Eficienta activitatii bancare

EFICIENTA ACTIVITATII BANCARE

Bancile prezinta anumite caracteristici manageriale, dar cu toate acestea eficienta economica este

menirea sau principala atributie a managementului.

Eficienta activitatii bancare se incadreaza in aceleasi standarde si este exprimata cu ajutorul acelorasi indicatori in cea mai mare masura.

Exista totusi urmatoarele caracteristici:

1.  Raportul dintre efect si efort nu se limiteaza la maximizarea profitului, ci cel putin in aceeasi masura la limitarea riscului bancar;

2.  Eficienta economica in banci cuprinde in substanta ei si elemente de macroeconomie, tocmai in sensul ca limitarea riscului bancar se doreste a fi limitat pentru a salva unele dezechilibre macroeconomice si in primul rand echilibrul productiei unde rolul hotarator revine firmelor creditate si echilibrul fondurilor banesti unde rolul hotarator este detinut de banca.;

3.  Pentru banci eficienta economica nu inseamna neaparat cifra de afaceri foarte ridicata, ci o circulatie eficienta a fondurilor bancii sau a celor atrase, astfel incat atat banca, dar si clientii sai sa coopereze in directia eficientizarii rezultatelor financiare;

4.  Eficienta economica in banci este strans legata de eficienta activitatii clientilor sai; se poate afirma in acest sens ca pentru banci, dar si pentru firme eficienta inseamna o conlucrare echitabila, corecta intre 2 parteneri de afaceri;

5.  Eficienta activitatii bancare poate fi influentata semnificativ de catre Banca Centrala si de Emisiune (prin gestiunea riscului si ratei dobanzii cand interventia Bancii Centrale este hotaratoare, prin fixarea ratei dobanzii de politica monetara sau de finantare si fixarea nivelului rezervelor minime obligatorii);

6.  In banci eficienta activitatii economice nu are in vedere cu prioritate indicatorul productivitatea muncii (gradul foarte mare de automatizare a activitatii face ca interventia salariatului de banca sa fie mai mica si mai rara, deci rolul hotarator il au fondurile si informatia si mai putin resursele umane.

In banci, in esenta, eficienta activitatii este determinata prin valoarea actiunilor bancii, adica prin capacitatea bancii de a atrage si a achizitiona capitalul.

Bancile cheltuiesc mari sume de bani, de aceea importanta este partea de activitati, intitulata gestiunea pasivelor.

Bancile emit doua tipuri de titluri si anume:

Actiuni comune;

Actiuni preferentiale.

Actiunile comune pot fi procurate prin emisiuni normale, curente de actiuni. Acestea devin in acest fel capital permanent al bancii.

Actiunile preferentiale sunt acordate, de regula, salariatilor, managerilor si actionarilor semnificativi ai bancii.

Bancile emit astfel de actiuni si permit eliberarea de dividende chiar inainte de distribuirea acestora actionarilor comuni.

Emiterea de actiuni preferentiale ridica o problema pentru banci si anume limitarea numarului de actiuni eliberate salariatilor sau managerilor, pentru ca astfel s-ar ajunge la lipsa de lichiditati. Aceasta perspectiva nefavorabila poate fi remediata prin votul actionarilor.

Actionarii sunt proprietarii bancii, iar voturile lor controleaza banca pana in faza de lichidare si faliment. Privilegiile conferite de actiunile preferentiale pot fi, insa, insotite de anumite riscuri.

Riscul bancar este cu atat mai mare cu cat castigul potential este mai mare, de aceea pretul actiunilor trebuie sa contribuie la gasirea unui echilibru intre gestiunea eficienta a tuturor activitatilor bancii si limitarea pierderilor, determinate de faptul ca o cota prea mare de profit are ca destinatie actionarii, in loc de fonduri de rezerva si de dezvoltare..

In determinarea eficientei activitatii bancare sunt considerati de maxima importanta urmatorii indicatori:

1.  Pretul sau valoarea de piata a actiunilor;

2.  Dividendele asteptate de actionari;

3.  Rata rentabilitatii capitalului (ROE);

4.  Rata rentabilitatii activelor (ROA);

5.  Profitul net al bancii, cu accent pe profitul reinvestit;

6.  Pentru banci important este si gradul de indatorare, avand in vedere ca marea majoritate a fondurilor bancii sunt atrase, deci conduc la indatorare;

7.  Cursul de revenire, avand in vedere ca o parte importanta a activitatii oricarei banci are la baza operatiuni in valuta.