neterminate inregistreaza valori ridicate, in firmele comerciale preponderente sunt stocurile de marfuri etc.

Sporirea volumului de activitate antreneaza o sporire ridicata a stocurilor. Formarea stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare se apreciaza negativ datorita dificultatilor de transformare in lichiditati si consecintelor negative asupra solvabilitatii firmei.

Ponderea stocurilor in patrimoniul firmei si evolutia in timp constituie informatii indispensabile fundamentarii politicii comerciale.

b) Rata creantelor comerciale () exprima ponderea activelor comerciale in totalul activelor:

Natura relatiilor firmei cu partenerii externi din aval, termenele de plata care se acorda clientelei, uzantele specifice domeniului de activitate, in materie de termene de plata sunt factori care influenteaza marimea ratei creantelor comerciale.

Aceasta rata analitica inregistreaza valori foarte scazute sau egale cu zero la firmele aflate in contact direct cu o clientela numeroasa, care isi achita cumparaturile in numerar (comert cu amanuntul, prestari de servicii catre populatie etc.). In relatiile inter-firme, dimensiunea ratei creantelor comerciale este ridicata, dar cu variatii de la o intreprindere la alta in functie de natura activitatii.

Pentru a evidentia implicatiile asupra echlibrului unei firme determinarea acestei rate analitice trebuie sa aiba in vedere:

natura creantelor:

creante legate de ciclul de exploatare (clienti);

creante diverse (creante asupra personalului, actionarilor).

certitudinea realizarii lor:

creante certe;

creante incerte (creante nerealizate la termen si a caror incasare devine nesigura, creante aparute ca urmare a incalcarii legislatiei financiare);

termenul de realizare:

creante pe termen scurt;

creante pe termen mediu;

creante pe termen lung.

Pentru fiecare din aceste elemente se poate determina o rata

analitica de structura prin raportarea ratei respective, dupa caz la totalul creantelor, la activele circulante sau la totalul bilantului.

b)Rata disponibilitatilor banesti () si plasamentelor caracterizeaza ponderea disponibilitatilor banesti si valorii mobiliare de plasament in totalul bilantului:

Pentru investigarea analitica se pot determina urmatoarele rate distincte:

Informatiile oferite de acest indicator necesita o interpretare nuantata de la un caz la altul.

Marimea    disponibilitatilor banesti poate inregistra valori de mai mari sau mai mici la intervale foarte scurte de timp, ca urmare a unor intrari foarte importante de fonduri, respectiv ca urmare a unor plati foarte concentrate in timp.

Dimensiunea disponibilitatilor poate ilustra, in acelasi timp, o situatie negativa sau pozitiva.

Astfel, o valoare ridicata a disponibilitatilor poate fi semnul detinerii unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive sau poate ilustra o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar.

Rate structurale de pasiv bilantier

In bilant scopul este de a determina valoarea firmei ca obiectiv major in activitatea de evaluare si in acest sens, din totalul activelor (imobilizate si circulante) se scad datoriile curente. Formula de calcul mai detaliata aplicata in bilant este:

unde:

VF-valoarea firmei;

Ait-active imobilizate totale;

Act-active circulante totale;

Ca-cheltuieli in avans;

Dts-datorii pe termen scurt;

Va-venituri inregistrate in avans.

In pasiv apar capitalurile proprii totale care se determina astfel:

unde:

Cprt-capitaluri proprii totale;

Cs-capital social;

Pc-prime de capital;

RRc-rezerve din reevaluare-sold creditor;

RRd- rezerve din reevaluare-sold debitor;

Rz-rezerve;

Rrec-rezultatul reportat-sold creditor;

Rred- rezultatul reportat-sold debitor;

REFc-rezultatul exercitiului financiar-sold creditor;

REFd- rezultatul exercitiului financiar-sold debitor,

RPr-repartizarea profitului.

Totalul activelor minus datorii curente, minus datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, minus provizioane pentru riscuri si cheltuieli coincide cu totalul capitalurilor proprii. In cazul in care firma are si patrimoniu public, se insumeaza si acesta la totalul capitalurilor.

Elementele principale in structura pasivului bilantier sunt:

capitalurile si rezervele;

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

datoriile pe termen mediu si lung (mai mare de 1 an);

venituri in avans.

Ratele de structura ale pasivului sunt rapoarte intre elemente de pasiv si grupele din care fac parte sau total pasiv si intre grupe si total pasiv. Ratele structurale de pasiv bilantier permit aprecierea politicii financiare a firmei prin ilustrarea aspectelor privind stabilitatea si autonomia financiara.

Ratele considerate cele mai importante sunt rata stabilitatii financiare, rata autonomiei financiare globale, rata de indatorare globala.

a) Rata stabilitatii financiare () scoate in evidenta legatura dintre capitalul permanent de care dispune intreprinderea pe o perioada de cel putin un an si patrimoniul total:

din punct de vedere tehnic se ridica problema delimitarii exacte a resurselor proprii sau imprumutate cu caracter durabil, permanent, de cele instabile, destinate a fi consumate pe termen scurt;

o rata scazuta a acestui indicator pune in pericol stabilitatea financiara a firmei; capitalul permanent este destinat sa acopere atat activele imobilizate, cat si fondul de rulment.

Rata stabilitatii financiare pune problema delimitarii precise a resurselor proprii sau imprumutate cu caracter durabil, permanent, de cele stabile destinate consumului pe termen scurt.

b) Rata autonomiei financiare globale () permite determinarea gradului de acoperire a patrimoniului cu capital propriu si se calculeaza astfel:

ponderea capitalului propriu, respectiv a datoriilor in totalul pasivelor difera de la un caz la altul, in primul rand, in functie de politica financiara a firmei respective, de conditii concrete ale fiecarei firme, de eficienta deciziilor financiare;

diversitatea de conditii in care-si desfasoara activitatea firmele face dificila stabilirea unor rate de referinta; totusi anumiti autori recomanda ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar urmatoarea relatie ; prin urmare , existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisa a autonomiei financiare a acesteia.

Stabilirea unor rate de referinta este dificila datorita diversitatii de conditii in care activeaza firma.

Premisa autonomiei financiare a firmei o reprezinta existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din totalul bilantier.

c) Rata de indatorare globala () se construieste prin raportarea datoriilor totale la pasivul total:

<1

O valoare cat mai indepartata de cifra unu semnifica o sporire a autonomiei financire.

d) Rata de indatorare la termen (R) se poate stabili pornind de la urmatoarele doua relatii:

In teoria si practica economica, ultima relatie are o semnificatie mai larga deoarece permite aprecierea capacitatii de indatorare a firmei (capacitatea de indatorare este saturata cand

variaza in jurul cifrei unu) si totodata reflecta masura in care firma apeleaza la efectul de levier sau efectul de parghie.

Indiferent de modalitatea sa de calcul rata de indatorare caracterizeaza dependenta financiara a firmei si gradul de risc al politicii sale financiare.